Suntem în Cotroceni, la intersecția dintre Costache Negri cu Doctor Staicovici, cu unghiul ei care se pierde după un gard urît.
Locul are o construcție – avea o construcție – plăcută și interesantă.
De anul trecut, de cînd a intrat în renovare, am așteptat să văd ce iese. Și… uite că acum văd ce-a ieșit.
Da, a rămas – e-n picioare. Nu s-a înălțat, nu s-a altoit cu vreo „seră” ciudată.
Dar cel puțin partea dinspre Doctor Staicovici e atît de netezită, că-ți face silă. Nici urmă de ce-o făcea plăcută: tencuială, ornamente, joc și efecte.
Pe cealaltă stradă, măcar avem cîțiva copaci care îmblînzesc zidurile belite.
Locul – cu mai bine de jumătate de secol în urmă – apare într-o secvență a popularului film B. D. la munte și la mare.
După Revoluție a circulat o vreme pe aici și autobuzul 385.
Cata dibacie la teava aia de gaz in relatie cu burlanele …
Dublu cîștig, sunt mai greu de furat.