despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

pe Lămîiței.

Cît îți ia?

Cinci minute, atît.

Strada Lămîiței – formindabilă pantă! – unește cele două părți ale Filaretului, cea de jos și cea de sus.

Liniștită, cuminte, drăguță, nu poate lipsi din nici o plimbare prin locurile astea, care te atrag cu istorie, cu tihnă, cu neașteptate scurtături printre acoperișuri

Cîteva mici schimbări și pe-aici, nu se poate altfel. Ce bine, însă, că nu-s chiar atît de neiertătoare.

La colțul cu micuța stradă Gheorghe Costescu, casa asta a pierdut destule detalii plăcute în urma renovării. Dar – în sine, fără să mai facem comparații – pare veselă, potrivită.

 

O căsuță banală. Nu mai e: și mini-bloculețul rezultat încearcă să nu chinuie vizual strada.

Zău dacă-mi pare rău după vechea situație. E mai bine acum:

  

Aici… clar: o îmbunătățire a îmbunătățirii.

 

Plus o reîmprospătare modestă, dar îndestulătoare.

Între frumoasa renovare de jos, de la-nceputul străzii și necăjita poștă, rămasă în paragină-n capătul celălalt, strada Lămîiței se păstrează armonios: pașii pe-aici ne fac plăcere.

4 comments to pe Lămîiței.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>