E toamnă: cel puțin dimineața și seara, știți. Ați văzut-o? Ați apucat s-o gustați, s-o mirosiți?
Fiindcă nu-i numai din frunzele care se-ngălbenesc, care se lasă peste străzi; ori din mustul mai dulce ca niciodată – e din pîcla serii care se-așterne peste oraș.
O fi praf, naiba știe… o fi fum din cine știe ce grătar…
Sau o fi altceva, ce nu poate fi numit, nu poate fi explicat; e doar Toamna noastră.
comentarii