despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

facerea de bine

N-are cum să nu fi auzit despre acțiunile de împădurire. Fel de fel de cîmpuri pe care – prin inițiative de „CSR” ale diferitelor corporații – sîntem îmbiați să ne sacrificăm o sîmbătă ca să plantăm puieți.

În tot timpul ăsta însă ne uităm la nenumărate firme, corporații, fabrici, depozite din marginile Capitalei: și, ce mirare, găsim tarlale întregi nefolosite… goale… doar cu boschete, jardiniere și gazon.

Cuminte, nu ne putem opri să ne-ntrebăm: de ce nu-ncepe filotimia și implicarea socială a corporației din propria-i ogradă? Cît de greu e să planteze copacii aici și nu la zeci și sute de kilometri?

Și, la fel de cuminte, ne dăm răspunsul: deoarece plantarea unui copac la noi în curte e un cadou otrăvit.

Doamne-feri să fie nevoie, peste vreo cîțiva ani, să facem vreo extindere, să ne bată gîndul să mai construim ceva; birocrația tăierii e năucitoare.

E unul din motivele meschine pentru care ne ferim atît de tare de extinderea „spațiului verde”.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>