despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

un obiectiv ratat al societății civile.

Societatea civilă a ieșit de mult din… societate.

Multă vreme am sancționat clivajul dintre agenda ei și interesul cetățenesc, fără să mă îndoiesc totuși de buna-credință a societății civile.

Nu zic că nu m-am și încruntat – am făcut-o! – în perioada romantică în care orice organizație non-guvernamentală zici că voia să acționeze din caraghioslîc, frustrare și nepricepere împotriva progresului Capitalei.

Vremurile alea au trecut; iar societatea civilă „salvează” tot mai puțin Bucureștiul; pentru că Bucureștiul, după cum a înțeles pînă și ea, nu are nevoie să fie salvat – ci sprijinit, construit și dezvoltat în folosul locuitorilor.

Nivelul următor al implicării civice, însă, nu a fost atins: societatea civilă tradițională a continuat la turație mică să fie departe de om, de cetățean, mulțumindu-se să pară vizibilă în cercuri din ce în ce mai mici și nerelevante.

De curînd societatea civilă a-nceput să și-o ia peste bot de la mari dezvoltatori imobiliari, sîcîiți de piedicile procedurale pe care organizațiile non-guvernamentale erau obișnuite să le înainteze în fața legii. Mecanismul e simplu: după ce ONG-ul cheamă în judecată dezvoltatorul în chestiuni legate de legalitatea construcțiilor, dezvoltatorul cîștigă procesul; mai apoi ONG-ul, deoarece nu are fonduri îndeajuns pentru a plăti cheltuielile de judecată, e desființat. Totul e corect, totul e legal.

Deși sîntem îmbiați să o vedem ca pe un pumn în gura societății civile, nu e așa. Societatea civilă e cea care n-a ținut pasul cu schimbarea; ea e cea care s-a încăpățînat să se creadă un haiduc civic; ea e cea care a crezut că modul de lucru e substituirea autorităților publice.

Dar n-avea cum să meargă; cetățenii nu pot lua locul autorității ci doar s-o silească să acționeze.

Ratarea acestui obiectiv e cea mai mare ratare a societății civile.

12 comments to un obiectiv ratat al societății civile.

  • Ideal asa ar fi. Ma rog, ideal ar fi sa nu fie nevoie, dar dincolo de asta, da, societatea civila ar fi frumos sa poata sa forteze autoritatile sa actioneze, rezolvand dintr-un foc o intreaga categorie de probleme. Dar cand asta nu se intampla, trebuie sa treaca la urmatorul pas (urmatorul mai jos pe lista, adica) si sa incerce sa opreasca magariile una cate una.
    Asa ca da, e un pumn in gura. Iar legal nu inseamna neaparat corect, si invers.
    Cat despre dezvoltare vs. salvare, tinand cont de directia in care duc lucrurile in imensa majoritate a cazurilor “dezvoltatorii”, si deseori si autoritatile, e de obicei mai important sa mentinem ce a mai ramas si merita decat sa lasam sa fie si mai rau.

  • Ma tem ca daca ONG ar da in judecata dezvoltatori precum aia de la ferma cu daci, tot ar pierde. Conteaza epoletii dezvoltatorilor sau ai parintilor dezvoltatorilor si nu interesul public. “Legal” a devenit ceva relativ. Invers, unde cladirea aia de langa Sf. Iosif nu are in realitate nicio hiba legala, acolo s-a dat sentinta de demolare … Un cacat de tara. Acolo unde in Floreasca au demolat cu totul monumentul istoric (Halele Ford) si au pastrat doar o coaja si nici pe aia cu toate elementele originale, justitia nu vede nimic in neregula. E asa cum pare, un pumn in fata oricarei parti de societate care are ceva de zis despre spatiul comun care este orasul asta ce include, intre altele, parcelele “dezvoltatorilor” care nu sunt altceva decat niste mafioti cu poleiala. Tot corul ala care plange ca le-a blocat Nicusor orasul pentru ca nu-si mai pot promova ei PUZ ca pe vremea duamnei …

  • hm

    Interesul public? Din ce în ce mai slab deservit și înțeles de ONG-uri, care au pierdut trenul profesionalizării.

  • Eu vorbesc despre interesul public in numele caruia exista o legislatie, lege pe care justitia o interpreteaza in acel interes public. Nu ma intereseaza cum interpreteaza ONG interesul public ci cum il serveste statul (autoritatile publice, justitia, tot sistemul public adica). A sfida toti ceilalti proprietari din Floreasca nu e neaparat un progres. Interesul public nu inseamna construirea si vanzarea a mlioane de metri patrati care nu au acoperire in infrastructura adecvata – fie utilitati publice (apa, canal, gaz, electricitate) fie infrastructura (sistem rutier si de transport public, invatamant, sanatate si alte servicii altele decat clasicele mall-uri).

  • hm

    Înseamnă că sub pălăria interesului public încap mai multe capete, căci opozabil vechilor locuitori din Floreasca putem socoti interesul viitorilor locuitori.
    Eu nu pot comenta deocamdată decizii judecătorești neinsoțite de motivarile instanței.

  • E destul de aproape cu interesul fostilor viitori locuitori din zona padurea Baneasa. Ei erau foarte interesati dar din cauza interesului lor s-a cam taiat ceva din padure si pe urma apare o presiune sa se si faca un drum pentru ei prin restul de padure … Poate or fi unii interesati si sa stea in “resorturi” de 500 de camere in Delta Dunarii la care sa ajunga cu salupe de mare viteza, asta nu inseamna ca trebuie sa simpatizam cu interesele lor. Peste tot interesul locuitorilor este sa stea intr-un mediu care sa nu fie sufocat de trafic, care sa aiba dotari care sa nu-i forteze sa-si duca copii la gradinita prin jumatate de oras, sa aiba unde sa mearga pe jos pe sub niste copaci etc Uita-te la investitia astora despre care ati scris si voi si care a dus la demolarea totala a fabricii ICAR (devenita in ultimii sai ani Ventilatorul). E in interesul orasului sa avem densitati de locuire ca in fasia Gaza? E normal ca mizeria lor sa distruga imaginea urbana a axului Sirbei-Eroilor in spatele Academiei Militare?

    • hm

      Dar drumul prin pădure era o necesitate oricum, nevalorificarea kilometrului lipsă e o mare obtuzitate. E un spațiu al orașului, nu pădure sacră.
      La început am fost supărat de muntele de sticlă din spatele Academiei Militare. Acum cred că dacă era chiar un pic mai înalt, mai masiv, ar fi încadrat-o interesant.

      Presiunea e bună, fără presiune nu iese nimica bun.

      • Heh, partea asta cu “Dar drumul prin pădure era o necesitate oricum, nevalorificarea kilometrului lipsă e o mare obtuzitate. E un spațiu al orașului, nu pădure sacră.” arata diferenta fundamentala de viziune (cauze, idealuri, pozitii, gandire, mentalitate, cum vrei sa-i zici) intre noi. (Ok, raspunsul era pt. altcineva, but just sayin’…)

    • Ăia din Pădurea Băneasa şi-au făcut-o cu mâna lor, cumpărând acolo. În plus, dezvoltatorii caută să aducă acolo modelul de “suburbie închisă” inventat de americani în anii ’30. Motivele erau, evident, de ordin rasist, în sensul că doar albii îşi permiteau autoturisme deci chiar dacă nu scira nicăieri “cartier alb”, oricum în suburbii nu puteau locui amerindieni, afroamericani sau hispanici. Exact aşa funcţionează cele mai multe dezvoltări imobiliare din N Bucureştiului (faţă de zonele de “amărăşteni” gen Chiajna, Bragadiru, Popeşti) – curte cu gard şi pază, unde nu intră nimeni. În condiţiile astea, e batjocoritor (să nu zic altfel) ca aceşti “dezvoltatori” să vină cu pretenţii ca statul să le facă drum şi canalizare.
      Iar autorităţile nu au “cojones” să distrugă astfel de practici. Ştiţi ce ar fi trebuit făcut la Băneasa, dacă am fi avut un primar cu “cojones”? Trasă o linie de tramvai pe forestierul de la zoo, care să ducă până la Aero Băneasa, cu trecere prin parcarea mall-ului. Gândiţi-vă numai ce “boost” de imagine ar fi fost pentru ideea de tramvai în general… mulţi când aud de tramvai se gândesc la un mijloc de transport pentru pătura de jos a societăţii. Gândiţi-vă ce imagine ar fi avut tramvaiul în Bucureşti, dacă ar fi fost aproape singurul acces spre un cartier exclusivist, spre pădure şi spre un mall în a cărei parcare găseşti mai multe Porsche şi Maybach decât Loganuri.

      Cât despre compania cu nume de cifră în engleză (nu-i zic numele, că nu-mi permit să mă judec cu ea), are pe rol o plângere penală pentru distrugerea unei căi ferate şi edificarea unei construcţii direct pe domeniul public al statului, pe terenul aferent respectivei căi ferate. Aştept să văd CFR SA dizolvată în instanţă pentru despăgubiri. Nu mai vorbesc de accesul auto deficitar (transportul public nici nu-l pun la socoteală, clienţii unor astfel de spaţii nu îl folosesc).

      • hm

        La Greenfield li se putea face un ocoliș în proiectul metroului de Otopeni.
        Cu sau fără Popp, Impact a construit controvesat întotdeauna.

        • Da, să se facă un ocoliş pe banii întregii ţări, pentru că dezvoltator a vrut profit maxim şi a construit acolo.
          Singura soluţie rapidă de aplicat e un tren Bucureşti Nord – Obor via Centură. Dar pe subvenţie de la Bucureşti.
          Însă mă îndoiesc că va fi folosit, e sub nivelul unora să meargă cu trenul.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>