Știți și voi: a fost o vreme în care chiar părea c-o să fie o soluție – doar că nu s-a întîmplat.
Sigur, sînt mulți bicicliști pe străzi. Sînt oameni care chiar se deplasează pe două roți – indiferent că-i vorba de biclă, trotinetă ori scuter – dar nu e o masă cetățenească.
Miile de curieri care-și cîștigă pîinea strecurîndu-se printre mașini, gonind cu comenzile noastre-n cîrcă, nu se pun; mai degrabă ne fac să asociem și mai tare bicicleta cu sărăcia.
Însumăm lipsa infrastructurii dinăuntrul Capitalei, chinul de a te simți tolerat în trafic, imposibilitatea de a ieși din periferie fără mașină. Pistele de biciclete-s făcute de unii care nu-s bicicliști, trotuarele și trecerile de pietoni de alții care nu merg niciodată pe jos, traseele transportului public de oameni care nu s-au suit vreodată-n tramvai… iar infrastructura rutieră de niște personaje care, atunci cînd circulă, se folosesc de girofar și de legitimația de serviciu.
Jinduim la „normalitate”, la „civilizație”, așa cum le vedem în alte orașe din lume; sunt, însă, lucruri care în aceeași măsura de a fi oferite de către administrație, sînt cu adevărat cerute și asumate de cetățean.
Nu zic că e vina societății, chiar dacă nici ei nu i se pare important nici transportul public, nici transportul alternativ. Vina, desigur, e a oricărei administrații, căci prin grijă și viziune publică se plănuiește și se construiește viitorul.
Estimp, bicicleta nu e o soluție, așa cum încă speram acum 10-15 ani. Capitala nu are un serviciu public prin care oamenii să folosească bicicleta. Serviciul particular „I’velo” – singurul rămas funcțional – continuă să nu acopere decît un segment central și a ajuns să fie foarte scump: poate prețul abonamentului anual de 250 de lei să fie corect pentru operator, dar pare foarte mare pentru cel care s-ar da cu bicla! Alternative din trecutul recent ca „Citylink” și „Aperider” n-au trecut de stadiul experimental.
Ca sa vezi daca ceva „prinde” trebuie sa creezi si conditiile pentru ca acel lucru sa prinda.
In Bucuresti, in ce priveste infrastructura velo, nu s-a miscat mare lucru, astfel incat doritorii de senzatii tari pe doua roti prin traficul bucurestean raman putini.
Prin urmare, nu mi se pare corect sa tragem concluzia ca bicicleta tot n-a prins pentru ca nu avea cum si de ce.
Multumsc!
Perfect rezumat situatia.
Foarte bune spus:
“Pistele de biciclete-s făcute de unii care nu-s bicicliști, trotuarele și trecerile de pietoni de alții care nu merg niciodată pe jos, traseele transportului public de oameni care nu s-au suit vreodată-n tramvai… iar infrastructura rutieră de niște personaje care, atunci cînd circulă, se folosesc de girofar și de legitimația de serviciu.”
nu neaparat:
“Miile de curieri care-și cîștigă pîinea strecurîndu-se printre mașini, gonind cu comenzile noastre-n cîrcă, ne fac să asociem și mai tare bicicleta cu sărăcia.”
Curierii, foarte necesari, nu primesc de la firma o masinuta sau motocicleta nu pe motiv de saracie, ci pentru ca te strecori in trafic muult mai bine cu scuterul sau bicla!
Bicicleteel sunt foarte functionale!
Asta spuneam de prin 2000 si ceva:
“Capitala nu are un serviciu public prin care oamenii să folosească bicicleta”
Adică necazul mare nu este lipsă a pistelor de bicle (s-au facut multe, dar nu destul, in acesti 20 de ani), ci faptul ca nu ai unde sa lași bicicleta cand te duci la magazin, la administrația publica, sau la serviciu!
“Capitala nu are un serviciu public prin care oamenii să folosească bicicleta”.
Păi, felul cum “tratează” unii concetăţeni trotinetele electrice ( abandonate prin diverse unghere imunde, aruncate în Dâmboviţa etc) e suficient să descurajeze orice firmă operatoare de biciclete.
@Ando,
Ma gândeam si la cele aruncate în Dâmbovița, dar au fost cazuri izolate!
Cel mai des, pe trotuar ma lovesc la propriu de trotinetele electrice abandonate in unghiuri imposibile: chiar la intrarea blocului, trântite pe jos, trebuie sa faci acrobații ca sa le ocolești!
La un colt am dat si de un scuter electric trântit pe jos, este mai greu de ocolit sau de deplasat …
Bicicleta nu va prinde la noi si din cauza climei, pt. ca oricat am incerca sa visam noi ca Bucurestiul de la margine de Baragan este Amsterdam sau Copenhaga chiar nu este cazul. Mai e si faptul ca e cam greu sa urci/sa cobori bicicleta etaje fara numar, caci de lasat legata la intrarea in bloc sau pe casa scarii nu se pune problema din diverse motive. Si zic asta ca unul care mergea la cumparaturi la Auchan cu un DHS prin 2008-2009, iar de vreo cativa ani am o pliabila care sa imi incapa in lift (care si asa sta nefolosita).
@mihai,
Nu inteleg, ce are clima noastra?
Niciodata nu a plouat prea mult la noi, iar de cativa ani, nici nu mai este zapada multa iarna, ce imopediment ar fi cu bicla?
Partea a doua este perfect adevarata: la etajul 5-8 poti foarte bine sa lasi biclele pe palier, dar nu jos, la intare.
Unii au bicicleta mari, nepliabile, si trebuie sa le care pina sus.|
Unii le bagau in lift, si sticau mereu peretii.
La Vitan, liftul a fost renovat, incap doar trei persoane, este imposibil sa bagi o bicla mare.
Un cuplu tinar de pe palier facea deci mai mult sport urcand bicicletele pe scari, pin ala etajul cinci, decat pedalind pe afara!
Poţi merge cu bicicleta peste tot prin Bucureşti, mai puţin pe ctitoriile primarilor Băluţă şi Negoiţă, unde nu e voie, precum şi pe Cal. 13 Septembrie şi Şos. Bucureşti-Ploieşti că nu vrea Nicuşor.
În rest, cine mergea cu bicicleta acum 10 ani, merge şi acum. Cine nu… păi nu. Oricum, ajungi mai repede la serviciu cu bicicleta decât cu maşina sau cu transportul în comun.
Cât despre infrastructură, aş prefera ca autorităţile să nu o mai facă… până acum au făcut-o foarte prost, cu piste trasate la ‘şto pe trotuar, motive numai bune de luat în gură cu şoferii şi cu poliţiştii (Piaţa Victoriei e celebră pentru raziile şi amenzile date de Rutieră bicicliştilor care nu vor să stea cele 6 minute cât cumulează semafoarele din piaţă pentru a ajunge dinspre Prezan spre pista de pe Victoriei).