Triste, urîte, mărunte locuri.
E partea stradală a vastelor ateliere comunale bucureștene, în ultimii ani folosite de operatorul de salurbritate „Rebu”.
Dezafectate, părăsite, se întind hăt-departe, între Știrbey și Plevnei.
Ce se va alege de ele? Sînt, desigur, și vocile care cîntă refrenul obositor: „spațiu cu funcțiuni creativ culturale și strategice mixte: de producție culturală, spații de lucru, dialog și întâlniri, expoziții, evenimente, spații destinate artelor spectacolului, de ospitalitate, spații exterioare de utilitate publică, precum și spații destinate formării profesionale în domeniul patrimoniului cultural, educației permanente, cu focus pe dezvoltare urbană și viitorul orașului, pentru a asigura un dialog esențial între administrația publică locală, mediul privat, mediul academic și sectorul asociativ.” – de-ți vine ție, ca cetățean, să te urci pe buldozer și să dărîmi mizeria.
În fine; lîngă ele – mai sus – clădirea asta pe care n-am mai văazut-o folosită de cîțiva ani. Și aici tot servicii comunale – ba salubritate, ba prestări servicii, cine să le mai țină socoteala.
ce concerte erau aci acum 30 de ani!
In acea prezentare lunga cat o zi de post nu au putut spune si ei nimic despre istoria locului. De exemplu eram curios cam din ce an ar fi cladirea cu etaj din ultimele doua poze, stilul etajului (mai ales al ferestrelor) si mai ales “masivitatea” cladirii in sine ma duc cu gandul catre un 1890, pe acolo, dar ferestrele de la parter si usa un pic neo-romaneasca ma fac sa ma gandesc la anii ’20.
Initial aici erau grajdurile comunale.
Atelierele verzi sunt urate.
Alte câteva clădiri poate ca merita păstrate, renovate.
Dar citatul din noua “limba de lemn”, așa cum spui, te face pe tine, simplu cetățean, să te urci pe buldozer și să dărâmi mizeria.
Așa cum zicea Tovarășa:
“Jos porcaria!”
Nu cred că avem noi noroc de “spațiu cu funcțiuni creativ culturale și strategice mixte: etc”. Zona e EXTREM de valoroasă imobiliar, având ieşire la megalomanicul bulevard oprescian şi fiind la 2 paşi de Cişmigiu. Probabil – ca multe alte clădiri publice şi terenuri libere din zonă – are un statut juridic incert (obiect într-un proces de retrocedare sau pierdută cadastral din actele primăriei sau ale altei instituţii).