Iarna bucureșteanului începe tot mai departe. Acum vreo doi-trei ani o găseai după Cîmpina, anul trecut mai pe la Sinaia, iar azi s-a furișat și mai sus: după Bușteni… după Azuga… taman la Predeal dai de zăpadă după pofta inimii.
Predeal, zici? Dar asta-i departe; și-n plus, n-ai ce face aici; e cam pustiu…
Ce minune, însă, că toate gîndurile astea pot fi alungate.
Predeal e la mai puțin de două ceasuri pe calea ferată: ajungi, cobori din vagon și-n zece minute deja te și dai pe derdeluș. E atît de simplu.
Bilet la tren? Îl poți lua chiar din aplicația cu care-ți plătești acasă biletul de tramvai. E atît de simplu.
Și-n locul ăsta încîntător – după ce ostenești de săniuș și bulgăreală – îs o droaie de restaurante unde-ți pui, pe-ndelete, burta la cale în timp ce se zbicesc hainele. Estimp, cît te gîndești dacă mai intră, totuși, și papanașii ăia și faci și-o plimbare printre brazi, șoferul s-a și încadrat în coloană – pui pariu c-ajungi acasă înaintea lui?
… trenul de plăcere nu merge-ncet.
comentarii