scris de Ando
Aşa, da ! Mai am eu două sifoane vechi – de sticlă – şi câteva post-revoluţionare, adaptate pe diverse ”PET”-uri dar nu mai aveam unde să le umplu.
Vă aduceti aminte că în primii ani de după 89 apăruseră o puzderie de sifonării. Cel puţin cinci aveam eu în imediata apropiere de casă!
Cred că a fost unul din primele ”business”-uri mai la îndemâna micilor întreprinzători. A apărut, în consecinţă, generaţia sifoanelor din plastic, mai uşoare şi mai puţin periculoase la umplere.
Cu timpul însă, din diverse motive, afacerea cu sifoane s-a… fâsâit. Acum, de exemplu, cea mai apropiată sifonărie de mine am depistat-o la două staţii de tramvai, dar tramabalarea până acolo – chiar şi cu maşina – îmi cam tăiase cheful de sifon.
Aşa că, fără a fi un băutor înverşunat, sunt mulţumit: vara asta am rezolvat problema şpriţului!!!
Hai noroc şi sănătate!
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Vazut si prin Bacau asa ceva… Aveau un nume cu ceva rezonanta maghiara… Chiar o sa ma uit cu atentie.
Sarmalele reci si spritul de(-o) vara…
http://www.youtube.com/watch?v=ip5QrTH3e3Y
Dragos B : mama, ce clip ai pus !
Ce tehnologie si cu sifoanele astea – ma refer la recipientele folosite: sticla groasa, invelis exterior din plasa de sarma si apoi a aparut in vietile noastre plasticul salvator. Taica-meu pusese mana pe niste recipiente metalice facute special (deh, lucra la “fabrica”) – sa “tina” si sa nu se sparga cand ti-e lumea mai draga si sa te lase pe uscat. Ca asta era distractia la inceputul anilor ’90, sa stai la coada cu orele la sifoane ca sa ai cu ce sa bei vinul facut in boxa de la bloc. Mi se ridica parul pe spinare numai cand ma gandesc cu mintea de acum la standardele acelor vremuri…
A, şi să nu uităm etapa auto-sifoanelor adică sifoanele cu capsule…ce
mai chin a fost şi cu astea.De obicei, jumătate din capsulele dintr-o cutie erau “fâsâite” deja sau,de multe ori, puneai 2 capsule ca să iasa un sifon ca lumea. Amintiri 🙂
Ţin minte capsulele alea de sifon!
Arătau ca nişte butelii în miniatură – sau, în imaginaţia noastră, cand eram mici, ca nişte gloanţe; se vindeau în cutii de plastic (de 10? de 12?) şi capsula cu gaz se băga într-o sticlă specială de sifon, pe care o umpleai tu cu apă… da, erau deja cam fîsîite….
🙂 Un pasionat de automobile ca tine ar fi trebuit sa stie ca ‘sticla speciala de sifon’ se numea ‘autosifon’. 🙂
Si sa nu uitam frumoasa expresie “Hai sifon!”! O sa maoara si ea, saraca… … … 🙂 🙁
Asa e : 10 bucati la cutie.Uite aici :
http://etimpu.wordpress.com/2010/12/02/amintiri-din-copilarie-episodul-1-bauturi-racoritoare/capsule-auto-sifon/
Un sifon d’ala gros, de doi litri, cu impletitura de sarma, a fost rasturnat de un var de-al meu. S-a spart la lovitura (cred ca o fi avut o fisura) si de la presiune capul a zburat si cu ciobul atasat i-a retezat o nara A trebui cusut, are de 30 de ani cicatricea aia …
Mi-am adus aminte de curand de acele “autosifoane” cu capsulele de CO2 reincarcabile cu care mai luai teapa din cand in cand. Mi-am adus aminte cand am cumparat un snop de bidoane de apa minerala “Azuga” de la Auchan. Teribil gust, cred ca au folosit la carbogazificare capsulele alea ce mai dadeau respectivul gust oribil si inconfundabil …
🙂 Filosofi de pahar ce sinteti! 🙂
Poate nu stiati semnificatiile sifonului… Poporul ametit prins in colivie dar agatandu-se de infinit in timp ce spiritul lui optimist reuseste sa evadeze:
http://fotopann.blogspot.ro/2008/06/sentimentul-romanesc-al-vitrinei.html
“Poporul ametit prins in colivie dar agatandu-se de infinit in timp ce spiritul lui optimist reuseste sa evadeze.”
Ne-ai zis-o 🙂
🙂 Amical, ca-ntre prieteni & filosofi de pahar… Aaaa… In loc de ‘spiritul’ trebuia sa spun ‘spriţul’. 🙂
ai întors-o fix ca la un şpriţ…
da’ de frapierele alea de pe vremuri ce ziceţi? Cum mai şedea “bateria” la rece…
N-as vrea sa fiu acuzat de plagiat :-), asa ca dau link-ul la
un articol mult mai documentat pe care l-am gasit intre timp:
http://www.restograf.ro/sifon-si-sifonare-produs-si-obiceiuri-sociale/
He, he… Simpatic articol… Clatitele parca se faceau si cu sifon…
eu pun şi acum nişte apă minerală în aluat…
Cand eram micuta in fiecare zi imi cumpara bunicul o sticla de sifon 🙂 ce dor mie… pacat ca acum foarte rar se mai gaseste.
http://fotopann.blogspot.de/2012/08/sicfon-transit.html
La ce magazin ai gasit ca vreau si eu, am cautat in hipermarketuri si nu am gasit. Esti din Bucuresti?
@Alexa: ce pot sa-ti spun ; eu nu l-am luat din hipermarket, dar asta nu inseamna ca nu se gasesc si acolo.Mai incearca.
Sunt din Bucuresti si l-am luatde la un magazinas alimentar de pe strada Avrig/sector 2 unde-cel nou- costa 8,5 lei ;dupa golire, fac schimbul cu unul plin la pretul de 1,5 lei ( are 2 litri)la acelasi magazin.
Bafta !
salut. unde mai exact pe avrig? multumesc.
Respectivul magazinaş s-a închis demult, dar am văzut în mai multe locuri astfel de sifoane.
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=CfAFwhZIEqo#t=108s