despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

un colțișor XVII

Niciodată n-o să-mi treacă uimirea cînd văd o clădire iertată de demolările din anii comunismului. Cine știe ce noroc să fi avut, atuncea! Unii zic că poate locuia vreun pilos; se poate doar ca proiectul blocurilor să dea voie să rămînă; sau – dacă avea un etaj-două – era asimilată deja unui bloculeț…

Sau, pur și simplu, a scăpat. Acolo unde s-au edificat blocuri treptat, a scăpat de primul val și cine știe cum… a rămas.

Cînd te afunzi printre blocurile ce mărginesc, inept, bulevardele noastre, orice întîlnire c-o astfel de casă e o mică sărbătoare.

La mine-n Rahova sînt chiar destul de multe, să știți! V-am mai povestit despre ele, ici-colea. Pe strada Sublocotent Popa, ce se desface înspre Sălaj, mi-a plăcut mereu o casă anume care de ceva vreme pare a fi într-o transformare.

Chiar dacă nu iese-n evidență prin nimica special, totul la casa asta părea reușit, echilibrat, cuminte, trainic, bine gîndit și bine făcut:

4 comments to un colțișor XVII

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>