Dispensarele Policlinicii „Regina Elisabeta”

Policlinica „Regina Elisabeta” a fost înființată de patru medici la 1896 cu scopul de a da consultații gratuite bolnavilor săraci. Activitatea în primii ani e modestă, dar societatea care o administrează – sub patronajul reginei – strînge fonduri și, într-un deceniu doar, reușește să clădească împreună cu Primăria șase dispensare comunale în zonele periferice ale Capitalei, care se deschid la 1 decembrie 1907.

La 3 aprilie 1910 inaugurează și „splendidul palat al «Policlinicei Regina Elisabeta», construit de distinşii arhitecţi Gr. şi A Cerkez” – care a devenit mai tîrziu binecunoscutul spital de oase rupte „Foișor”.

Urmele strădaniilor de-atunci, din fericire, nu s-au șters: din cele șase dispensare construite pe același calapod acum aproape 120 de ani – „un antreu cu scaune şi bănci destinat aşteptării, patru camere curate, între cari una locuinţa internului permanent al dispensarului constitue corpul principal al clădirei” – patru mai sînt și azi în picioare. În două dintre ele activitatea medicală continuă și acum.

Cel de la intersecția bulevardelor Eroilor Sanitari cu Eroilor se poate vedea de pe toate părțile. Intră în renovare; nu știm deocamdată cît va afecta stilul clădirii. O plăcuță discretă ne aduce aminte că bunul doctor fără de arginți Vasile Voiculescu a consultat aici, între Războaie.

Mai pitoresc – desigur – e cel de pe Uranus colț cu Sabinelor, din care jumătate e dărăpănat.

Următoarele două sînt pitulate.

Lîngă părculețul dintre Cuza și G-ral Cernat, clădirea funcționează azi ca grădiniță.

Pe strada Fierari, cum te bagi din Tunari, dispensarul e ascuns îndărătul unui gard mare și pare nefolosit de ceva timp.

Din cele care au dispărut, primul e cel de pe Tăbăcari (bucată de stradă care azi se cheamă, inept, Avalanșei). Dispensarul se găsea înainte de intersecția cu Lînăriei; se prea poate ca activitatea lui să fi fost deja preluată-n anii ’60 în noul local de pe Drumea Rădulescu.

Ultimul se găsea pe strada Turturele 2, cum intrai din Labirint. Trebuie c-a fost demolat în anii ’80, odată cu intervențiile edilitare pentru prelungirea arterei Matei Basarab spre Calea Călărașilor.

Cele șase mici dispensare-tip au fost un început încurajator pentru sănătatea publică; pe măsură ce Capitala se dezvoltă, apar repede altele, mult mai mari și mai specializate – să ne gîndim doar la cele care funcționează și azi la Iancului, Vergului, Mașina de pîine, Caraiman, Dorobanți.