Fructuos cincinal pentru ameliorarea condițiilor în care e transportat călătorul bucureștean! Început cu hulitele dar inimoasele autobuze Otokar, continuat cu un lot de trainice Mercedes-Benz și – în actualitate – completat cu tramvaie Astra, autobuze electrice ZTE și troleibuze cu autonomie Solaris.
E loc de cîrcoteală? Desigur; dar dintr-aia la trei lei biletul, cît și costă plimbatul cu transportul nostru public.
Cea mai mare îmbunătățire, desigur, s-a văzut la tramvaie. Cele noi îs comode, plăcute, avînd însă meteahna modernă a compromisului făcut pentru a avea întreaga podea coborîtă. Vedeți voi, prețul confortului de a nu mai urca scările e că salonul fiecărui vehicul contemporan s-a îmbîcsit cu spații moarte, veritabile „cutii” cu rost tehnic, pe lîngă care călătorul e nevoit să se strecoare. Asta e; greu să găsești loc altundeva tuturor echipamentelor care, odinioară, se găseau ascunse sub podea!
Înțelegînd limitările astea, nu putem decît să ne ocupăm de restul chichițelor care fac experiența transportului în comun mai plăcută… sau nu.
De pildă, autobuzele Otokar au niște scaune debile, care tremură și scîrțîie și ușile se deschid încet. Noile autobuze ZTE au, în sfîrșit, scaune comode dar ușile-s la fel de puturoase; ceea ce li se poate reproșa însă e calitatea mizerabilă a finisajelor. Ici-colea, cîte-un cablu care iese dintre două panouri; nenumăratele șuruburi lăsate la vedere, acolo unde nu au fost obturate cu plastic ieftin; improvizația cumplită a cabinei șoferului – toate astea-ți sar în ochi fără măcar să vrei. Problema de fond, însă, e ergonomia defectuoasă a salonului: spațiu înghesuit pe culoare, lipsa unei platforme comode pentru călătorii care stau în picioare și scaunele din spate… care-s cocoțate pe un „tron” accesibil prin două trepte! Autobuzele astea par nepotrivite pentru liniile lungi și aglomerate.
Odată ce te urci însă-n noile troleibuze Solaris, parcă intri-n altă lume: totul pare închegat, funcțional, fără să te chinuie cu nimica. Deși – dac-ar fi să mă întrebați pe mine – salonul vechilor Irisbus e mult superior, fiind gîndit pentru a fi plăcut, aerisit, chiar dacă mai spartan.
Alminteri, nici unul din ultimele adaosuri – tramvai, troleu, autobuz – nu e vreun mare cîștig vizual pentru București; suprafețe vitrate artificiale excesive la exterior, design care nu convinge iar schema coloristică cerută – verdele „uniformă” combinat cu dungi albe și negre aruncate ici-colea – e neunitară, nereușită, ne-elegantă. Păguboasă e și încăpățînarea de a ține montate riglele pentru suportul posibilelor reclame.
Nu am mers inca cu cele electrice si cu Solaris.
Turcismelor turcoaz le reprosez si ambreiajul dur, care le face sa mearga cu socuri!
Eram obisnuit in transportul public cu frane bruste, dar nu si cu acceleratii puternice.
Nu ai voie nicio secunda sa iti iei mana de pe bara.
De Asta nu ai zis nimic – este drept, nu mai este o nouate.
Imi place, dar podeau joasa pe toata lunhime are un pret.
Nu ma refer acum la scaune, ci la culoarul central, care ESTE ingust!
Asta nu ar deranja intr-un autocar sau tren cu parcurs mai lung, dar in tramvai, al fiecare statie urca si coboara lume, culoarul este de baza.
“riglele pentru suportul posibilelor reclame.”
Auleu!
Nu am vazut inca pe acesta noi colantate, ca sa nu mai poti distinge nimic afara …
La culoar nu mai ai ce negocia, doar să pui scaune de două locuri în locul celor pentru o persoană+jumate. Dar asta nu e fezabil la necesitățile bucureștene, ar merge doar la linii lungi dar fără încărcarea de pe 41
Să ştiţi că mie nu îmi displace cum e organizat spaţiul la modelul de tramvai “Bucur”. Şi scaunele sunt reuşite. In ce priveşte “puturoşenia” cu care se deschid uşile la Otokare, mă gândesc la faptul că, probabil, ne-am cam isterizat noi, românii, în general. Cei “de afară” sunt vizibil, mai relaxaţi!
Bucur a fost o încercare onorabilă. Pentru liniile „ușoare” – un 45, un 14, un 16 – s-ar fi potrivit de minune. Să nu uităm însă lipsa ușii din față; aici doar mi se pare o problemă
Confirm nemultimirea apropo de spatiul ingust din noile tramvaie Astra. La fel nu-mi place spatiul foarte mare dintre usi, si de fapt numarul de usi destul de mic tinand cont de lungimea tramvaiului. Nu s-a gandit nimeni cum se vor evacua calatorii in siguranta si cat mai rapid in cazul unui incendiu?
Două uși în prima secțiune și cîte una pentru fiecare cealaltă? E de ajuns. Pentru o linie cu traseu lung, de periferie, una din secțiunile intermediare poate fi chiar fără ușă. Pentru o linie superaglomerată, cu adevărat centrală, e nevoie însă o secțiune la mijloc cu două uși. Pentru nevoile orașului nostru… e destul de-n regulă ce avem la Astra.
Dacă Astra ar mai fi avut o uşă pe ultima secţiune… de fapt, bursa zvonurilor zice că următorul caiet de sarcini pentru tramvaie, în afară de copy-paste din cartea tehnică a actualului Imperio, va prevedea minim 6 uşi, deci cineva s-a prins că ar fi fost mai bună încă o uşă. De altfel, dacă ne uităm la Imperio din alte oraşe, vedem că Astra are în prtofoliu şi secţiuni A cu 2 uşi şi secţiuni B cu 2 uşi (că secţiunile de capăt sunt A şi B întotdeauna), dar niciodată nu a combinat secţiuni A şi B cu 2 uşi în acelaşi tramvai. Oare softul nu ştie să gestioneze 4 uşi? Combino versiunea 1993 – după care e licenţiat Imperio – n-are nicio problemă în avea 2 uşi pe secţiunile de capăt, inclusiv la versiunile cu uşi pe ambele părţi, ceea ce arată că şasiul a fost din start proiectat pentru aşa ceva.
Şi dacă tot vorbim de Astra, merită remarcate banchetele de 1,5 locuri, prezente în număr mare… asta ca să iasă numărul minim de locuri din caietul de sarcini :))
Revenind la linii de poziţionarea uşilor, nu prea e de preferat să ai n versiuni de tramvai cu n+1 versiuni de poziţionare a uşilor… pentru că tramvaiele se mai mută de pe o linie pe alta în funcţie de nevoi. Dacă vrei să reduci uzura uşilor, nu le mai deschizi pe toate în fiecare staţie, îi laşi pe călători să apese pe buton la uşile pe care vor să le folosească.
Nu văd nimic fructuos… dar văd că şi acest site cade în capcana propagandei politice pe care o face actualul primar general. Înlcouirea unor vehicule cu altele în regim de 1:1 nu e nicidecum o îmbunătăţire a funcţionării transportului public. E o îmbunătăţire de imagine şi atât… pentru că imaginea aduce voturile.
La tramvaie nu avem nici măcar 1 tur în plus la traseu, deşi au sosit deja 80 de Imperio. Suplimentările făcute pe 24, 44, 45 şi 47 sunt făcute doar pentru că 41 a ajuns la 26 de ture în loc de 35 (de aici au rezultat câte 3 ture în plus pe 24, 44 şi 45) şi că de pe 32 a fost scos un tur (care e pe 47 acum).
La troleibuze ,,suplimentarea” s-a făcut prin reducerea unui număr echivalent de km parcurşi de la autobuze (prin desfiinţarea lui 336 şi scurtarea lui 168), reducere care a făcut să mai rămână câţiva lei pentru suplimentarea lui 62 (cu un tur sau două în minus scoase de pe 69). În momentul în care vor reveni troleibuzele în Berceni, vom mai vedea reduceri de parc pe alte linii sau desfiinţări de alte linii (pariul meu ar fi că 79 dispare de tot şi 74 nu mai reapare).
Iar la autobuze… numai un orb nu vede extinderea STV-ului lui Pandele prin tot E şi S oraşului… deja maşinile STV ajung la Ghencea, ceva mai la V liniile din Militari umrează a fi preluate de STCM (tocmai îşi înmatriculează noile autobuze), linia de Buftea va trece la Regioserv, cele de la Piaţa Presei la STV… şi cu ocazia asta probabil vor ieşi din schemă ultimele Citaro Euro 3 şi o parte din Euro 4.
Dar nici asta nu va fi o îmbunătăţire, câtă vreme intervalele de succedare între vehicule vor rămâne la fel.
Ba să știi că e. Călătorul știe că în ceea ce privește cît așteaptă-n stație lucrurile-s cam la fel. Așa că mersul în condiții mai bune i se pare un cîștig. Și e!
De o săptămînă am văzut și eu STV prin Ghencea. Nu puțini apreciază deja autobuzele ca fiind mai confortabile decît Citaro.
Ăia care au rămas în staţie la Piaţa Sudului acum câteva zile nu cred că apreciază “autocarele” STV-ului, care nici măcar nu reuşesc să ţină programul de mers, din cauza uşilor care se deschid şi se închid mult mai lent decât la Citaro. Bonus, un lot de VDL-uri a venit cu interior stil autocar (scaune duble pe toată lungimea), dar STV nu se uită la mizilicuri din astea, aşa că maşinile din lotul respectiv defilează prin Jilava şi Berceni, nu pe 409 şi 403 unde le-ar fi locul.
Sigur, motivul diminuării prestaţiei STB-ului o reprezintă tariful pe km, mai mic cu 1 leu la Pandele-Bus.
@mihai,
numarul de usi destul de mic este corelat cu spatiul prea ingust: la “clasicele” V3A, numarul de usi este suficient, deoarece culoarul central este desyl de larg.
Dar cans spatiul este ingust, si pentru evacuarea in caz de urganta, dar si pentu accesul obisnuit, ar fi trebuit mai multe usi!
@Dr2005,
” Dacă vrei să reduci uzura uşilor, nu le mai deschizi pe toate în fiecare staţie, îi laşi pe călători să apese pe buton la uşile pe care vor să le folosească”
Multumesc de confirmare!
De cand au fost aduse Imperio pe linia 41, numai de doua ori a trebuit sa apas buton.
In rest, avem situatai anormala: butonu este inutil, deoarece la fiecare statie, vatmanul deschide TOATE usile!
Am avut “onoarea” (oroarea?) de a folosi, în sfârşit, noul produs chinezesc numit ZTE Grantron. Evident, ţinuta de drum e similară cu cea a unui troleibuz, cu precizarea că, în mod ciudat, ZTE a venit dotat cu un compresor mai puţin zgomotos şi mai “liniştit” decât cel de Solaris, care îţi face vibromasaj când porneşte.
În rest, calitatea finisajelor e jenantă, chiar mai slabă ca la Otokar, iar salonul are mirosul ăla de adidaşi chinezeşti noi, amestecat cu cel de electronică încinsă.
Am remarcat şi locurile pe scaune mai multe… dar cred că rostul lor e altul. Faţă de troleibuz, autobuzul electric trebuie să care şi câteva tone de baterii. Asta înseamnă că are nevoie de o încărcare mai mică, iar un scaun lipsă înseamnă 2 – 3 călători pe aceeaşi suprafaţă. Aşa că chitaiul a jonglat cu numărul de scaune, ca să prevină supraîncărcarea.
Am observat şi prizele USB de 1A şi 2A, dar pe un format foarte prost, care le ţine “scoase” sprijindu-se în mufă. Cu timpul, mufa se va distruge.
Ca fapt divers, nu ştiu dacă a observat cineva că grile de aer condiţionat de deasupra scaunelor pot fi închise parţial sau total de călători.
Aha! Pare o explicație îndreptățită. Da, de-asta sînt așa de multe scaune.