De cîteva zile Primăria s-a apucat de asfaltarea Cișmigiului.
Ei, știu că nu pui asfalt fără să pui și borduri. Și – comparînd cu intervențiile din alte parcuri – hai, să zicem că nu-s cele mai brutale și invazive.
Doar că… știți? Cișmigiul, înainte de a fi parc, e grădină publică; și mă gîndesc că într-o grădină soluțiile pot fi mai subtile, mai elegante.
Poate mă grăbesc și o să iasă bine – m-aș bucura. Pînă atunci, să păstrăm amintirea situației de dinainte.
Ca și în multe alte cazuri ne întrebăm cu sufletul la gură „Ce o să iasă?”.
Eu mă întreb ce-or să facă cu vechii stâlpișori, ăia metalici?
Asfalt peste tot… e cel mai rapid de turnat, iar după ce se vede în poze, nu are nici fundaţie ca lumea. Când o să vină vara, o să se moaie şi se vor înfige în el tocurile doamnelor şi domnişoarelor :))
Am văzut grădini publice prin afară şi aleile erau… din pământ bătătorit, pietriş, câteva erau pavate şi cam atât.
Afară nu știu cum se poate. Pietriș care nu e din balastieră, alei de pamînt care nu se transformă în praf și noroi.
Aici nu trebuie facuta cine stie ce fundatie pentru ca traficul e in general pietonal. Eu cred ca o sa iasa foarte bine cu asfalt; de pavele roz din macinis sint satul.
Deocamdată prima alee a ieșit mulțumitor. Mă refer la asfaltare în sine. Urmărim.