Hai pe Negustori, că tot e din ce în ce mai plăcut să te plimbi pe strada asta.
Imediat după cu Paleologu – unde era cîndva „Nufărul” – se găsește „Suta de grame”.
E un loc care a prins deja – plin, căutat, lăudat; aici rețeta-i simplă: oamenii vin să-și ia sandvișuri. Bune; bune și mari… dar, încă o dată, bune.
Nu cred să fie mai mult de patru feluri, toate pe stil italienesc – deci e simplu și merge repede, sînt la același preț; le primești numaidecît.
Pîinea-i grozavă; o fac ei acolo.
Locul e mare; cred că-n spate, unde-s mesele dinăuntru, o fi fost cîndva vreo cantină-ceva.
Oricum, e plăcut aici, la „Suta de grame”.
Sper să prindă. Au mai fost ceva încercări în acea curte: eu îmi amintesc de un fel de piaţă “a negustorilor”, când pe stâlpii laterali ai porţii de la intrare, tronau doi cioroiplani (probabil, vulturi) cu aripile descchise. Şi cât zici că e sandvişul?
Nu zic, dar e 35. Bine, e greu de terminat, e mare rău.