Nimeni nu merge la Ploiești.
Pentru ce? Oraș care n-are nimic, oraș pe lîngă care gonești ca să ajungi oriunde altundeva, Ploieștiul e necunoscut.
Și totuși… un necunoscut drăguț, nelipsit de ceva farmec – ia, doar să luăm la pas bulevardul cu castani!
Și totuși… are ceva, ce-i doar al lui: caii, cursele, hipodromul.
Doar aici – în toată țara asta – se mai aleargă. O dată la două săptămîni, duminica, se strîng toți care iubesc hipismul; și zău că nu par puțini!
Găzari de-ai locului, lume pestriță venită să-ncurajeze jocheii, doamne și domni, crescători și proprietari de toată mîna, gură-cască, fel de fel de legende…
Și neofiții care încă acum se prind care-i trap, care-i galop, care-i murg, care-i roib; dar care se bucură de atmosferă.
Hipodromul – la juma’ de ceas după ce scapi de București – e curat, îngrijit, cu tot ce-ți trebuie; ce să mai zici că acum, pe timp călduros, e o plăcere să stai la umbră și răcoare și să petreci o dimineață care face toți banii.
A – cinci lei intrarea. Mergeți și voi odată; marele premiu de trap e pe 7 iulie.
Citiți și despre: hipodromul Băneasa • hipodromul Floreasca • hipodromul Ploiești
Povești depre cursele de cai pe care le știu eu:
1. Acum vreo 25 de ani lucram cu un pâlc de muncitori și unul din ei (Nea Petrică cel Mic, pentru că era și un Nea Petrică cel mare) era fiul unui jocheu celebru de la hipodromul Băneasa. Așa că l-am întrebat dacă povestea lui Radu Cosașu despre Liumanite era adevărată. Ce e Liumanite: după ce s-au oprit cursele de galop de pe Băneasa, agenții de pariuri și jocheii aveau nevoie să trăiască din ceva, așa că au constituit în Gara de Nord o casă de pariuri clandestină, și pariau pe cursele de pe hipodromul Logchamps. Cursele & rezultatele erau anunțate în ziarul comunist francez L’Humanite, de aici și numele. Nea Petrică cel Mic mi-a confirmat toată povestea. Ba mai mult decât atât, mi-a spus că în momentul respectiv el este de fapt unul din principalii agenți de pariuri ilegale în cașcarabeta aia de tablă de la Eroilor unde se juca biliard pe bani. (V-o mai amintiți?) M-a și dus odată acolo, să văd niște meciuri. Cică se paria pe zeci de mii de dolari în anumite seri, ceea ce în sărăcia din 99-2000, era ceva.
2. La începutul anilor 80, era în Politehnica Bucureșteană un profesor absolut obsedat de caursele de trap de la Ploiești. Legenda spune că era cu o grupă de studenți în examen, examenul se prelungea astfel încât profesorul era în pericol să piardă începutul cursei, așa că pe ultimii 4 studenți i-a urcat în mașină și i-a ascultat pe drum spre Ploiești.
Uite că acum îmi aduc aminte că-n anii aceia de după Revoluție, chiar începuseră prin cîteva ziare să se publice periodic rezultatele curselor de la Longchamps; nu prea înțelegeam de ce.
La câţiva ani după Revoluţie, Loteria, proaspăt schibmată din Întreprinderea pronosticurilor de stat (parcă aşa se numea) în Regia Autonomă Loteria Naţională, a introdus Pariul Trio, un pariu mutual (deci câştigul depindea de cât se juca, ca la loto, nu de cote fixe) care consta în ghicirea primilor 3 cai de la o cursă (dacă îi nimereai în ordine era Ordine, dacă nu era Dezordine, dacă un cal nu lua startul şi îi nimereai pe primii 2 + ăla abandonat era Transformat Cuplat, dacă 2 abandonau şi îl ghiceai pe primul + ăilalţi 2 era Trandformat Simplu; evident, ultimele 2 categorii nu apăreau mereu; dacă nu apăreau, fondul de câştiguri se împărţea între Ordine şi Dezordine). Evident, pe formatul de la loto, puteai să faci variante combinate, gen să pui 4, 5, n cai pe bilet, numărul de variante simple componente crescând corespunzător; se puteau juca şui variante cap de pod cu 2 cai de bază + al treilea oricare din alţi n pe care îi indicai (evident, baza forma câte o variantă simplă cu fiecare cal, deci dacă puneai 4 cai după, aveai 4 variante simple). Poziţia în care venea calul pe bilet între cei 2 ,,de bază” se indica printr-un guguloi pe bilet (evident putea fi 1, 2 sau 3, după cum cereai).
Pariul Trio se juca de 2 ori pe săptămână (joi şi duminică), pe cursele din Franţa (multe pe Longchamps, dar şi de pe alte hipodromuri, fiind incluse curse de trap cu atelaj şi de galop). Programul “de cai” (cum i se zicea popular) se trimitea în agenţiile loto selectate (în general agenţii proprii, nu mandatare, şi, de principiu, doar din mediul urban) miercuri şi sâmbătă mai pe la prânz (doar în Bucureşti venea dimineaţă, în judeţe se trimitea prin fax şi se xeroxa).
Până în 2002 s-a jucat doar pe formulare scrise de mână (hârtie autocopiativă, un exemplar la parior, unul la agenţie, unul la Centrala Loto), după aia s-au introdus formulare asemănătoare cu cele de loto, care aveau rubrici şi pentru alte tipuri de pariuri, care însă nu s-au mai pus în aplicare. În 2005 s-a pus cruce Pariului Trio, deşi el încă mai există în Regulamentul Loteriei.
Am jucat toată copilăria la Pariul Trio (că pe vremea aia nu îţi cerea nimeni buletinul la loto), spre final chiar ajunsesem să fiu un pic pe plus. Aveam tot soiul de evidenţe cu ce cai şi jokey/driveri câştigau şi când şi diverse statistici.
În toată istoria Pariului Trio, au fost cuprinse şi 2 (două) curse din România… o dată una de la Ploieşti şi altă dată una de galop de la Mangalia. În ciuda faptului că redacţia ziarului Loto-Prono s-a chinuit să redacteze programele pentru cele 2 curse, prezentând inclusiv istoricul cailor respectivi, n-au fost prea mulţi jucători, aşa că Loteria nu a mai încercat nimic ulterior, preferând să mai tragă câţiva ani de Pariul Trio. După aia au intrat masiv pe piaţă casele de pariuri private, la care puteai paria pe aproape orice, aşa că Loteria nu s-a mai complicat şi a rămas doar cu Pronosportul (care, surprinzător, încă are muşterii, deşi media lor de vârstă e pe la 80 de ani).
Legat tot de Hipodromul de la Ploieşti: chiar la finalul acestei săptămâni (21-23 iunie), aici, va avea loc un eveniment interesant:“De la cal la cai putere”
https://retrocarsromania.com/
Mersi Ando! Am fost la Retro Cars si mi-a placut ce masini am vazut, am stat vreo ora si jumatate ca era mult prea cald.
@Cinevalucrataicea: Mă bucur că informatia a fost utilă si ţi-a plăcut! Eu sunt “rău” tare de căldură, aşa că nici n-am îndrăznit să mă gândesc la o aşa…aventură, deşi tentantă.
Prin anii ’90 se mai transmiteau la TV cursele de la Ploiesti. Mi-au ramas in memorie doar citeva vedete: iapa Ortoza si calul Rivanol, ambele cu Nicolae Nicolae in sulky…Vorbesc serios. Va mai amintiti de ei?