Pentru o activitate în care fiecare cetățean a ajuns să fie implicat, returnării sticlelor goale îi lipsește taman dimensiunea de serviciu public.
Pe scurt, fiecare-i pentru el – cum poate. Aproape toate supermagazinele au instalat stații de primire a ambalajelor… și atît. Fiecare, după posibilități, dar îndeobște în așa fel încît să-i fie bine; amplasate în așa fel încît personalul să le poată deservi cu oarecare ușurință.
Că nu toate merg la fel de bine, o vedem. Aparatele de la „Kaufland” citesc mai iute codurile de bare decît cele de la „Carreforur”, chiar și acolo unde producătorul băuturii a fost realmente nesimțit și a tipărit un cod puchinos pe etichetă. La „Mega Image” merg bine… atunci cînd merg: știu cîteva aparate care stau defecte zile-n șir – și de ce s-ar chinui să le repare… ca să aibă după aia ce saci cu gunoaie să țină-n magazie?
Și apropo de gunoaie: ambalajele astea turtite care se strîng din aparatele de reciclare asta și sînt, gunoaie; nu de puține ori scoase de oamenii amărîți din tomberoane. Cu toate astea, iată că plimbarea sacilor cu gunoaiele de reciclat se face chiar prin magazin, printre mărfuri și cumpărători.
Să zicem, totuși, că astea-s lucruri care, încet, s-o așeza.
Dar să nu uităm: sistemul ăsta de garanție-returnare nu are nimic accesibil.
Sînt zone întregi din oraș unde nu se poate returna nimic; marile piețe, centrele comerciale fără supermarketuri, magazinașele particulare nu au nici un loc unde să-ți lepezi ambalajele.
Sînt prea mulți oameni care nu-și permit să ducă ambalajele cu mașina la reciclat și care-s siliți să se chinuie căutînd un aparat funcțional pe la hipermarketuri, să piardă timp așteptînd la cozi.
Ma enerevaza ca, in mod repetat, bidoanele de apa alcalina Azuga de 2l mi-au fost refuzate de masinarii diferite … De fapt, n-am putut recupera nicio garantie cu bidoanele astea desi sunt purtatoarele insemnului returo.
In urma cu 25 de ani eram la Leuven pentru master. Ca si ceilalti cetateni, toti studentii din camin aveam obiigatia de a strange bidoanele PET si cutiile de conserve metalice in sacii albastri. Sacii maro erau pentru deseuri menajere, aveau si ceva cutii verzi pentru diverse recipiente cu produse chimice. Primaria dadea abonatului un numar de saci, pe coduri de culoare, ca sa existe colectare selectiva. Daca sacii tai contineau altceva decat ceea ce era prevazut pentru ei puteai sa capeti o amenda substantiala, pe langa faptul ca nu ti se ridica gunoiul. Nu mai tin minte cum gestionau problema pentru caminul studentesc amarat in care locuiam. Ideea e ca acolo problema colectarii e rezolvata de decenii printr-un sistem public sanatos, bazat pe reguli si coercitie.
Da, Azuga face nazuri. Borsec la fel, codul de bare e tipărit mic, mic, mic
În Belgia și acum sacii sunt pe culori și pe zile. Fiecare imobil are o dată stabilită pentru fiecare tip de deșeu, iar colectarea se face noaptea. Sacul se lasă la ușă, pe trotuar. Dacă nu ți-l ia gunoierul, vine poliția și-ți dă amendă. Dacă nu se identifică din prima sacul, se desface și se caută detalii în el… dacă găsesc ăia vreo hârtie cu numele tău, știu unde să trimită amenda.