S-au făcut doi ani și jumătate de la refacerea părculețului ăsta.
Și taman soluția care trebuia să dea farmecul locului e cea care nu funcționează. E vorba despre aleile gîndite să fie acoperite cu un pietriș fin, plăcut.
Ghici ce? Pietrișul nu mai e; măturat, strîns în grămezi împreună cu gunoaie. Oamenii merg pe beton – un beton așternut urît și prost.
La fel de urît vedem și aliniamentele pe care fusese așternut stratul acela din coajă de copac care e la modă astăzi, în loc de peluze. Aici găsim și restul de pietriș de pe alei…
Păcat! Și totul ține de felu-n care locul e administrat.
Dar este sinistru!
Din ’60 stiu ca in parc aleile sunt asfaltate sau cu pietris, betonul, mia ales “beton așternut urît și prost” este groaznic!
Si iarba? nu mai este iarba?
Mai e iarbă!