scris de Ando
Revin asupra unui subiect – numerele caselor – care poate fi plictisitor, chiar enervant sau plăcut şi, de ce nu?, amuzant, uneori. Depinde de unde priveşti situaţia. Intr-un oraş unde există atâtea probleme majore nerezolvate mulţumitor pentru cetăţean, numerele caselor (sau mai bine zis: lipsa lor) pare a fi una neglijabilă…bineînţeles, până te loveşti de ea. Personal, aşa cum spuneam şi aici, sunt în continuare, adeptul unei reglementări care să impună afişarea numărului la case, mai ales că, din punct de vedere financiar, nu ar implica resursele statului.
In primul articol, am promis, dar n-am acţionat… Poate că anul ăsta, reuşesc să fac primul pas pentru sensibilizarea vreunui factor decizional din primăria generală. Până atunci, merită să privim cum au reuşit unii dintre cetăţeni să rezolve pe cont propriu acest aspect. Sigur, o să spuneţi: avem un… „zarzavat” incoerent, dar eu ca simplu privitor (şi beneficiar, dacă mă gândesc ce înjurături am tras până am localizat câte o clădire din serialul caselor căzute), am apreciat, fără rezerve, felul în care fiecare cetăţean din spatele acestei „adunături” a pus, până la urmă, o picătură de civilizaţie pe casa lui.
De aici şi îndemnul din titlu.
Eu zici că nimic n-o bate pe asta: https://drive.google.com/file/d/1uQnRGSm7vQwv2wC3eCPJbOK2Jxv05AxY/view . Cei care stau pe strada Concordiei sunt concordieni, care va să zică.
@Cătălin Cojocaru: Foarte tare! Sau, sunt… concordilieni 😉