despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

ăsta-i obiceiul!

Mă distrez în continuare cînd văd cîte-un cetăţean dînd mia de euro pe o bicicletă şmecheră, doar ca s-o scoată prin parc cam juma’ de oră, o dată pe săptămînă. Mă distrez şi cînd văd cîte-un flăcău voinic crăcăcnîndu-se pe-o bicicletă trei sferturi, doar pentru c-aşa a văzut el prin cine ştie ce clip că e cool.

Să fii caraghios nu e cool. Să-ţi faci treaba cu ce ai – şi s-o faci bine – e tot ce contează.

Bicicleta e, din păcate, cam prea cool pentru oraşul ăsta. Aparent, e îmbucurător că numărul bicicliştilor a sporit; în realitate, numărul bicicliştilor care chiar ştiu regulile de circulaţie şi le şi respectă e cam acelaşi!

… pentru că multe biciclete sînt cumpărate ca să fie arătate, nu călărite.

Aţi văzut? Cam o terasă din cinci şi-a luat o bicicletă uşchită şi-a proptit-o la intrare, drept reclamă – sau mai ştiu eu de ce; ăsta o fi obiceiul anului, în Bucureşti: dacă nu ai bicicletă la intrare, te ocoleşte clientul! Unii recondiţionează Ucraine sau Tohanuri vechi, le vopsesc în roz şi le pun un ghiveci de flori pe portbagaj; alţii cumpără fel de fel de olandeze pe care le transformă în obiecte de artă.

Pare o fi o industrie – să construieşti biciclete care să stea, nu să meargă.

Chiar e o industrie – şi chiar sub nasul nostru a reînviat o marcă. Ţineţi minte Pegasul nostru, bicicleta care ne încînta şi ne otrăvea în egală măsură trecutul? Marca tradiţională e din nou pe piaţă; dar Pegasul anului 2012 e o bicicletă de fiţe, făcută să stea frumos şi să arate bine. Pegasul de azi se fabrică în Ungaria; şi Pegasul de azi se vinde cu 11 milioane bucata.

11 comments to ăsta-i obiceiul!

  • eh, pegasul cu şea lungă…

    domnule, ce preţuri. păi nici un coş de răchită nu-ţi vine să iei. e 90 lei! poate dac-o avea şi micşunele… 😉

  • hm

    micşunele, minciunele…

  • cosmin

    Cam carcotas, domnule. Atatea obiceiuri cati oameni. To each its own. Live and let live. Si asa mai departe.

  • Pegasul cu coarne… cate amintiri imi trezeste…
    Tot plang dupa o bicicleta de cativa ani si nu reusesc sa imi cumpar. Cu cat scad veniturile mele, cu atat creste pretul bicicletelor.
    Totusi, o bicicleta de acum 40 de ani, chiar si reconditionata, este cam periculoasa pe sosea. Si sunt destul de dragute cand au acel cosulet cu flori.

  • florin

    Pegasul neaNicu era de doua tipuri:de 1100 de lei(de atunci),cu sa lunga si de 1500 de lei (tot de atunci)cu sa scurta.Eu am avut unul de 1500,cumparat de parinti,in rate CAR,pe care l-am alergat si chinuit in fel si chip.Chiar azi,cu un nod in gat si ochii umezi,l-am dat la fiare vechi.11milioane unul nou!?Adica un leu neaNicu este egal cu 10 mii lei de azi.FOARTE TARE!!!!

  • Dom’le erau 3 tipuri … fata de ce a scris Florin mai sus mai era un tip mai mic … pe un model d-ala am invatat eu sa merg pe bicla. Am vazut Pegasus nou si nu-mi venea sa cred ca acum este marca de fitze … Acum ca ne-ai spus ca este marca ungureasca mi-ai cam stricat ziua:)

  • hm

    noo, marca-i românească; doar că îl fabrică în Ungaria.
    Că în România nu se mai fabrică decît biciclete… chinezeşti.

  • pentru că multe biciclete sînt cumpărate ca să fie arătate, nu călărite

    Bicicleta de hipstăraş cu o singură viteză (bicicleta poate să aibă mai multe viteze, hipstăraşul are una singură, la fel de fixă ca ideile care îi plutesc printre puţinii neuroni) aduce mai multe foloase pe lângă călărit, începând de la zgâriatul în serie al maşinilor parcate şi terminând cu scuipaţii pe care îi împarte cu generozitate “cocalarilor care are ei maşini şi este hahalere şi zdrenţe” 😀

    ~Nautilus

  • Cornel S

    Scuze, iar cotrobai… a)Pegasul cu sea mica (“Camping”, pliabila de la jumatate) costa fix 1.515 lei. In vara lui 1975, tata mi-a cumparat (in rate, normal) una bucata portocalie, din Pantelimon colt cu Morarilor, vizavi de prima cladire din beton si sticla din Capitala (parca “Romwool” sau pe aproape). Dat fiind faptul ca era gata montata si locuiam in zona, am adus-o acasa calare… b)”un leu nea Nicu este egal cu 10 mii lei de azi” – fals! Aceasta paritate (1 la 10.000)a devenit valabila de la 1 iulie 2005 (cand a fost introdus leul greu), data de la care, pana la 31 decembrie 2006, a fost instituita obligativitatea afisarii duale a preturilor!

  • hm

    Eu știu doar că prin 88 Tohanul ordinar era cam spre 1800 de lei. „Semicursa“ românească era parcă vreo 2300.
    Calitatea era execrabila.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>