Strada cunoscută azi drept C-tin Noica e printre cele mai nebăgate-n seamă bucățele de București, deși cele cinci minute pe care le străbați între Plevnei și Splai sînt pline de case frumoase și interesante.
Dar și Plevnei are ceva; o bucată de cincizeci de metri construită, după care – din păcate – începe pîrloaga cumplită a clădirii niciodată terminate pe care bucureșteanul încă o mai numește „Casa Radio”.
Aici, chiar unde oprește troleul, e și imobilul ăsta.
Vai: pe lîngă cum se jupoaie de la an la an, soluția cetîrnelor e așa de… vizibilă.
…”cetîrnelor”…m-am dus la dicţionar 🙂
Bănuiesc că refacerea acoperişului, împreună cu sistemul de scurgere pentru apa pluvială, a fost o primă (şi mai urgentă) etapă. Refacerea tencuielii, ar fi următoarea. Problemă de bani. E o părere.
Dar este (a fost) un mic palat, cladirea aceasta!
Pacat ca se degradeza …
Evident ca nici eu nu stiam de “cetîrnele” alea