în Bulgaria pentru Bulgaria

… ne-a ieșit. Cum nu, cînd vacanța-nseamnă să te simți bine, să-ți placă, să-ți priască?

Și țara asta de lîngă noi se pricepe să ți le dea pe toate, cu generozitate și modestie.

Așa că iată-ne din nou aici, pe nesfîrșita înșiruire de stațiuni maritime, din care niciodată n-apuci să le vezi pe toate. Ne plăcuse Nesebar, așa că – la doi pași – am găsit micuțul Sveti Vlas: mai retras, mai cochet, mai cuminte.

Cîtă diferență față de noi, unde-i bloc lîngă bloc, vilă peste vilă, maidan lîngă maidan: aici străzile au trotuare, au pomi umbroși, iar între unitățile de cazare e loc… și nu loc doar să treacă o mîță.

În rest, de toate: plajă, faleză să te plimbi, restaurante; cam toate clădirile astea turistice au cîte o piscină pentru cînd ți-i lene să mai și cobori pe nisip. Sigur, găsim și binecunoscutele unități „all inclusive”, încuiate și izolate; ce bine că cei mai mulți dintre români le preferă, așa că-ți rămîne restul orășelului de împărțit doar cu bulgari, ucrainieni, moldoveni, polonezi și sîrbi.

Vremea, aici, trece ca oriunde-i mare, plajă și soare. Bălăceală, joacă, tîndăleală, atracții; Soarele te arde la fel… ba chiar e mai blînd cu tine decît în pîrjolita Grecie.

Plictis? Da, dintr-ăla bun, de vacanță; restaurantele au terase ascunse, umbroase, răcoroase, de unde nu te grăbești să fugi nicăieri – și bine se mai mănîncă aici!

Și, întrucît Nesebar e la un pic peste un sfert de ceas depărtare, poți petrece aici serile: ce asfințituri minunate-s pe insulă!

E drept, orășelul ăsta e animat – fără a fi ticsit – și vizitat de mai mulți români. Am regăsit aceleași restaurante; aceiași chelneri care te trag de mînecă, aceleași magazinașe care-ți fac cu ochiul. Ne-am bucurat să vedem că e îngrijit, păstrat, drăguț; și că la nimic nu s-a făcut rabat, nici la patiserii, nici la cofetării: cît pot să muncească oamenii ăștia, habar n-aveți.

Știți ce? Aici, în locurile astea, uiți că ești într-o țară anume – simți că poți fi oriunde-n lume, oriunde omul pleacă să se bucure de concediu, fără să numere zilele.

Mulțumiți, ne-am strîns lucrurile cînd a trebuit și-am continuat vacanța. Șoselele cunoscute ne-au dus iar la Veliko Tîrnovo.

Oraș toropit de căldură, cu viață molcomă, provincială și mulțumitoare, ai zice că nu-ți dă mare lucru: cîteva magazinașe turistice, cîteva străzi istorice, cîteva restaurante de mare ispravă, cîteva ruine – le știm. Dar știm și că ne plac, și că popasul aici ne prinde așa bine!

Ah – și pisici. Doamne, pisici. Tolănite pe mașini și acoperișuri, pitulate pe după ghivece și streașini – ești în capitala pisicească a Bulgariei. Cotoii nici nu mai deschid ochii cînd le dai tîrcoale, la pozat; au ei multă treabă peste noapte ca să strice bunătate de somn de dup-amiază.

În chestiunea trecerii podului de la Giurgiu, nu’ș ce să vă zic; cu toate lucrările care au speriat călătorii, nu se pierde mult timp – ba chiar am trecut mai iute decît oricînd.

Bulgaria asta face toți banii.

toate vacanțele noastre – lista episoadelor