Of: cică Delta adevărată n-o fi aici, pe unde sumedenia de bărci vuiesc pe canale mai dihai ca mașninile acasă la noi, pe bulevard, dar n-are a face – nouă ni s-a părut îndeajuns de-adevărată. Plăcută, prietenoasă, încîntătoare. Da, totul sclipește acum, cînd vremea-i îmbietoare, cînd turistul-i răsfățat; cine știe cum or fi iernile, toamnele lungi și mohorîte – pesemne dai să fugi, să fugi și să nu te mai întorci.
În Deltă, lumea nu vine să se plimbe, să caște gura: ahtiații după pește-s în lumea lor, ăi care se rup de lumea noastră și de iureș aidoma. Dar așa, de drag, de turistul ajunge mai rar. O simți din goliciunea șoselelor – dar ce șosele-s în minunata Dobroge! Lungi, încîntoare, urcînd și coborînd dealuri ca niște curele peste vreun burdihan burdușit. Mărginite de copaci bătrîni – ca pe vremuri – și cu nesfîrșite deschideri peste plaiurile blînde; doar drumu-n sine-i o plăcere, un cadou, o bucurie.
Tulcea-i un oraș mic. Nu-l poți socoti ca unul vesel; e învechit, uitat la capăt de țară și de lume, fără sclipici. Mereu la mijloc între Brăila, de unde se scurgea tot comerțul, și Sulina, cu năucitoarea ei împletire omenească, nu prea mai păstrează cine știe ce amintiri. Istoria-i după calapodul știut: urme romane, grecești, turcești, cu prea puțină recunoștință timpurilor moderne-n care strădania Comisiei dunărene a preschimbat viața Deltei.
E lume pe corso, pe faleză; e plăcut să urci colinele, pe străzi întortocheate lăsate în piatră cubică; dar oamenii de aici se miră grozav cînd renunți la haina de turist, de trecător, și-ncepi să cotrobăi, să cauți mai departe decît atracțiile amintite pe hartă. Se miră și se bucură totodată – nu-s urîcioși ci deschiși odată ce uiți convenția care ți-a purtat pașii încoace.
Seara, moși și babe ies pe la porți; mîțe și potăi scot nasul de prin curți, cu un aer serios de zici că se duc undeva, la treabă.
După ce se stinge tot fumul, tot praful, tot vuietul de peste zi, Tulcea miroase a sat, a Dunăre, a apă, a mîl, a pește; dar apoi trece stropitoarea primăriei pe bulevard și clipa magică din noapte se sparge, se pierde.
Iar tu rămîi oaspete, ai venit pentru ce se-așteaptă și ei să vii.
Delta! Cu egrete, lebede, cormorani, pelicani, cu stuf și sălcii, cu misterioase canale, lacuri și cotloane de unde tu n-ai mai avea habar să ieși; ce bine, însă, că cei care te poartă pe-aici au grijă: și să-ți arate secrete, și să te ducă la miile de păsări care – conștiincioase – umplu văzduhul, exersînd în formație de zbor plecarea care se apropie.
Povești și oameni ce trag cîtu-i ziulica de mare să mulțumească vizitatorul care dup-aia o să plece.
Pește! Păi, cum altfel? Pește bun, pește mult, pește scos pentru tine. Dar aici e Dobrogea și… și n-au uitat să facă șuberec, plăcinte și covrigi – da, covrigi adevărați, din cocă cu un pic de zahăr: n-ajungi cu nimic din toate astea înapoi acasă, ți-e clar!
Ce altă lume-i Dobrogea asta: nu odată te freci la ochi, simțindu-te ba-n Bulgaria, ba chiar și-n Grecia: și calcar, și pîrjol, și hărnicie, și livezi, și vii: tot ce crește și moare sub Soarele nostru.
Te-ndrăgostești de-o dată de locurile astea.
Ehei, te-ndragostesti de locurile astea daca nu erai deja…!
Ce pavaj frumos ati gasit in Tulcea, cel cu pietre de rau, nu cu piatra cubica. Am avut candva si in Bucuresti, nu stiu daca s-o mai gasi pe undeva.
Sa va fie de bine si aceasta plimbare ca stiti sa va bucurati asa cum trebuie!
Frumos loc, frumoasă parte de țară – frumos. Și nici nu așa departe.
De curiozitate… e ceva fiscalizat în Deltă? În afară de hotelul rezervat online şi de navele de la Navrom, evident.
din ce ne-am lovit noi, da. N-am cum să știu în Delta puțin mai profundă.
Dupa parerea mea, Dobrogea e cea mai frumoasa regiune a tarii. Am cutreierat-o in lung si in lat si tot nu ma pot plictisi.
Tulcea? Am descoperit orasul cu ochii de adult in 2010 si mi s-a parut extraordinar, ca o capsula a timpului “tineretii”, cu pavajele lui de piatra cubica si cu pravalii cu miros de zaharicale. Ma bucur ca nici acum nu i-a lovit “progresul” cu vreun primar gospodar care sa asfalteze tot. Sper sa aiba intelepciunea sa pastreze ce e de pastrat, sa renoveze cu cap, sa nu distruga farmecul orasului.
Unele trotuare (cred ca si cele pe care le-ati pozat) sint pavate cu bucati de marmura rosie. Nu sint pietre de riu, sint bolovani de marmura, tociti de vreme.
Doamne, chiar sper să aibă înțelepciunea să rămână un oraș cuminte.
Daca vorbim despre Tulcea, atunci va trebui sa recunosc (cu mandrie !!) ca am locuit acolo intre 1998-2004…si am fost atat de “cucerit” de oras, incat aveam in plan, sa ma mut acolo definitiv !! Am amintiri superbe din acea perioada, in care (va vine sa credeti ori ba) am fost Director Comercial adjunct, al celor mai mari uzine, care functioneaza (inca) in oras: Alumina Tulcea si Santierul Naval Tulcea ! La vremeea aceea unul era detinut de britanici (subcontractor Iran SIC !) iar celalalt de norvegieni….Nu aveam inca treizeci de ani..si am fost singurul economist din istoria celor doua, care a ocupat “dregatoria”…In timpul liber (putin si chinuit) am vizitat absolut tot orasul, am invatat istoria locului, am stat de vorba cu oamenii, am ajuns sa le inteleg si invat “cultura” dobrogeana, fara exceptie am intalnit doar oameni deosebiti..de la mucitorii din departament pana la primar…! Plimbarile prin Tulcea, partea veche, au fost un regal, mai ales seara. De mai multa liniste, flori si…greieri, nu cred sa fi avut parte pana acum ! Iesirile la carciumi ca: Ciuperca, Trident, Dobrogea si desigur beraria de la Diana au fost adevarate prilejuri de a savura…cam tot ce se poate savura in materie de mancare in Tulcea & Delta…Un aboslut festival al gusturilor si aromelor. Colac peste pupaza, am gasit acolo si o strasnica “banda” de sahisti cu care m-am luptat din greu multe nopti ! Am avut si sansa, am prins (pana acum) singurul turneu international de sah, organizat ca la carte, la Sala Sporturilor cu participarea catorva Mari Maestrii din Rusia, Ucraina, Bulgaria, etc. M-am straduit foarte tare…si am reusit un loc trei, pe care toate cotidianele locale si judetene mi l-au recompensat cu o multime de fotografii si denumirea (onorifica) de…”tulceanul nostru”..Aferim bre !! In rest putem discuta despre peste, retete de bors lipovenesc…si faptul ca orasul este extrem de curat, linistit, in plus..nu exista probleme de circulatie/plimbare, chiar in zonele locuite de…domnii cu mai putin respect pentru lege ! As mentiona, ca o ultima observatie/amintire, puternica activitate culturala, desfasurata in jurul Teatrului Jean Bart, ca in vremurile bune, tot ce era mai nou in Bucuresti, in secunda doi ajungea la Tulcea !
Frumoase amintiri!
@hm
…multumesc 🙂