Încerc să-mi dau seama de momentul în care cofetăria tradițională a încetat să fie un loc de mers.
Poate atunci cînd ea însăși a încetat să se considere un astfel de loc. S-a concentrat pe fabricarea prăjiturilor, pe vînzarea lor cît mai ușoară – pe volum, cum s-ar zice. Cum să-ți mai vină ție, client, să te așezi în liniște la o masă cînd deasupra ta vîjîie cumpărători cu pungi pline, comenzi cu torturi și platouri?
Cofetăriile vechi și-au înjumătățit, în timp, spațiul destinat meselor; cît despre extinderea prin terase, nicidecum. Las’ că nici nu au pe nimeni care să servească altfel decît la tejghea: ce faci, stai la coadă pentru o prăjitură pe farfurioară după cel care alege două cartoane de miniprăjituri?
Iar în afară de „Capșa” – care oricum e în altă ligă – nici o cofetărie veche nu se află-ntr-un loc unde oamenii ies, stau, se adună.
Și noi, consumatorii, ne-am schimbat. Fugim de dulcele știut – de cremă, de blat, de sirop – îl vedem mediocru, nesănătos, greu, ca ceva ce ne-ngrașă.
Căutăm și ceea ce cofetăria de modă veche încă nu se pricepe să ne dea: poate „bio”, poate rețete din alte locuri, și – mai mult ca sigur – ingrediente ușoare.
Plus că ne-am obișnuit să-nsoțim dulcele și de o cafea; iar cafeaua nu-i în nici un caz o specialitate a cofetăriei.
Și, atunci cînd ne plimbăm prin oraș, ni-i mai la îndemînă s-o facem ținînd un „gelato”-n șervețel – nu?
… ca să nu zic că scumpetea prăjiturii bune; cînd aproape orice produs pleacă de la cinșpe lei… te gîndești de două ori și te oprești la covrigărie.
Citiți mai multe: Cealaltă parte a cofetăriei • cofetărie pentru oameni ocupați • face unul, fac toți • cum stăm cu prăjiturile • oamenii nu se mai pricep la prăjituri • cum se duc
Intr-adevăr, un subiect -aparent minor- dar demn de toată atenţia!
Până una-alta, pe mine mă întristează faptul că, prin aria mea de răspândire ( Obor- sos.Pantelimon-Ferdinand), s-au închis destul de recent, trei cofetării. Ultima e cea despre care am scris mai demult:”La Bucuresci”. Păcat 🙁
https://www.simplybucharest.ro/?p=11132
Dar erau cofetării vechi?
Nu, erau din generaţia post decembrie 89. Acum, în apropiere am o “Vanilla” ( bună dar cam scumpă) şi, la egală distanţă, “Alice” pe Mihai Bravu spre Vatra Luminoasă şi o “MarVio” la Lizeanu. Era să uit: mai e şi “Georgy’s” lângă staţia de metrou Iancului.
Revenind la articol, părerea mea e că decăderea cofetăriilor a început, de fapt, pe la mijlocul anilor 80. E clar că lipsurile perioadei şi-au pus amprenta. Sortimentul era din ce în ce mai sărac, şi ăla încropit cu mulţi înlocuitori, atmosfera localurilor era tristă…
P.S. Am formulat ambiguu fraza din comentariul anterior. “La Bucuresci” este ultima care s-a inchis.
Chiar, Alice cînd s-o fi deschis?
De fapt, ai dreptate, cofetăria anilor 80 era tristă, tristă rău. Norocul cofetariilor care au păstrat spațiile după a fost că nu plătesc și chirii, ca astea care se mai închid acuma.
De pe site-ul “Alice”: au început in 1994, ca patiserie, iar din 1997 au trecut si la produsele de cofetărie. Eu “colaborez” cu ei de prin 2000.
Bun, astea lansate în anii 90 rezistă. Și le putem zice de-acum „tradiționale“.
Au apărut după cine știe ce schismă cam toate.
Greu subiectul pus in discutie ! Trebuie sa recunosc ca, am fost un “fan no-limits” al cofetariilor, iar pe vremea lui N.C ..poate doar Securitatea (!?) sa ma fi scos, de ex. de la (efemera) Melba (Calea Mosilor 300) fost Lacto-Bar-Patiserie-Cofetarie ! Nu mai zic de “adastatul” ore intregi la Piata Romana, unde era o celebra Cofetarie..cam in locul fostului magazin Mistretul, unde inca mai aveau inghetata de ciocolata reala, Joffre si mascote, facute chiar din..cacao! Acum aud ca de ceva ani..a crapat si asta !? Bravos popor, halal sa-ti fie ! Daca ne gandim la “praful” din acele vremuri, cofetariile erau singurul punct viabil de intalnire…cu o fata 🙂 Caderea cofetariilor in neant este o chestie de “vremuri” – a crapat ea celebra Patisserie Valerie, care avea afaceri la nivel global..dara-mite o umila cofetarie din Romania !? Se face ca am fost relativ recent in Bucuresti si din instinct, am intrat intr-una, pe care o banuiam de “resturarea ordinii socialiste” in materie. Tragi-comedie nu alta – preturile mai mari decat in UK,comparativ cu cofetariile turcesti s-au poloneze, singura prajitura ce mi-a “rascolit” amintirile a fost o amandina..ce m-a transportat in timp ! Am plusat si am cerut si o Oana…trist moment – era o copie fidela a amandinei si atat !! Acum, poate ca ar trebui sa fim intelegatori…cand tot dulcele din lume il poti lua de la magazinele de cartier (!?) pentru ce te-ai deranja sa dai 25 Lei pe o amandina & surogate !?
În Romană a rămas cofetărie – mică, restrînsă – sub numele Casandra. Cîteva rețete păstrate, destui nostalgici le caută.
Prețuri… nu mici!