Clădirea asta pătrățoasă de pe strada Miron Costin și-ar avea locul, fără dubiu, în colecția caselor amărîte și părăsite.
Dar felu-n care șade lîngă vecina ei m-a făcut să-mi încetinesc pașii și să socot alăturarea lor atît de tipică pentru Bucureștiul ăla amestecat pe care-l iubim și de care ne dezicem.
comentarii