Demult, pe vreme ca asta de toamnă, mă suiam pe bicicletă și plecam pe-aici prin pădure. Veneam acasă cu plasa plină de ciuperci – era vremea ghebelor, a celor de bălegar, poate și a cîtorva hribi întîrziați.
A rămas Soarele care mereu arde – pieziș – privirea, și cîteva pîlcuri nebăgate-n seamă. Autostrada – încă nepracticabilă – este viitoarea Centură ilfoveană.
comentarii