la Parcul Tudorică

Mult timp m-a sîcîit reclama veche ascunsă sub tencuiala unei clădiri de pe Panduri.

Parcul Tudorică… Parcul Tudorică… ce naiba era parcul ăsta? Păi, dacă ne gîndim că-n vremea interbelică, prin parc se mai înțelegea și grădină de vară, poate totul se deslușește mai lesne.

Chiar așa! Din reclamele anului 1947, găsim vestea inaugurării grădinii-restaurant pe 16 (sau 17?) ale lui mai; ba chiar, ca să-ntregim tabloul zonei, vedem că și-n imediata vecinătate mai era încă una. Peste cîteva zile vine și-un articolaș laudativ despre plăcuta atmosferă de la Parcul Tudorică. Lumea voia să se distreze din nou – Războiul se sfîrșise și viața părea că se-așează, cumva.

Din anunțuri aflăm și că „drăgălașa diseusă” Jeny Ionescu e înlocuită cu Jenny Jelea:

… iar din sezonul viitor cap de afiș va fi Maria Lătărețu.

Viața, după cum știți, n-a fost prielnică cu atîta distracție; urmau vremuri din ce-n ce mai grele – gata cu petrecerile pînă la zi; s-a pierdut și urma grădinii…

Cît despre anume unde a funcționat „Parcul Tudorică”, dacă e să ne-ncredem în anunțurile care-l localizau la numărul 26, atunci ar fi la intersecția cu Dr. Ghiulamila.

Toate imobilele erau deja construite (străzile care leagă Pandurii de cornișa dinspre Romniceanu se definitivează așa cum le știm și azi în anii ’30), dar – la o adică – îndărăt se găsea ceva loc pentru a strecura grădina de vară.

Clădirea cu reclama, însă, e un pic mai încolo, la numărul 30. Ținînd seama că terenul adiacent a rămas ne-edificat dintotdeauna și că – uneori – se mai bramburesc și adresele de-a lungul timpului, poate „Parcul Tudorică” să fi fost chiar la ea, între Dr. Athanasiu și Severeanu.

Ne-au rămas și două fotografii ale regretatului Iliaș Duțescu din anii ’80, de pe cînd partea de vizavi a șoselei se demola pentru noul cartier de blocuri.