scris de Ando
Zilele trecute, am profitat de faptul că eram în centrul oraşului şi ce m-am gândit: dacă tot aveam aparatul la mine, hai să mă întorc pe jos acasă. Zis şi făcut !
Aşa că, mai întâi am trecut pe lângă Muzeul de Istorie al Bucureştiului pe al cărui gard trona – ca şi anul trecut – o inspirată expoziţie de fotografii de iarnă, numai bună de privit şi… de oftat pe canicula criminală din zilele dinainte.
În curtea muzeului, târg de antichităţi.
Am văzut apoi că lucrul la parking-ul subteran de vizavi de Universitate înaintează cu viteza melcului. Măcar au adus statuile la loc. Nu mi-a mai ars nici de fotografii, nici să caut panoul cu termenul de finalizare…
Teatrul Naţional este şi el în faza de refacere. Termenul prevazut pentru finalizare e de trei ani cam tot atâta a durat construirea teatrului) dar marea speranţă rămâne ”super-dirigintele” de şantier Ion Caramitru.
De unde evoluţia lucrărilor lăsa – cu câţiva ani în urmă – impresia că această clădire de la colţul bd. Bălcescu cu strada Ion Câmpineanu va fi refăcută, realitatea este că, acum, avem – în plin centrul Capitalei – o nouă ruină “de lux”. Doamne fereşte de vreo “zgâlţâitură” mai mare. Coaja asta, lasată aşa, de izbelişte, poate face multe victime…
Am travesat bulevardul şi am luat-o pe C.A. Rosetti spre Grădina Icoanei. Pe drum, nu m-am putut abţine să nu fotografiez această creatură enigmatică postată pe zidul unui bloc.
Sincer, o prefer pe asta, deşi e cam bosumflată:
Apoi, la capătul străzii Arthur Verona, am făcut o escală mai lungă, ca să mă pun la punct cu noua “galerie” de graffiti.
Îmi place mult cum s-a amenajat spaţiul din jurul Bisericii Anglicane, deşi – ca de obicei – românul ”descurcăreţ”a găsit ceva breşe ca-şi strecoare maşina şi s-o parcheze într-o zonă pietonală.
E de admirat, totodată, şi “trăinicia” cu care s-a refăcut pavajul…
La intrarea în Grădina Icoanei, am fotografiat acest arbore ciudat. Nu mă pricep ce soi este, dar mi se pare foarte frumos.
Aveţi aici imaginea concretă a inutilităţii! Bani cheltuiţi aiurea (de fapt nu chiar aiurea, dacă stăm să ne gîndim bine…) Aţi văzut pe cineva să acceseze aceste infochioşcuri ? Eu nu.
În piaţeta de la ieşirea opusă din parc (cea spre Parcul Ioanid; apropo, nu înţeleg de ce i se spune acum Ion Voicu?!) pe unul din colţuri e spre finalizare un bloc nou. Urât, ”plat”, fără personalitate. Noroc că nu e prea înalt.
Deşi m-a ameninţat tot drumul, am crezut că scap, dar nu – până la urmă a venit ploaia, aşa că am ajuns bine murat acasă, dar tot nu m-am putut opri să nu admir ”spectacolul acvatic” de pe bulevardul Ferdinand, lângă Foişorul de Foc.
“arbore ciudat”
arbore de matase
http://www.horticultorul.ro/arbori-arbusti-ornamentali-peisagistica/albitia-sau-arborele-de-matase/
am scos si eu din seminte, cresc foarte repede.
Dragos B: multumesc.
… da’ ţuică se poate face din el, domnilor?
Cică florile au mult nectar dulce -> fermentatie alcoolica -> ţuică
-> ţuică -> mai departe ne descurcăm 😉
Blocul “plat” si fara personalitate de pe coltul cu Eremia Grigorescu este o varianta MULT imbunatatita a mizeriilor prezentate initial la avizare in comisia zonala a monumentelor istorice. Care a respins de cel putin doua sau trei ori ilustrarile de PUZ sau PUD care doreau sa fundamenteze implementarea acestei constructii pe locul celei demolate … Mai bine de atat n-au reusit sa smulga benficiarilor/arhitectilor acestui imobil.
Inca o poveste a Bucurestiului…
@adrian: înseamna că suntem rău de tot dacă aia e varianta ”MULT îmbunătăţită”! Deduc din comentariul tău că ai avut ocazia să vezi şi variantele mizerabile. Poate, vreodata, ai posibilitatea să ni le arăţi. Aşa,ca să ştim ce am pierdut 🙂