Ca unii ce ne-am obișnuit să căutăm înțelesuri în trecut, lucrăm cu izvoade de tot felul, presa rămînînd unul din cele mai prețioase. Dar ce trist, cînd niciodată parcă nu găsim – rămasă pentru vecie – consemnată cu cerneală tipografică banala actualitate.
Firește, înțelegem: presa vremurilor comuniste avea uriașul bagaj ideologic; cît de ușor se scotea paragraful utilitar, cînd era nevoie de transcris un discurs, de înfățișat o vizită de stat, de accentuat un punct de vedere oficial. Ne-am împăcat cu puținătatea faptului divers și ne-am obișnuit să-l extragem din omisiuni și referințe tagențiale.
Mai degrabă – ne-am zis – om găsi bogăția detaliului bucureștean în presa interbelică: presa liberă, presa edițiilor speciale, presa ziarelor de dimineață și de seară: pînă cînd ne-am dumirit că nici atuncea presa noastră nu a oglindit cum se cade – programatic și susținut – informarea cititorului. Păcat: marile ziare abundau de politic, de șopîrle, de insinuări anonime, neatingînd cotidianul civic. Articolul scris prost, redactat la repezeală și cu omisiuni, face grosul publicațiilor.
Chiar și-n vremea noastră, cînd încă ziarul tipărit mai avea circulație, n-am pus nepăsarea jurnalismului în contextul acesta tradițional. Pur și simplu, presei noastre nu i s-a părut importantă niciodată o agendă cetățenească veritabilă.
Ma trem ca ai dreptate!!
“n-am pus nepăsarea jurnalismului în contextul acesta tradițional.
Pur și simplu, presei noastre nu i s-a părut importantă niciodată o agendă cetățenească veritabilă.”
Inevitabil, aceasta este explicatia.
Dar este de ajuns?
Oare DE CE presa nu este interesata?
Pentru ca apar articole pe care cititorii sa le aprecieze!
Daca altceva nu se cere, nu se scrie.
Nu interesexa pe nimeni o noua gogoserie, un praculet, repararea unei strazi, un stilp cazut, sau taierea p[omilor in parcuri.