2024

Rodnic an.

Îl încheiem cu mîndria de-a fi deslușit atîtea despre orașul nostru! Întîi de toate, am reușit să terminăm istoria Talciocului bucureștean – material pentru care am strîns îndelung contribuții din multe locuri.

… ce plăcere, să facem atîtea plimbări prin prezentul și trecutul nostru: am ajuns la Băneasa, am fost prin necunoscutul cartier Ferme din Otopeni, ne-am dus pe șoseaua Giurgiului, unde am luat urma și firmelor interbelice „Marmi” și „Nalbandian”.

Și alte amintiri: Dispensarele Policlinicii „Regina Elisabeta”, Garajul „Nord” – Basarab, Parcul Tudorică, după Asquini și restaurantele de pe Calea Moșilor.

Plimbări mai mici? Pe Vaselor, pe Avrig și Măgura Vulturului, între Kiseleff și Aviatorilor și la cele mai strașnice porți de pe la Triumf.

De prin terfeloage – asta e, ne mai hodinim tălpile și prin bibliotecă – o privire asupra transportului public dintre Războaie, o mică poveste despre autobuzele românești, despre piețele agroalimentare și despre viața nouă și veche din anii ’60 și de după Eliberare.

Din cele ale orașului, „urmăritoarele” de roți, robinetul de concesiune, o colecție de geamuri mari și un nou episod despre lămpile Bucureştilor de altădată.

Am continuat să căscăm gura la clădirile care se depreciază discret –  frumoasele jegoase 7 • 8 • 9 • 10 •11 • 12 • 13 – și chiar dacă în vară ne-am plictisit de ele, între timp ne-am apucat să mai strîngem!

A fost un an civic greu; cîteva gînduri neplăcute înainte de alegeri rămîn și acum de folos, dacă vrem să pricepem mersul lucrurilor.

Dar… și un an cu multe vacanțe. La Roma, Napoli, Istanbul și-n Bulgaria. Dar și – mai aproape – la surprinzătorul Brebu, în minunata Deltă și-n aceeași dulce Bucovină.

Despre noi, ne știți: funcționăm îndeobște cu un articol „mare” în fiecare luni; marțea și joia, cel puțin, cîte-o casă căzută; în weekend ne băgăm nasul prin colțisoare și-n rest… cu materialul clientului.

Și clientul, fiind Capitala-ntreagă, are îndeajuns material.

Mulțumim.