Uite, așa-s Sărbătorile.
Dăm și primim; ne deschidem casa și mergem în alte case deschise; ne găsim – oameni cu toții – împreună.
Și nu-i bine? ba da – și așa trebuie să fie.
Ni se dorește binele și, la rîndul nostru, întoarcem din tot sufletul binele ăsta celorlalți.
E un tipic; un ritual; iar omul înțelept pricepe nevoia de lucruri care se petrec așa cum trebuie.
Toate astea, desigur, au un „cost” – osteneala și alergătura dinainte – dar același om înțelept nu-l vede niciodată ca prea greu de plătit.
Fiindcă „nebunia” din magazine și „omorul” din malluri nu-s altceva decît… firești și omenești ritualuri.
Ei, da: omul se duce și la magazin, și la hipermarket, și la mall. Nu pentru că-i prost, nu pentru că s-a lăsat pe ultimul ceas – ci doar pentru că așa trebuie.
Unele lucruri trebuie luate împreună. Unele lucruri trebuie văzute, probăluite. Unele lucruri trebuie luate de undeva, de la cineva. Lucruri care – na ghidușie – îs taman cele care, adunate, fac bine sărbătorile.
În toată această omenească nebunie avem, cu toții, loc.
comentarii