scris de Ando
Până de curând, dacă mă întreba cineva ce pot să spun despre o bicicletă de fabricaţie românească, automat, primul răspuns era ceva de genul Tohan – Zărneşti – Carpaţi – Pegas… şi cam atât. Fugitiv, răsfoind presa vremii cu alte ocazii, am întâlnit în reclamele de la Loto şi numele bicicletei „Ideal” oferită drept premiu, dar apoi am aflat că era vorba de o bicicletă doar asamblată la Mediaş. Aşa că am fost surprins când, destul de recent, AGERPRES a scos din arhiva sa aceste fotografii cu aspecte de la „Fabrica de biciclete din Capitală”, datate 29 martie 1954.
Nefiind însoţite de alte detalii, curiozitatea m-a împins spre arhiva Arcanum şi, astfel, am putut creiona un mic parcurs al acestei fabrici. Ianuarie 1954: conducerea ministerului de resort anunţa înfiinţarea „uzinei” care va produce în serie biciclete, fără a preciza însă localitatea unde va activa respectiva unitate.
O paranteză: cei mai în vârstă, ştim bine că în deceniile ce vor urma după 1954, aşa zisele „produse de larg consum” adresate direct populaţiei au fost codaşele industriei „mari”, care – pe cât putea – le pasa industriei locale sau cooperaţiei. De exemplu, nici în cazul nostru nu m-am dumirit dacă fabrica în discuţie avea alocat un sediu propriu sau activa grefată pe structura altei întreprinderi bucureştene cu profil confecţii metalice, de unde (bănuiesc) provenea şi nucleul iniţial de lucru (ingineri, maiştri, muncitori). Spun asta pentru că am găsit şi relatări despre implicarea fabricii în sprijinul muncitorilor agricoli, prin confecţionarea de pompe și vermorele, dar despre dezvoltarea producției de asemnea bunuri de larg consum, precum paturi metalice pentru copii, roți de căruțe, cărucioare pentru transportul buteliilor de aragaz, tigăi… și cîte și mai cîte:
Revin. Apariţia unei fabrici de biciclete era, evident, un subiect gras pentru ziarele vremii: veştile încep să se adune, iar noi căpătăm, uşor-uşor, detalii suplimentare:
Bicicleta bucureşteană (acum ştim că îi zicea „Pionier”) avea să fie şi vedetă la tradiţionala manifestaţie de 1 Mai.
Iar apoi, în cinstea marii sărbători de la 23 August, fabrica pregăteşte modele îmbunătăţite după o experienţă externă căpătată în Cehoslovacia:
Firesc, pasul următor este punerea în vânzare a loturilor fabricate:
Curios însă, a fost destul de dificil, dar până la urmă am găsit şi un preţ de vînzare, în publicaţia piteşteană „Secera şi ciocanul” din 7 decembrie 1955:
850 de lei? asta însemna cam jumătate din salariul mediu al unui muncitor din fabrica de biciclete.
Cam asta ar fi mica istorie a bicicletei bucureştene. N-am reuşit să aflu când şi în ce condiţii a încetat producţia fabricii, dar rămîn la părerea că scurta (şi nemeritat uitata) ei existenţă a fost unul din paşii importanţi pentru apropiatul start al veritabilei industrii de biciclete româneşti: bicicleta „Carpaţi”.
din presa vremii (126)
@Ando
Dulce amintire, frumos articol, multumim !
Am o nelamurire insa..850 Lei trammvai, in anii ’50 erau (din cate stiu eu) echivalentul a cel putin doua salarii, daca nu chiar trei, ale unui muncitor de acolo ! Am acasa cartile de munca ale parintilor – 1954 mama proaspat angajata ca muncitor necalificat..avea 328 Lei !? Taica-meu prin 1954, (mare bascan): director de intreprindere avea fix 875 Lei cu toate sporurile..Mai exact,abia putea cumpara o bicicleta..Poate gresesc dar (ca economist)..am vazut la viata mea multe salarii/preturi..dintre anii 1950-1989 ! Va rog corectati-ma daca am gresit…🤔🤔
@Alex: Mulţumiri! Orice completare sau adăugire de elemente noi este binevenită pentru articol! De exemplu, noi (adică eu şi HM) am tot încercat să depistăm adresa acelei fabrici…am găsit anunţuri de angajare dar numai cu numerele de telefon pentru contact !!! Adresă…ioc! Pe partea cu preţuri, e clar că seriile în care se produceau acele biciclete nu permiteau un preţ prea mic. Şi aşa, ăla pomenit în articol este “după reducere”…Nu contest cifrele tale, dar să nu uităm că muncitorii din fabrici erau o “masă” politică foarte importantă pentru regim şi, de aceea, beneficiau de tot felul de sporuri, aspect care s-a menţinut mult timp.
Poate daca ne legam de tabelul cu salariile..’om putea sa vedem..ce se afla in spatele maririlor succesive, in afara evident de inflatie…daca-mi aduc bine aminte…era chiar interzis sa vorbesti despre asa ceva…poate doar, la “capitalistii in putrefactie”.
Am putea sa determinam, de ex, nivelul de trai al Romanului..si sa comparam cu 2025 !?
Un pariu riscant azi – de ex in 1962..puterea de cumparare a Romanului..era cu 78% mai mare decat cea de azi, iar statisticile pe vremea aceea nu erau manipulate ! Interesant zic eu..
Despre biciclete..
Desigur ca, in primii ani ai “democratiei populare” ele erau, mai mult ori mai putin, copieciuni ale altora din “estul salbatic”..
In anii ’70 abia daca am vazut un original Raleigh (UK)..si un Peugoet (cat nu era inca rasnita de cafea), ca azi, pe la baietii”cu relatii externe”..
In mod regulat se importau semi-cursiere Sputnik..facute in Ucraina si chiar Ucraina (!?)…facute in URSS ??
Pegasul cu coarnele si saua lunga..ce a produs furori/disperari/plansete in RO, care se gasea cu spaga intre 300-500 Lei (o suma importanta in acei ani)…venea din RFG, varianta copiata ! Deasemenea..modelul de dama..chiar mai scump ! In ziua de azi piata este practic monopolizata de “cheap China”, existand putine modele originale, produse in Vest..Iar acolo unde sunt..costa scandalos de mult !!
Eu..daca sunt intrebat (bine ca nu sunt)..socot cea mai frumoasa si rezistenta bicicleta acel Pegas !!
Spuneti-mi va rog numerele de contact..si depistez eu cartierul/zona in care erau..si nu glumesc !
Să anticipăm?
Hai!
La 1954 telefoanele de contact erau: 1.46.12 și 2.35.92
Dă „triangulația” zona din spatele Oborului?
Eu, unul, recunosc: n-am fost un pasionat de biciclete, dar -aşa cum spuneam în articol- m-a surprins faptul că a existat o asemenea fabrică în Bucureşti. Nu auzisem de ea. Cu ocazia “săpăturilor”, am constatat că bicicleta “bucureşteană” a fost omisă chiar şi de pasionaţii subiectului. Iată un link la colecţia domnului Andrei Struţ din Baia Mare:
https://www.redbull.com/ro-ro/colectie-biciclete-vechi-romanesti-oldbicycle
@Hm& Ando,
Intr-adevar triangulatia…este acolo !
Pot specula doar ca, “fabrica de biciclete” se afla pe terenul din spate al “mecanica fina”…unde exista inca o cladire (nedemolata)….dar care urmeaza !
Ma intreb uneori..cum am reusit sa facem praf..industria aia “amarata”…mult mai rau decat a facut-o Maggie Thatcer..in anii ’70/80 ?? Am copiat (dupa ’90) chiar toate mizeriile Occidentului !?
Lunea viitoare continuăm vânătoare fabricii!
Cu dreag..poate gasim si echipa “ciocanul” , care juca la Obor…si gasim terenul…!?
La stadioane… nu știu.
Poate o fi în seria asta de articole?
https://bacisme.wordpress.com/tag/stadioane/
Sau pe aici…
https://m.facebook.com/stadiondecartier/