… ultima dată cînd am auzit de perşi, îi lăsasem – cred – pe la pagina 30 din manualul de istorie. Cine se gîndea că o să dau de ei tocmai pe strada Făinari la numărul 25, veniţi să ne cucerească – şi nu oricum, ci cu kebapuri, orezuri şi alte minunăţii?
update: din toamna lui 2013, adresa este Mămulari 1
Pars este un restaurant cu specific iranian – specific de care se ţine, luîndu-ne după numărul mare de iranieni care vin să mănînce aici. Nu-i un restaurant nou; e un restaurant la care nu am apucat să ajung decît acum: da’ las’ că mi-am scos pîrleala cu vîrf şi îndesat!
Nu vă recomand ceva; vă recomand să mergeţi: şi orice-aţi lua va fi un cîştig mare.
Ca bani: foarte ok
Curat: foarte curat
Servire: foarte bună
Au şi un site. Pe Facebook – aici. Deschis şi duminica. Cred că iau şi comenzi.
ultima dată acolo: vara 2012
Pare abordabil si interesant. Mersi pentru pont. Cred ca merita sa-i calcam si noi putin, nu numai Alexandru Macedon.
eu m-am dus cu scopuri paşnice.
Dreptu-i că cine m-ar fi văzut cu furculiţa în mînă ar fi crezut cu uşurinţă altceva. Da’ era kebapul prea bun 😉
Cotropitorilor 🙂
azi îmi fac drum pe strada cu pricina, să vază şi ochiu’ meu. e pe mâna dreaptă, nu?
pe mîna dreaptă, da!
şi e şi sens unic dinspre Viitorului spre Moşilor, asta nu am mai scris.
măi să fie! arată ca o dugheană oarecare. nu că m-aş conforma, dar uite ce bine e să ai totuşi recomandări demne de încredere. cu prima ocazie, îmi fac vânt înăuntru, promit. acu’ mă grăbesc să-l ascult pe domnul Suma ş-al lui violonce magic 😉
Asa arata restaurantele de tip “orientul mijlociu”; bombe cu mancare buna…
oho, aşa şi le prefer!
Am fost si eu azi la Pars; experienta a fost chiar buna, surprinzator, tinand cont de ghinioanele mele cu restaurantele. Vitel, berbecut, orez, salata, ayran si colebil in proportii echilibrate! (evil)
ei, in sfarsit, o veste buna!!!
Veşti bune. Pars dispăruse de la locul ştiut, am observat eu prin toamnă, cu regret. Dar, ce să vezi, am dat peste ei la Sfânta Vineri! Se pare că s-au mutat, n-au depus armele.
Cât de curând îi calc din nou să văd dacă toate-s cum le ştiam – mâncare, servire, ambianţă.
Habar n-avusesem!!!
Dă, Doamne să fie bine… să nu fie rău!