despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Case căzute 425 – Bd. Gării Obor 3A

O zonă cu un potențial uriaș… o pîrloagă urbană gigantică. Încă o fundătură incredibil de rușinoasă, bulevardul Gării Obor are surprize și istorii.

Chiar între pasarelă și gară, o casă căzută. Cel mai bine se vede, firește, de sus!

 

… și dacă tot ne cocoțăm pe pasarela tot mai ruginită, admirăm un pic și perspectiva.

 

… comparînd-o cu tristețe cu cea de acum aproape șase decenii, scoasă din fenomenalele arhive foto ale Studioului Buftea.

mai multe despre Case căzute

Matty

din presa vemii (107) – lămuriri

După ce-am trecut în revistă clădirile cu arcade ale Bucureștiului, iată și ceva care să ne-ajute să-nțelegem propășirea lor la sfîrșitul anilor ’30: era și o cale de a putea lărgi arterele centrale, circulația pietonală urmînd a se face doar pe la… parter. Ideea renunțării la trotuare, din fericire, n-a mai apucat să fie pusă-n practică. Ce-i interesant e că blocul de pe Beldiman colț cu Elisabeta (la parterul căruia funcționează „KFC”) a fost construit, după Război, păstrînd vechea idee arhitecturală.

 

Inovația urbanistică prilejuia și la fel de fel de neajunsuri, mai ales cînd străzile Capitalei noastre nu erau aliniate cum trebuie – cazul de pe Știrbey Vodă e grăitor.

La jumătate de an de la inaugurarea Podului Constanța, hop și un mic retuș; pesemne pantele nu erau prielnice tramvaielor ce urmau să circule.

Din 1941, ne dumirim și cînd – și mai ales cum! – a fost construit podul de peste lacuri, de la Băneasa. Treaba-treabă: în juma’ de an, făcută trainic. Tot cam atîta a durat la-nceputul anilor 2000 să fie… reparat.

… doi ani mai tîrziu – în 1943 – și cel de la Floreasca, cel cu linia de tramvai prevăzută pe margine.

Sursa – colecția „Gazeta Municipală”

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Matty

drăguț.

După ce trecuseră degeaba trei ani din mandatul precedentului primar al Capitalei, găseam destui oameni gata să creadă – sincer! – că acuș-acuș Firea se apucă, în sfîrșit, de treabă. Ca să pricepem măsura bucureșteanului.

Reluăm singura întrebare care contează: Avem vreun motiv să vrem ca noii primari din București să nu reușească?

și cîștigătorii…

Cu ce ne-am scos și de data asta?

Pentru cozonac, am ales „Piticot”… și chiar ne-am ales cu cozonac-cozonac. Bun!

Pentru carne, măcelăria „La Bia” – am nimerit chiar și fără coadă, pe Sebastian.

Iar de ieșit, o frumoasă surpriză în ziua de Paște: „Berăria Centrală” a avut deschis și-a pregătit ouă roșii și stufat de miel.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Case căzute 244 – Str. Radu Calomfirescu 8 – cum s-a făcut / se demolează

Completăm istoria frumoasei clădiri ce și-a construit-o Camera de Muncă.

Lucrările, pornite cu mult avînt în 1937 au fost oprite o vreme și s-au reluat în vara lui 1938.

Din păcate, e sigur că se demolează; s-a avansat în ultima lună.

mai multe despre Case căzute

Matty

din zbor (273)

Unul dintre cele mai frumoase imobile de pe Șoseaua Viilor e la numărul 15, peste drum de fabrica unde se mai face și azi ciocolată.

El însuși e legat de istoria dulce a ciocolatei bucureștene, fiind de pe vremea cînd funcționa aici renumita „Anghelescu”.

Părăsit de ceva ani, se pregătește acum de o schimbare. Partea dinspre stradă rămîne – sperăm că bine renovată – iar corpurile industriale dispar, făcînd loc unora cu destinație locativă.

În ultimul an s-au întîmplat foarte multe pe Viilor. Se demolează hardughiile nefolosite și se ridică blocuri – blocuri multe! E mare forfotă între Filaret și Spătarul Preda mai ales, dar și-n partea asta de aici.

Cu atît mai mult ne bucurăm că am reușit să surprindem atmosfera ce dispare în materialul nostru documentar și istoric dedicat șoselei.

Oameni de Paște

Frumos Paște!

Frumos, fiindcă oamenii știu că nu le-a interzis nimeni să rămînă oameni.

La Înviere, parcă mai mulți ca niciodată-n stradă, cu bucurie că-s din nou împreună.

Și-n ziua de Duminecă veseli, căutîndu-se din nou.

Știți? – a fost primul Paște în care am avut terase și restaurante deschise; în anii dinainte totul era-nchis în Capitală.

«o fi foamea», ne-am putea grăbi a crede, știind cît de greu le-a fost…

Poate… dar poate și foamea oamenilor de a fi oameni: împreună.