
În orașul ăsta al nostru – așa de sucit – ai nevoie de mașină taman pentru momentele în care nu vrei să folosești mașina!
Ia, vrei să mergi în parc, să te plimbi, să te recreezi, să te dai cu bicla.
Sau vrei să te duci în centru, să-ți porți picioarele pe străzi deschise pietonului.
Dar îți dai bine seama că n-ai cum s-ajungi lesne, fără să te umpli de nervi, ba chiar fără să simți că viața ți-i pusă-n pericol.
Astea-s treburi știute – doar noi scriem despre ele de atîția și atîția ani!
Și nici unul din cetățenii Capitalei nu-nțelege de ce niciodată n-au fost rezolvate; ba – mai mult – de ce nici acuma n-au fost măcar luate în seamă.
Culmea – pentru început nu e nevoie, pentru îmbunătățirea locuririi noastre, de o revoluție a infrastructurii, ci de ajustarea ei.
Cum ar veni, pînă la crearea unor veritabile culoare de acces a bicicliștilor și pietonilor din fiecare cartier atît către inima orașului, cît și către punctele locale de interes reprezentate de centre comerciale și locuri de recreere, oamenilor le-ar fi de folos practicarea și unor improvizații cît de cît sigure, fără obstacole deosebite.
Fiecare ar înțelege folosul și – după o vreme – fiecare și-ar găsi locul din spațiul public!
Dar – uite, na! – în continuare bucureșteanul își cațără bicicletele pe mașină ca să se ducă-n parc, la cîteva stații.
De ce? De-aia, fiindcă preferă să se chinuie așa decît să se știe-n primejdie.
Citiți și:
comentarii