scris de Ando

La câţiva zeci de metri de la bulevardul Lascăr Catargiu, străzile Povernei, Constantin Daniel şi Visarion se întâlnesc şi formează o mică piaţetă.

Chiar şi acum (până la proxima actualizare google maps), dacă intraţi pe instantstreetview.com şi băgaţi str. Povernei 1, apare această imagine:

 Profitând de un anotimp fără vegetaţie, surprins tot pe internet, putem vedea cum arăta întreaga clădire, împreună cu pavilionul mai mic, cel din stânga, catalogat, atunci, drept… „anexă”, ca să poată fi demolat:

… precum şi „casa Adrian”, de vizavi, şi ea demolată tot printr-un… şiretlic birocratic

Ce a apărut în locul acestor clădiri demolate, vedem în imaginile următoare:

Cum s-a ajuns la actuala configuraţie de clădiri, e o poveste lungă, începută acum mai bine de zece ani, poveste presărată cu scandaluri mult mediatizate la vremea respectivă.

Nu-mi propun defel, să fac o analiză detaliată a noului ansamblu de clădiri rezultat. Ceea ce vreau să subliniez eu, ca simplu trecător, este faptul că, odată cu definitivarea noilor clădiri ridicate pe locul fostei case Adrian (sediul Proiect Bucureşti S.A.- la momentul demolării), clădiri care constituie complexul The Landmark, aspectul întregii piaţete a fost radical modificat.

Frontul masiv, aproape compact, al clădirilor noi, fără nicio retragere de la trotuar, lipsit de orice „pată” de vegetaţie, a copleşit-o şi i-a alterat acel aer tihnit, de oază ferită de vuietul bulevardului din apropiere. E adevărat, cerul era cam mohorât când am făcut pozele, dar sunt convins că nici în zilele însorite, aspectul general nu este prea… luminos.

Până aici, nimic nou: multe bucăţi din vechiul ţesut al oraşului s-au topit sub povara unor astfel de coloşi. Vă dau un alt exemplu la îndemână, pentru că paşii m-au dus deseori pe aici: intersecţia străzilor Agricultori şi Frunzei, adică într-un cartier dominat (încă) de clădiri joase, cu maxim 2-3 etaje.

Nu am nicio îndoială că acest proces, chiar încetinit în ultima perioadă, este de neoprit. Vezi, de exemplu, vânzoleala iscată de „cazul” din strada Icoanei 2-8, terminată… tot cu o demolare!

Revin, în final, la piaţeta noastră pentru că am şi eu un mare regret: faptul că s-a pierdut şi acel gard care mărginea curtea din stânga. Efectiv, mă îndrăgostisem de modelul său floral care mi s-a părut ieşit din comun.

Tare rău îmi pare de el!