E locul nostru aici: cum zicea poetul? «locuința mea de vară»… e-n altă țară!

Grecia – dorită, visată peste an, regăsită mereu așa cum o știm: loc unde ne-am aflat locul.

… unde nu se-ntîmplă nimic: căutăm, avem nevoie de asta – doar de la an la an, sîntem tot mai acasă. Știți? la-nceput te bucuri așa, prostește, că ți se reconectează telefonul la rețeaua tavernei; mai trece o vară și cel de-acolo te ține minte; încă una și zîmbește: «for you, my friend»; și apoi îți dai seama că te-mbrățișezi cu omul ăsta pe care nu-l știi… dar îl știi de cînd lumea.

Da: toate-s unde trebuie: plaja mereu liberă, capetele acelea cu cipilici decolorate care se ghicesc din apă – da, sînt de-acum și ale noastre printre ele, geamanduri sezoniere! – plimbările de seară, cele de dimineață, toate orășelele lipicioase pe care le revedem.

… și Bulgaria, și drumul; da, drumul e mereu parte din vacanță, nu e o povară, nu e un chin, oricît omul mărunt și-ar dovedi meschinăria – lucrări ce par că nu se sfîrșesc niciodată, taxe așa de greu de plătit, cozi neașteptate – sînt toate în urmă, iertate: căci popasul așteptat, răcoarea terasei știute, cumințenia orașelor străbătute-s lucruri de aveam nevoie.

toate vacanțele noastre – lista episoadelor