despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor (274)

Desigur, nu toate spațiile comerciale aflate la metrou se desființează, poate știți asta. Printre cele norocoase e și patiseria din pasajul stației Victoriei. Da: patiseria aceea – una din cele mai vechi și mai recunoscute din Capitală.

Ne-am putea bucura și mai tare dacă n-ar fi renunțat la merdenele.

Face merdenele – nu mă-nțelegeți greșit – dar ce face nu-s merdenele. Sînt niște produse de patiserie care se vînd cu eticheta de merdenele, doar atît. N-au foi de merdenele, n-au brînză de merdenele, deci nu-s merdenele.

Păcat; mare păcat.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Case căzute 426 – Str. Doctor Iacob Felix 15

În vară se fac doi ani de cînd a ars casa asta, unde a funcționat celebrul restaurant turcesc „Ido Memoș”.

Putem s-o includem în serialul nostru, întrucît de-atunci nu-i nici un semn că cineva vrea să-i facă ceva.

Din anii ’50 a funcționat aici bufetul „Fîntînica”; înainte de asta, bodega lui Alexandru Costescu, cu comerț și de coloniale și delicatese.

mai multe despre Case căzute

Matty

Ratatouille la Alba Iulia

scris de Sonia Ratatouille

Salutare, oameni buni! Vin cu vești importante.

Unde credeți că a fost șoricelul ăsta în vacanță? Ați ghicit, probabil, din titlu.

Alba Iulia este un oraș istoric cu o frumusețe îngrozitor de misterioasă.

Cetatea este mare și plină de secrete. Este un loc perfect pentru o plimbare liniștită sau o aventură distractivă.

Catedrala romano-catolică, unde este mormântul lui Iancu de Hundeoara, este așa de impunătoare că ți se face pielea de găină când o vezi. Este în stilul gotic, având arcurile alea frânte pe tavan.

Am mai văzut și Catedrala Încoronării. De o culoare galbenă, locul parcă strălucește în lumina soarelui. Are o grădiniță mica și mulți bolovani antici de mormânt.

Un alt loc de vizitat este Muzeul Unirii, care este de fapt un muzeu despre toată istoria de la daci până la Unire. Se întinde pe 3 etaje, incluzând parterul.

Alba Iulia se poate mândri cu vremea schimbătoare. La 13:35 crăpi de frig, înfofolit în două geci, iar peste cinci minute vezi juma’ de populație în pantaloni scurți.

După părerea mea, care întotdeauna contează, este un loc care trebuie vizitat.

Acum vă las și ne vedem data viitoare cu alte locuri interesante!

Cetatea:

Porțile și Obeliscul:

 

toate vacanțele noastre – lista episoadelor

Matty

Alba Iulia: gogoși, langoși și plăcinte.

… pare un plan simplu: te trezești în inima nopții, îți dai cu niște apă rece pe ochi, te pui în mașină și conduci vreo patru ceasuri-jumate.

Folosul, dacă e să mă-ntrebați pe mine, e că așa ajungi pe la vreo nouă-zece dimineața-n Alba Iulia, unde se află un loc cu cele mai bune gogoși, cei mai gustoși langoși și cele mai grozave plăcinte din Țară.

Nu zic nu; s-or găsi și mai încolo, peste ziuă, dar nu-i obligator; iar turistul care-și pune-n cap să viziteze frumusețea asta de oraș la sfîrșit de săptămînă o să găsească-nchis aici.

Plăcințile-s cu cartofi, ceapă călită, varză, ciuperci ori brînză și nu-s mai scumpe de patru lei; gogoașa – o buflă rumenă – un leu; iar langoșul… trei.

Și-mi aduc aminte că acum vreo 40 de ani, pe vremea asta, mi-am cumpărat primul langoș: era la Matache – aveam în mînă tot trei lei; o monedă grea, cu efigia unei uzine – și-am învățat atunci cît de încet se răcește minunata umplutură cu brînză, oricît ai sufla-n ea.

Ca să nu vă mîhnesc prea tare, în Alba mai sînt și alte patiserii care ne fac de rușine pe noi, pe bucureșteni – astea țin deschis și seara, și-n weekend.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Case căzute 425 – Bd. Gării Obor 3A

O zonă cu un potențial uriaș… o pîrloagă urbană gigantică. Încă o fundătură incredibil de rușinoasă, bulevardul Gării Obor are surprize și istorii.

Chiar între pasarelă și gară, o casă căzută. Cel mai bine se vede, firește, de sus!

 

… și dacă tot ne cocoțăm pe pasarela tot mai ruginită, admirăm un pic și perspectiva.

 

… comparînd-o cu tristețe cu cea de acum aproape șase decenii, scoasă din fenomenalele arhive foto ale Studioului Buftea.

mai multe despre Case căzute

Matty

din presa vemii (107) – lămuriri

După ce-am trecut în revistă clădirile cu arcade ale Bucureștiului, iată și ceva care să ne-ajute să-nțelegem propășirea lor la sfîrșitul anilor ’30: era și o cale de a putea lărgi arterele centrale, circulația pietonală urmînd a se face doar pe la… parter. Ideea renunțării la trotuare, din fericire, n-a mai apucat să fie pusă-n practică. Ce-i interesant e că blocul de pe Beldiman colț cu Elisabeta (la parterul căruia funcționează „KFC”) a fost construit, după Război, păstrînd vechea idee arhitecturală.

 

Inovația urbanistică prilejuia și la fel de fel de neajunsuri, mai ales cînd străzile Capitalei noastre nu erau aliniate cum trebuie – cazul de pe Știrbey Vodă e grăitor.

La jumătate de an de la inaugurarea Podului Constanța, hop și un mic retuș; pesemne pantele nu erau prielnice tramvaielor ce urmau să circule.

Din 1941, ne dumirim și cînd – și mai ales cum! – a fost construit podul de peste lacuri, de la Băneasa. Treaba-treabă: în juma’ de an, făcută trainic. Tot cam atîta a durat la-nceputul anilor 2000 să fie… reparat.

… doi ani mai tîrziu – în 1943 – și cel de la Floreasca, cel cu linia de tramvai prevăzută pe margine.

Sursa – colecția „Gazeta Municipală”

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Matty