despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din presa vremii (121) – Rank Xerox

Puțin înțeles și lăudat rolul banalului copiator în vremurile grele ale sfîrșitului comunisului! De ce? Fiindcă la „xerox” – cuvînt devenit comun în limba noastră – au circulat în anii aceia tone de literatură interzisă ori doar inaccesibilă; ce gură de aer pentru omul care simțea că se sufocă!

Afacerile continentale ale companiei, conduse de la Londra, se extind în toată Europa de Est la sfîrșitul anilor ’60. Se organizează expoziții periodice și permanente în care se prezintă echipamentele și, cîțiva ani mai încolo, ajunge prin toată țara trenul companiei, pornit într-un uriaș turneu de promovare; neobositul director zonal de vînzări – Gordon Planner – participă la recepții și evenimente.

 

De-a dreptul delicioase sînt, însă, reclamele la multiplicarea lesnicioasă a oricăror hîrtii de prin birouri, care-s publicate de-a lungul anilor ’70 atît în presa centrală cît și în revistele de știință, tehnică și economie.

   

Atît de… occidentale, nu erau chiar nesincronizate cu viața de atunci, încă neatinsă de greutăți, lipsuri și tăierea legăturilor cu lumea liberă.

 

surse: Digiteca Arcanum 

Matty: una pe zi

Semne bune 172

Pe Sapienței, imediat după biserici, casa asta a fost re-renovată.

Și se păstrează bine.

un colțișor XXIII

Cum dai să intri din Calea Călărașilor pe strada Ionescu-Gion, blocul ăsta îți aține vederea.

Blocul, ca blocul – totul la el pare reușit, armonios, plăcut – dar discreta intrare are un stîlp ornamental ca-n povești.

  

 

Matty: una pe zi

Din fugă (141)

scris de Ando

A început demolarea celor două case prăpădite de pe Precupeţii Vechi, iar de pe afişul de şantier, vedem şi ce se va ridica în loc.

 

un colțișor XXII

Cît de puțin trebuie! Un pic de var, un pic de grijă… și nici nu zici că-s surori, casele astea:

Da’ la ce bun – iată-le pe amîndouă călcate-n picioare de noua vecinătate. Unde? Pe Eminescu, între Vasile Lascăr și Tunari.

Matty: una pe zi

ah, bordura!

De cîteva zile Primăria s-a apucat de asfaltarea Cișmigiului.

 

Ei, știu că nu pui asfalt fără să pui și borduri. Și – comparînd cu intervențiile din alte parcuri – hai, să zicem că nu-s cele mai brutale și invazive.

Doar că… știți? Cișmigiul, înainte de a fi parc, e grădină publică; și mă gîndesc că într-o grădină soluțiile pot fi mai subtile, mai elegante.

Poate mă grăbesc și o să iasă bine – m-aș bucura. Pînă atunci, să păstrăm amintirea situației de dinainte.

7 mașini vechi CLXXII

de Ando, Bobocul și HM

Episodul 172. Trebuie – chiar trebuie – să-l începem cu așa ceva… fiindcă așa ceva nu vedem aproape niciodată: un Jaguar MK X care are chiar și volan pe stînga.

Orice-am vedea după Jaguar, parcă nu mai are haz; dar n-avem ce face. Mai ales că mașina următoare-i chiar o mare, mare banalitate. Dar, chiar așa cum e, Kia Delta asta a ținut binișor. Despre ea, multe nu-s de zis; e făcută-n colaborare cu Ford – o fi de bine, o fi de rău?

Un Subaru Impreza pe care l-au ajuns nevoile.

Pitulat într-o curte, un Volvo 544. În spatele lui, și-un Amazon; poate cîndva le-om vedea mai bine!

Rablă e, raritate de-asemenea. Un Citroën Xsara break.

Fiat Fiorino, utilitarul derivat din Uno.

Încheiem cu-n Renault 4 dubiță; l-am mai văzut, dar nu așa de aproape.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie