despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Între Hasdeu și Izvor, un covrig de străduțe uitat și iertat de construcția Centrului Civic. G-ral Dragalina și Pretorienilor sînt ca niște alei, ca niște fundături; nimeni nu le ia-n seamă.
Și cîteva vești bune. Iată o casă renovată frumușel, fără stricăciuni.
Un blocușor strecurat pe-o parcelă minusculă care a fost refăcut de tot. Ei, mie-mi place. Ce-i incredibil? Că noua clădire e… mai scundă.
 
Una din clădirile din dosul Institutului „Cantacuzino”. A fost renovată și recompartimentată pentru nevoile de azi. Chiar dacă nu puține briz-brizuri s-au pierdut, a rămas armonioasă și – mai ales – păstrată. Nici gardul cel nou nu-i chiar neplăcut; ce să mai zici că nici platanii uriași din curte n-au pățit nimica.
 
 Ei bine, nu știu cum de s-a întîmplat; pot doar să mă bucur, pot doar să fiu liniștit.
Țineți minte sinistrul și criminalul „smac” anti-îngheț cu care Primăria noastră stropea străzile-n fiecare iarnă din 2010-ncoace?
Da, ăla care ținea carosabilul umed și pe vreme însorită, ăla care te făcea să frînezi greu și să circuli chinuit, fără aderență bună?
Ăla de care se lipea tot gunoiul, care se amesteca cu noroiul, care rămînea mîzgă de toamna pînă primăvara?
Nu l-am mai întîlnit!
Nu știu – repet – cum de s-a renunțat la el; doar notez și mă bucur.
Dacia – bucata dintre Galați și Dorobanți – e o splendoare, nu? Poate una din cele mai banale clădiri de pe bulevardul ăsta e un bloc care se scorojise cumplit.
Iată-l, acum, renovat. Și, cu toate că albul cam zgîrie ochiul și – mai ales – renunțarea la pervazurile care ocoleau colțul clădirii, unind ferestrele, a banalizat grozav efectul… e bine. Una peste alta, e bine.
  
După vreo cinci ani de lucrări, iată cum Palatul Eforiei – în care funcționa, în zilele noastre, primăria sectorului 5 – se poate vedea în toată frumusețea lui.
 
Ținem minte clădirea, așa cum ajunsese în timp: simplificată, nepotrivită, degradată.
Fără a fi dintre cele mai boccii clădiri de birouri bucureștene, cea de pe Sevastopol cu Buzești era mediocră, datată. De curînd s-a renovat și… uite! parcă s-a schimbat în bine: uite cît poate face o placare.
 
O știm… o știm dintotdeauna: e vorba despre cofetăria-patiserie din Rondul Coșbuc. Una din cele care s-a chinuit să păstreze ceva din specificul cu care ăi mai bătrîni dintre noi am și crescut.
Cam de-o săptămînă și ceva s-a redeschis; asta pentru că intrase-ntr-o schimbare, care a-nsemnat nu doar renovare, dar și trecerea la o firmă nouă.
De-acum îi zice „Dulce Nana”; dacă v-o suna cunoscut, asta-i pentru că e a doua unitate care funcționează sub numele ăsta, după cea din complexul „Năsăud”.
Îmi pare bine că la partea de patiserie nu s-a schimbat nimic; am regăsit aici o merdenea excepțională – pe cuvînt! – care costă patru lei.
Patru lei merdeneaua… cine mai vinde sub cinci? – ca să nu zic că la patiseria de pe Batiștei s-a făcut șase.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.
Puțin luat în seamă, bulevardul Mărăști! Poate și pentru că – pe la Agronomie, ștrand și stadioane – e destul de neofertant. Dar pe la Cașin are ce arăta. Pe colțul străzii ce aduce aminte de aviatorul Petre Crețu era un imobil de care – sincer vă zic – nu știu prea multe. O fi fost vreo intervenție asupra unuia vechi… habar n-am; ideea e că nu ne zicea nimic.
De cîțiva ani, s-a refăcut cu totul; și – cu toate că pe alocuri rezultatul e așa… mai abrupt, tot e mai bine. Părerea mea.
 
Diferența, oameni buni, e uriașă.
   
Între ce și ce? Uite: acum pe strada Occidentului oamenii au, în sfîrșit, loc să meargă pe trotuar.
 
…un exemplu care nu e singular de ceva vreme-n București!
… dacă toate ar ieși așa!
Bloculețul ăsta de lîngă Operă – cum te bagi pe Costache Negri – a fost renovat pur și simplu.
Vecina lui? Am lăudat-o deja.
    
Cum te bagi din Titulescu pe Maltopol, clădirea asta te trage de mînecă vizavi de o celebră cafenea.
Iat-o cu fațada renovată cumsecade-n vara asta. Ce trebuie mai mult?
 
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii