despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Ce bine-i să ridici din cînd în cînd privirea! Ai parte de-o frumoasă surpriză.
Niciodată pîn-acum nu remarcasem modelul ăsta de „moț” care protejează vîrful stîlpului de beton.
 
Mai mulți ca el, pe Ștefan Furtună (azi, Mircea Vulcănescu) – ajunși acolo, să ne prezentăm omagiile și minunatului stîlp metalic de la intersecția cu Popa Tatu.
Uneori pui deoparte fel de fel de lucruri care-ți plac și nu știi cînd le vine rîndul. Ei – le-a venit rîndul.
Splendid, micuțul ăsta front comercial – rar ceva mai elegant, echilibrat și cochet. Chiar și așa părăginit, tot e încîntător.
 
Conține și un vestigiu valoros în caseta luminoasă pătrată de deasupra intrării în imobil, ce-l plasează pe fosta stradă Artei, care azi e asimilată segmentului nou și chinuit din Sfinții Apostoli.
O casă ascunsă-n spatele Căminului Teologiei, adăpost pentru Biblioteca Petre Gârboviceanu – prilej bun să ne mai completăm colecția… scrisă în piatră: partea întîi • partea a doua.
  
Alegem bloculețul de mai jos pentru că-i ceva cum rar întîlnim. Cine să renunțe la ditai jumatea de parter pentru a beneficia de intrarea asta retrasă și de loc să parcheze? Ei… uite aici!
  
Îl găsiți abătîndu-vă din Fabrica de Chibrituri, pe străduța ce poartă numele inginerului Tacu.
lista episoadelor din seria „Civilizaţie publică” • lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”
de Ando și HM
C-au mai rămas spații comerciale părăsite și-acum, în urma falimentului Mic.ro de-acum opt ani, nu miră pe nimeni…
… că mai găsim cîte-o mașină „brănduită” cu numele defunctei afaceri, asta miră.
Un abțibild cu Radio Contact nu se poate vedea decît într-o rablă, firește – postul de radio a dispărut în 2003.
O rămășiță ce ne-aduce aminte de fostul cotidian „Ziua”.
Poate s-o îndura cineva să strîngă toate cabinele telefonice nefolosite de atîția și atîția ani. Poate chiar compania care le-a pus.
 
lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”
de Ando și HM
Tare rău mi-a părut când am aflat, pe la început de noiembrie, că – odată cu demolarea întregii clădiri de pe şos. Vergului – a dispărut şi copertina fostei Filaturi de lînă pieptănată. Parcă în compensaţie, ca să-mi treacă din tristeţe, am găsit un alt model, nu atât de sofisticat ca formă, dar la fel de îndrăzneţ ca soluţie. Se află pe lateralul aripii noi a Colegiului Tehnic „Dimitrie Leonida” de pe bd. Basarabia (fost bd. Muncii) şi vreau să cred că va avea viaţă mai lungă.
 
Din categoria mărunțișurilor ciudate ale arhitecturii de cartier din comunismul tîrziu, iată o copertină cu o urmă de cochetărie ce-mbogățește ultimul model – bocciu și banal – de clădire a „Telefoanelor”.
 
lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”
de Ando și HM
… alte rămășițe bucureștene despre care – ce să facem? – așternem și noi cîteva vorbe.
Rămase uitării prin parcuri, mese de șah – dar și o improvizație din tuburi de canalizare pe care-o găsim la postul de pompieri de pe Ferdinand:
 
Un vestigiu cu valoare – suportul firmei luminoase a fostului magazin „1001 articole”, care după Revoluție a devenit „București-Berlin”
  
Mai pe la periferie acuma, nimeni n-o să-nțeleagă vreodată rostul chinului de a bricola asemenea însemne decorative pentru gardurile și porțile întreprinderilor; de cele mai multe ori se făceau doar că să-i țină ocupați pe elevii ce făceau practică la liceele industriale.
Iacă și-un stîlp, parte a unui aliniament dezafectat, găsit îndărătul blocurilor din 13 Septembrie, pe partea cu Pandurii – stîlpii ăștia fac umbră pămîntului degeaba de zeci de ani.
 
de Ando și HM
Nu plecăm chiar așa de repede de la „pompierii” de pe Ferdinand. Un detaliu adiacent clădirii ne-ncîntă și azi vederea:
Un frumos model de gard, ridicat pe vremea cînd cu tot avîntul ridicării de blocuri și de cartiere tipizate arhitecții reușeau să se mai joace, îmbogățind vizual monotonia. Ce ne place și mai mult, însă, e că modelul se regăsește replicat în întregul cvartal construit atunci: la intrările de bloc, la ghenele de gunoi ba chiar și ca element decorativ al blocurilor însele!
 
Credem că microraionul Dimitrov e una din reușitele vremii, adăugîndu-se cu succes la o listă întreagă de realizări ce cuprinde frontul cu jocurile balcoanelor de pe Giulești, turnurile de sus de la Mărțișor, blocul emblematic ce străjuiește intrarea-n stadionul 23 August și o serie de ansambluri mai mici și mai mari de pe Maior Coravu, Vatra Luminoasă, Colentina ori Mihai Bravu. Genul acesta de modele-grilaj apare – în alte variante – la multe blocuri construite-n anii ’60: cele mai la îndemînă exemple le găsim pe Griviței și la Gara de Nord.
de Ando
O copertină de zile mari, chiar așa părăginită cum e!
Pe Vergului, la intrarea-n fosta Filatură de lînă pieptănată.
  
lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”
O găzărie uitată de vreme într-un scuar pe calea Șerban Vodă veche (cît mai e ea veche, că deja-ncepe să fie cam… nouă)
  
despre Șerban Vodă, amintiri de la Venera și de la Nick.
lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”
… din categoria construcțiilor pe lîngă care trecem fără să le dăm atenție, stația de tratare a apelor uzate Herăstrău de pe la Bordei: o mică bijuterie arhitectonică uitată-n mizerie.
lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii