despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

vox populi 14

… priorități în Ferentari.

„Dialogurile” astea de pe pereți au, întotdeauna, haz.

Și unele din reclamele magazinelor – aici, unul de haine la mîna a doua.

Dar cînd ajungi înapoi la tine-n cartier… la doamna ta… cum e?

Nu o idee rea!

Dați-i omului o pensulă și o cutie de vopsea, și o să mănînce literele.

… ideea e că cineva tot trebuie să mănînce (dar nu porumbeii).

În atenția la domni locatari.

O parcare scumpă.

Mereu un pic nefericite, companiile străine care nu-și pot adapta numele.

Nu poate lipsi popularul concurs: „ce-o fi vrut «Lidl» să zică aici?”

altele

vox populi 13

Mai avem timp:

Cine are două mîini stîngi – asta e! – rămîne afară.

… oamenii vor să știe – asta-i bine.

„a se ridica sau a nu se ridica?” – și asta-i întrebarea.

Un coș de gunoi vehement, nu-i așa? Sau doar amărăciunea riveranilor sastisiți de pungile de gunoi lăsate pe jos.

Iată și un „dat colțul” destul de la propriu:

„Chiftelărie” – hai, că era de așteptat, nu se mai miră nimeni.

„Ochila” – ce-i drept – nu-i aici, ci la Veliko Tîrnovo; dar mi s-a părut simpatic.

altele

vox populi 12

… de s-ar găsi cineva care să oprească birourile!

Bravo – „șnițelărie” – la asta nu m-ar fi dus mintea.

„Retușescu” e, cu siguranță, mai bun decît „retușerie”, nu?

… și merge bine cu „Săpunescu”!

Purcelușu-i simpatic, dar la asta, cu deliciile și tăvăleala – mă scuzați – nu prea mă prind.

Orice ca să ne simțim bineveniți.

altele

vox populi 11

Ce se mai petrece prin Oraș, ne minunăm și noi.

Oraș care – știm! – e o junglă.

… aici, ori avem de-a face cu cineva care-a vrut să dea greutate anunțului… ori cu vreun hîtru care-a dat un răspuns.

Ambulanța-i importantă și ea… dar curierul, săracu’, e salvarea societății.

… un domn care și-a găsit drumul în conștiința noastră publică.

Chiar căutam următorul nume de afacere care să reușească să fie și mai neîmbietor decît celelalte. Uite-l: „Fărâma”.

Hai c-au nimerit tot ce voiau să scrie.

altele

vox populi X

… oamenii n-au tăcut și n-au trecut cu toții online; comunică, scriu afișe, încearcă să-și apere locul cum știu mai bine.

Și cu filmările ce facem?

Nasoală situație, cum ieșim din ea nu se știe:

Un incident diplomatic care a escaladat pe neștiute.

Simpatici – măcar.

Aici explicația e simplă: îndărătul gardului șade un cîine care mai sare.

Logica e infailibilă, dacă ne gîndim cîte „opturi” trebuie să facă orice de mașină de gunoi pe aleile din spatele blocurilor.

Un bloculeț, birouri, firme – și un loc pe care încape juma’ de mașină. Dar pe afiș scrie „rezervat angajaților” – ori s-or scoborî cinșpe oameni dintr-o broscuță ca la circ, ori trag la sorți cine parchează, ori se oferă ca premiu angajatului lunii.

Încă o afacere. Auzi: „burgeri și oase”

… tot oameni îs și ăia care-au făcut plăcuța asta atît de tîmpită.

altele

vox populi IX

de la Ando

Cînd te chinuie talentul să scrii… talentul îi chinuie și pe ceilalți: care citesc.

altele

vox populi VIII

… printre puzderia de corturi electorale, hop! și unul care propovăduiește familia tradițională”; vocea străzii, însă, are o replică pe măsură:

altele

vox populi VII

… o poveste care n-are cum să fie veselă – continuînd anunțuri arătate și mai demult (aici și aici).

altele

vox populi VI

Pe zid, pe gard!!!

… unele mesaje par ridicole; dar în spatele lor cine poate ști ce poveste zace? Mai ales că se continuă, peste an

… întotdeauna e cineva care știe mai bine…

Ciudat e că astfel de mesaje similare găsim și pe la Colțea, dar și pe la 1 Mai…

Încheiem cu o mostră de mesaj și inutil și enervant.

Orașul suportă multe – nu-i așa?

altele

vox populi V

Pe lîngă obișnuitele mizerii, găsim pe ziduri – pe unde mergem pe la umbră – multe probleme și puține soluții…

… e clar.

altele