despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Cîteva vorbe despre PIDU

Săptămîna asta s-a bătut monedă pe strategia pentru centrul Bucureştiului – PIDU (Planul Integrat de Dezvoltare Urbană). Cu siguranţă aţi citit despre proiectul ăsta; dacă nu, atunci aici, aici şi aici e cam tot ce s-a scris mai important. Şi aici – pe larg.

Să mă înţelegeţi – PIDU e un lucru bun.

Cu toate astea…

… gîndiţi-vă la trei lucruri.

Unu: de ce doar centrul? Vom înţelege vreodată că viaţa din cartiere e mult mai importantă decît cea din centru? Că printre blocuri e nevoie de trasee de plimbare, de locuri unde oamenii să se strîngă, de străzi pietonale care să unească şcolile şi pieţele? Îi mai pasă de chestia asta altcuiva, decît lui Popescu?

Doi: de ce toate traseele astea pietonale TREBUIE să ajungă sus, la Chirigiu? Ştiu că Teodor Frolu, de la the Ark şi TUB, e implicat în toate proiectele astea, dar Chirigiul nu e noua Mecca urbană! De ce nu  un traseu urban spre clădirea viitoarei Biblioteci Naţionale, socotită Mall cultural? De ce – dacă e aşa important Chirgiul – nu a fost gîndit nici un traseu dintr-acesta care să-l apropie de Rahova sau de Cotroceni? De ce nu trece nici o linie de autobuz pe strada Uranus – gîndiţi-vă la o rută Universitate-bd. Elisabeta-Hasdeu-Puişor-Uranus-Rahova/Ferentari?

Poate sînt foarte părtinitor, fiindcă îmi pasă mult de Rahova. Aţi spune – păi, e bine ca traseele urbane să fie aduse cît mai aproape de Chirgiu, deci şi de Rahova! Da, e bine, dar eu ştiu că oamenii ăştia care propun traseele urbane nu dau doi bani pe Rahova – sau pe orice alt cartier, deşi ar putea să profite de apropierea de cartiere.

De ce nu propunem trasee urbane între zone apropiate, dar despărţite? De ce nu un traseu urban între Grădina Botanică şi Centrul comercial Orhideea? De ce nu un traseu urban între parcurile Carol şi Tineretului? De ce nu promenada pe malurile lacurilor, de care zice Mike?

Trei: de ce credem că viitorul Bucureştiului va fi ciclist şi pietonal? Evidenţa crudă este că Bucureştiul va rămîne al maşinilor!

Înţelegeţi, odată pentru totdeauna: dacă vrem să avem un Bucureşti în care să putem trăi, e nevoie să regîndim toate traseele transportului public. Degeaba te poţi plimba pe jos din Romană în Unirii, dacă nu te poţi sui într-un autobuz dacă te dor picioarele!

——————-

… credeţi-mă, PIDU e un lucru bun. Atîta doar: Bucureştiul are nevoie de mult mai mult.

Nu mai ignoraţi cartierele. Nu mai ignoraţi transportul public.

chestii şterse

TRĂIASCĂ..

… COLABORAREA DINTRE… şi aşa mai departe; că nu se mai înţelege ce scria acolo.

(la Piaţa Galaţi/Gemeni)

Ce-mi mai plac indicatoarele astea, de care a uitat pînă şi timpul!

(în parcul Romniceanu)

Străduţe înguste în Bucureşti

Am scris despre străzi cu trepte, despre străzi înfundate, despre ganguri – azi o să vedem cîteva străzi înguste, înguste rău, din Bucureşti. Prima regulă a jocului, ca să zic aşa, e că străzile astea sînt  de cînd lumea; nu sînt cine ştie ce alei din spatele blocurilor. A doua regulă e că străzile astea se pot parcurge de la un capăt la altul cu maşina (mai greu, dar nu imposibil). A treia regulă este că străzile astea încep de undeva şi se termină altundeva – nu-s fundături.

Deci, de unde pornim?

Rahova-Chirigiu

Aici găsim două străzi: Petre Marinescu şi Anul 1821. Leagă Calea Rahovei de Şoseaua Tudor Vladimirescu.

Strada Anul 1821 are sens unic dinspre Rahova înspre T.V., iar strada Petre Marinescu nu are sens unic, dar accesul auto e permis doar riveranilor:

Oleacă mai încolo, între Calea Rahovei şi strada Uranus, găsim cea mai cunoscută stradă îngustă a zonei – Săpunari:

… e şi cea mai desfundată; din cîte ţin minte, nu are vreo restricţie anume de circulaţie.

Dorobanţi-Floreasca

Ciudat e cînd îţi dai seama că în partea asta de oraş sînt fel de fel de alei întortocheate şi fundături. Am găsit aici străzile Hristache Pitarul şi Episcopul Timuş; amîndouă ajung dinspre Dorobanţi în strada Cronicarilor, care mai apoi dă în Floreasca.

Întîi, strada Episcopul Timuş – care, ca să fim exacţi, leagă străzile Chile şi Cronicarilor:

Apoi, Hristache Pitarul, care are sens unic dinspre Cronicarilor înspre Calea Dorobanţilor:

Nu prea departe,  între străzile Ioan Vodă Caragea şi Polonă – ăsta e şi sensul ei unic – găsim strada Slăveşti:

În zona Dacia/Eminescu/Moşilor avem strada Prepeliţei, care dă din strada Suvenir în bulevardul Dacia:

Capătul dinspre bulevard fusese închis în anii 80, odată cu momentul tăierii noii artere Dacia pe vechiul traseu al străzii Taras Şevcenco (fostă Palade); se păstrase doar o trecere îngustă pentru pietoni. Acuma se poate merge cu maşina însă.

Pe sfîrşit, un loc unde o stradă altminterea largă se-ngustează rău de tot. Enăchiţă Văcărescu are o gîtuitură în spatele Mitropoliei:

… iar în cartierul Vitan, intrarea Colţului, ce leagă Grădinarilor de Nucului, are o porţiune pe care te gîndeşti de două ori dacă e de intrat cu maşina!

… asta e, deci! Are Bucureştiul şi alte străzi înguste, dar astea chiar sînt în top.

 

No shit, Sherlock: Atenţie, Pasajul Basarab va atrage mai mult trafic!

Citez…

EXCLUSIV Construirea masivă de poduri şi parcări publice în interiorul oraşului vor agrava în loc să rezolve problema traficului bucureştean, susţin specialiştii din Primăria Vienei. Atât măsurile actuale cât şi cele de viitor pe care le aprobă municipalitatea bucureşteană sunt total opuse faţă de soluţiile cunoascătorilor din capitala austriacă.

… orice construcţie pentru fluidizarea traficului va atrage maşini, deci aglomeraţie şi pericol. „Faptul că în Bucureşti o astfel de construcţie este în centrul oraşului, iar infrastructura din vecinătate nu vine în completarea acesteia, având, de exemplu, tot atâtea benzi cât are şi podul, va duce la blocaje la intrare şi la ieşire”, a precizat Skoric. Pasajul Basarab va avea şase benzi, în timp ce arterele care acced la acesta au câte două benzi. (fireşte, din Adevărul)

Specialiştii austrieci zic că-i fundamental să ne concentrăm pe-ncurajarea transportului public – dar la ce s-a mai făcut Pasajul Basarab, dacă nu pentru a încuraja şi transportul public? Va avea linii de tramvai şi pe sus, şi pe jos.

Ah, pe termen scurt Pasajul Basarab nu va fi lapte şi miere pentru cei dispuşi să meargă cu tramvaiul. Să vedem de ce, pentru că explicaţia e simplă.

Bucureştiul nu are de-ajuns de multe tramvaie. Are chiar un deficit considerabil. Nu v-aţi întrebat niciodată de ce RATB nu înfiinţează linii noi de tramvai?

Pentru că RATB nu are tramvaie. Nu are tramvaie destule nici pentru Pantelimon, nici pentru Rahova, nici pentru Militari; şi nu are tramvaie destule pentru a înfiinţa linii peste Basarab.

Şi situaţia va mai dura ceva vreme. RATB îşi construieşte de una singură tramvaiele, dar nu cred că reuşeşte să facă mai mult de 4 tramvaie pe an; tramvaie care – ca orice lucru bricolat – se strică una-două. Să faci o licitaţie pentru a aduce tramvaie de afară pare a fi cea mai bună idee; chiar şi aşa,  fabricarea şi livrarea tramvaielor va dura multă vreme. Pe termen relativ scurt, Primăria ar putea găsi vreun oraş european care-şi înnoieşte parcul şi care vrea să scape ieftin de vreo 20-30 de tramvaie vechi.

Ei, vedeţi că nu-i uşor. Dar lucrurile se mişcă; încet-încet vor fi destule tramvaie şi vom folosi cum trebuie Pasajul Basarab; şi transportul public va fi ales de mai mulţi bucureşteni.

Întorcîndu-ne la momentul actual, să ştiţi că la jumătatea lui Decembrie ar trebui să circule din nou tramvaie în zona Grozăveşti-Basarab – dar vorbim aici de tramvaiele care circulă la sol. Cele care vor merge pe pod vor circula undeva prin primăvară, probabil. Chiar şi aşa, nu e nimic hotărît în ceea ce priveşte liniile de tramvai care vor circula în prima fază; e sigur doar că pe Dinicu Golescu nu se va putea circula, deoarece nu există linii de la Virgiliu-încolo; pe Buzeşti-Berzei lucrările nici n-au început bine!

Se va reînfiinţa 12? Se va desfiinţa 25? 11 va rămîne în Ghencea sau va fi trimis din nou în Giuleşti? va fi comasat 35 cu 44? rămîne 8 pe acelaşi traseu? Nu ştie nimeni.

… problemele viitorului sînt şi mai nebuloase.Se va face o linie circulară, pe traseul tramvaielor 34 şi 11/12? Se va  folosi în continuare linia de pe Doctor Felix, deşi tramvaiele pot pierde pînă la 20 de minute pe un segment de stradă lung doar de 500 de metri? Va fi doar la Virgiliu macazul care va permite virajul de pe Buzeşti înspre Gară?

… un lucru-i clar; n-o să fie uşor. Deja am văzut destui adversari ai Pasajului – îi ştiţi, aceia care spun că n-o să fie bun de nimic, că o să îngreuneze traficul şi mai tare, că puteam folosi banii pentru orice altceva. Eu cred că-i un lucru de care ne putem mîndri, Pasajul ăsta. Şi un lucru de care ne putem folosi zeci de ani cu mare spor.

La prima vedere, marea bubă a Pasajului este legată de îngustimea şoselei Titulescu; e la mintea cocoşului că se va forţa interzicerea opririi şi staţionării pe prima bandă – dar chiar şi aşa e foarte probabil să se facă ambuteiaje enorme în zonă. Pe Titulescu n-ai unde parca nici pe străzile din dos, din păcate – şi sînt destul de îngrijorat pentru cei care au treabă pe-acolo; nu ştiu unde-şi vor lăsa maşinile.

O să-nchei cu un comentariu la articolul citat; zice acolo:

Pasajul Basarab va avea şase benzi, în timp ce arterele care acced la acesta au câte două benzi.

Bre, din cîte ştiu eu, Pasajul Basarab va avea două benzi; două benzi pe sens, adică: îi, aşa… o mică diferenţă.

o curiozitate…

… vă-ntrebam acum două săptămîni cum şi cînd v-aţi dat seama că vă pasă de Bucureşti; dar mi-am dat seama că ar fi fost la fel de potrivit să vă-ntreb altceva…. mai prozaic.

Aşa – ştiţi cît de tare ne pasă de foale, aici, pe simply bucharest, aşa că-i îndreptăţită curiozitatea mea, că doar cum să-ţi placă de-un oraş, aşa, pe burta goală:

care-a fost cel mai bun lucru mîncat vreodată în Bucureşti? primul lucru bun pe care ţineţi minte că l-aţi mîncat?

eu primul: cred că plăcinta cu carne care se făcea odinioară (acum 25 de ani şi mai bine) la patiseria de le Lipscani (aceea unde e acum Tip Top-ul de vizavi de City Grill). Şi berea proaspătă care se putea bea  – tot pe-atunci – la Griviţa, la fabrică.

… aşadar, pe lîngă patiseria lui vestită odinioară, cu ce v-a încîntat Bucureştiul?

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

lma weekend

… pentru că-i luni ziua oraşului nostru, chermeza se ţine înainte, în weekend.

Nu-i chiar aşa rău – am văzut o groază de oameni care-au ieşit în oraş cu gîndul să se simtă bine; şi nu păreau dezamăgiţi. Adevăru-i că sînt de toate pentru toţi, amestecate, fără legătură între ele sau cu Bucureştiul – dar ce contează? Sînt şi multe bune intenţii – şi asta mai răscumpără din păcate.

Fireşte, spiritul bucureştean tradiţional – care-o fi şi ăla? – e interpretat în fel şi chip; peste tot sînt mezeluri ardeleneşti, dulciuri ungureşti, jucării chinezeşti; dar un pahar cu must nu găseşti să dai cu tunul (Caru’ cu bere promite spre sfîrşitul lunii). Da’ cred că tocmai asta face sărbătoarea tipică pentru Bucureşti, nu?

Una-peste-alta, să ştiţi, nu-i rău. Poate-ar fi fost frumos să se simtă sărbătoarea şi prin cartiere, prin pieţe, printre blocuri. Poate la anu’

… şi la mulţi ani!

doi ani

simply bucharest tocmai a făcut doi ani, aşa că m-am gîndit să vă zic mai multe despre cum am ajuns să-mi pese de Bucureşti.

De cînd ştiu Bucureştiul? – cred că dintotdeauna; de mic, încet-încet, am învăţat tot centrul, scurtăturile, magazinele; şi mi-am dat seama cît de puţini dintre copii din cartier ştiau să se descurce în oraş – pînă să fie nevoiţi să meargă la liceu, în alt cartier, majoritatea copiilor cunoşteau doar drumul pînă-n cea mai apropiată piaţă, pînă la cinema, pînă în parc.

N-m căutat neapărat să aflu mai multe, sau să mă plimb peste tot (mai ales că Bucureştiul acelor timpuri era un şantier urît de sus pînă jos). Aşa s-a întîmplat. Şi s-a întîmplat să văd vechiul Splai, să văd Centrul străbătut de autobuze, tramvaie şi trolee, să prind cartiere înainte de a fi demolate. S-a-ntîmplat să găsesc cărţi vechi, hărţi, poze cu Bucureştiul.

Apoi s-a întîmplat să văd cum Bucureştiul încearcă să se ridice de jos şi să se pună pe picioare, să văd cum începe să fie mai prietenos cu oamenii.

S-a întîmplat şi să lucrez cu Bucureştiul: l-am luat la pas, făcînd teren – bătînd aproape toate străzile din oraş şi schimbînd autobuz cu tramvai, cu ghidul şi harta-n minte…

Dup-o vreme mi-am dat seama că sînt multe lucruri pe care le ştiu; că nu sînt lucruri importante, dar unora le-or fi de folos. Am început să le scriu. Am început să-mi dau seama că-mi pasă de Bucureşti.

Am început să cred că dacă am o părere, trebuie s-o spun.

Şi de-atunci au trecut doi ani.

Şi azi, fiindcă v-am zis asta, iată că lansez o leapşă:

cînd şi cum v-aţi dat seama că vă pasă de oraşul ăsta?

Aşadar: Raiden, Armyuser, Popescu, Adrian, Ştefan şi Radu, Răzvan, Folkfan, Vlahul, Teoctist, Bogdan… voi, voi ce ziceţi? cum s-a-ntîmplat? (nu-i nevoie să scrieţi un articol dacă nu e pe specificul blogurilor voastre)

Şi voi, comentatori ca Herodot, Freesys, Mike – tuturor care vă pasă la fel de mult – spuneţi-mi acelaşi lucru.

Tare mult m-aş bucura.

Dimineţile unui oraş cuminte

Gata, toamna-i aici şi dimineţile-s răcoroase şi lungi. Am strîns cîteva poze luate de pe ici-colo.

Minunata Rahova

Cei care-şi închipuie că Rahova-i un cartier de blocuri ca toate altele, tare se-nşală. Are o groază de blocuri, da, însă-n spatele lor sînt multe lucruri de văzut. Spre deosebire de alte cartiere, în Rahova s-au construit blocuri în mai multe etape – prin 50-60 au fost primele, la intersecţia cu Ferentari, apoi la sfîrşitul anilor 60 s-au ridicat blocuri confort 2 în inspre Sălaj; au urmat blocurile construite la stradă, înspre sfîrşitul anilor 70 şi-apoi s-au tot construit în două etape în inima cartierului, ultimele blocuri ajungînd să fie terminate după 90.

Mergînd însă printre blocurile dntre Rahova şi Sălaj găsim bucăţele de stradă rămase intacte, cu case frumoase, cu vile – şi ne dăm seama că Rahova a fost un cartier cochet şi liniştit odată:

… mă-ntreb ce-o fi fost în sufletul oamenilor ăştia în toţi anii 60-70-80, gîndindu-se că se poate-ntîmpla oricînd să fie demolaţi.

Dacă trecem strada-nspre Ferentari, găsim şi străzi, doar cu case, care au fost modernizate acum un an-doi: a fost trasă canalizare, dar a mai rămas cîte o cişmea:

… între actuala stradă Năsăud şi Rahova se-ntinde o stradă numită Bîrlea: acolo găsim o plăcuţă de stradă veche, de dinainte de Război. Cît de interesant şi ciudat părea în vremea comuniştilor scrisul ăsta, cu î din a! Cred că proprietarii casei au ţinut mult să păstreze plăcuţa asta:

Părăsind încet zona (dar rugîndu-vă să citiţi despre ea mai multe la Aventurierul) m-am oprit în curtea Academiei de Tehnică Militară de pe Coşbuc (Regina Maria), unde dăm peste unul dintre cei mai frumoşi copaci din Bucureşti:

Păcat c-au început să cadă frunzele, pentru că mă gîndeam să v-arăt şi alţi copaci – rămîne pentru la primăvară.

Prin Centru

Strada Popa Tatu a cam intrat în reparaţii – avea nevoie. Am trecut să fac o poză la o dugheană veche-n paragină – cîte-or mai fi, Doamne, în oraşul ăsta!

Tot un lucru uitat de vreme acum – un indicator rutier din Piaţa Kogălniceanu; încă un pic şi nu mai se-nţelege nimic de pe el:

Urcînd înspre Calea Victoriei, dai de Primăria Sectorului 5 – şi te gîndeşti c-ar fi chiar o clădire frumoasă… dacă cineva s-ar ocupa de ea: cineva, poate chiar primarul, să zicem. Sau mai bine nu; n-ar arăta deloc bine spoită-n roz-movuliu…

Cam asta-i plimbarea de dimineaţă – dar la sfîrşit mai sînt două poze; iată:

Frumos, nu? Prima poză e luată pe strada Ion Cîmpineanu, colţ cu Academiei, în blocul cu oficiul poştal (Adevărul a scris despre el). A doua este, fireşte, de pe Brezoianu – pe vremea comunismului, cînd în Palatul Universul era sediul ziarului Informaţia, cît de interesant şi de neînţeles rămăsese mozaicul ăsta!

Răzbunarea urbană

… mi-a dat prin cap conceptul ăsta mai prin primăvară, cînd căscam gura prin parcul Izvor la toţi oamenii ăia care tîndăleau pe iarbă, se giugiuleau, băteau mingea, învăţau, se dădeau cu bicla – şi m-am gîndit că Parcul Izvor e cea mai grozavă răzbunare a Bucureştiului împotriva lui Ceauşescu: un loc unde oamenii stau şi se simt bine.

Mult trebuie să mai fi urît comuniştii oraşul nostru şi oamenii lui! Au făcut din Bucureşti un oraş în care să nu poată nimeni să se simtă bine, în care să-ţi fie silă şi frică să-ţi duci viaţa. Şi nici după 20 de ani nu ne-am priceput să îndreptăm asta, nici acum nu ne-am dat seama că ceea ce e de făcut e simplu:

istoria n-o să se-ntoarcă. ce-i făcut, e bun făcut. ce-a fost demolat şi stricat, aşa rămîne.

e vremea să trăim, să rîdem şi să ne simţim bine în oraşul nostru. Asta-i răzbunarea noastră.

Aşa că astăzi o să vorbesc despre trei proiecte mai vechi – le ştiţi – care-ncearcă să demoleze Bucureştiul greşit al lui Ceauşescu.

Zona Metropolitană Bucureşti

Tendinţa de expansiune a Capitalei a fost o chestie naturală pînă-nspre anii 80. Unii-şi mai aduc aminte că localităţi ca Otopeniul ţineau de Sectorul 1, pînă cînd Ceauşescu a venit cu idioata idee de a crea Sectorul Agricol Ilfov. În fine! e o tîmpenie să nu considerăm toată zona limitrofă a Bucureştiului ca un tot, pentru că este un tot.

E normal ca oamenii să trăiască mai bine în Otopeni decît în Tunari, dar nu e normal ca oamenii să trăiască mai prost în Tunari decît în Otopeni, ca să zic aşa. Nu e normal ca localităţi atît de bogate ca Voluntariul să fie atît de mizere şi de împuţite.

Nu e normal să nu ai legături directe între localităţi. Nu este transport public direct între Otopeni şi Buftea, între Pipera şi Voluntari, între Chitila şi Bolintin!

Nu e normal să locuieşti la 20 de kilometri de Bucureşti şi să trebuiască să mergi la Tîrgovişte sau Giurgiu pentru nu-ş ce aprobare sau pentru buletin.

De-aia e nevoie de ZMB.

Tren urban pentru Bucureşti

TER este o utopie de la cap la coadă, dar cine-a spus că utopiile nu sînt folositoare?

… ideea de a folosi ce-a mai rămas din infrastructura feroviară veche e tot mai greu de pus în practică, dar merită să te gîndeşti la ea. Merită să te gîndeşti cum ar fi o legătură între Eroilor şi Videle, sau între Unirii şi Giurgiu!

Merită să te gîndeşti că gări ca Obor sau Titan ar putea fi folosite mai mult pentru legătura cu litoralul (dar cum, cînd la Gara Obor nu ajunge nici metrou, nici tramvai – ci doar un amărît de troleu?). Merită să te gîndeşti că se pot face legături uşoare între localităţile din ZMB şi oraşul-tată-şi-mamă.

Transcentral Urban Bucureşti

Nu mă prea dau în vînt după chestiile care au cuvîntul urban în titlu; nu ştiu de ce, dar cred că-i pentru că nu prea ne-am dat noi seama cum se manîncă urbanul ăsta, şi-l folosim mai mult decît trebuie.

Dar TUB e mai de folos decît credem. De TUB avem nevoie mare – şi ştiţi de ce? pentru că-n Bucureşti n-ai loc să te fîţîi, să te plimbi, să caşti gura, să te-opreşti şi s-o iei din loc: dacă vrei să faci asta, trebuie să te duci ori în parc, ori în mall – şi nu e normal asta.

Uite, TUB înseamnă să demolăm gardul Casei Poporului – dar nu-nseamnă să gîtuim Centrul Istoric cu mese şi cafenele unde nimeni nu se simte bine (pe ultimul subiect, din perspectivă imobiliară – aici, la Ilias Papageorgiadis).

… şi-acu’ mă-ntorc de unde-am plecat: am vorbit despre trei proiecte, trei utopii; fiecare este un şut în fundul comunismului care-a distrus oraşul. Se cheamă răzbunare urbană.

Intrări şi ieşiri la metrou

Săptămîna trecută am dat peste una dintre cele mai bune idei – urbane, fireşte – la colegul Popescu:

Ideea mi-a venit de la un simplu rationament. Exista o multime de organizatii care incearca sa salveze patrimoniul orasului sau cel putin asta zic ca fac. Totusi cred ca nu se axeaza si pe problema mentalitatii bucurestenilor, o mentalitate care inca nu ii lasa sa aprecieze ce este cu adevarat important pentru oras.
Putem presupune ca la un moment dat o astfel de organizatie va incerca sa inceapa sa “popularizeze” orasul in randul locuitorilor. Insa unde ar putea face asta? Spatiul care este cel mai vizitat de bucuresteni, de voie sau de nevoie, este metroul. Statiile de metrou ar fi cel mai potrivit spatiu pentru ca mesajul acesta sa ajunga la cat mai multi bucuresteni. Am ales refacerea unei statii de metrou nu pentru a o transforma intr-un spatiu de expunere sau de conferinte ci intr-un spatiu care prin simpla refacere sa “povesteasca” o parte din istoria unei zone a orasului.

Articolul e aici – şi dacă n-aţi apucat să-l citiţi, păi, acum e timpul.

Şi am început să mă gîndesc, iar şi iar, cu cîtă lipsă de utilitate a fost gîndit metroul nostru, cu cît dispreţ pentru bucureşteni. Am început să mă gîndesc la puţinătatea căilor de acces; la lipsa pasajelor pietonale subterane care ne-ar ajuta pe toţi să scutim slalomul printre maşini şi semafoare. Şi ne-ar ajuta să ajungem mai uşor de la staţiile RATB la staţiile de metrou – parcă ne-ar fi de folos asta pe vreme rea, să zicem…

La ce mă gîndesc, deci? La cîte staţii ar avea nevoie de guri de acces suplimentare.

Magistrala 1

  • Muncii/Costin Georgian: ieşiri înspre Vergului/Morarilor
  • Titan: ieşiri înspre Poşta Titan şi pe N. Grigorescu, pe partea opusă a parcului
  • Dristor: ieşiri pe partea de vizavi a bulevardului Camil Ressu
  • Unirii: ieşire la capătul tramvaiului 32, ieşire înspre Cocor
  • Izvor: ieşire înspre Schitu Măgureanu (da, trebuie subtraversată Dîmboviţa, dar în secolul 21 am auzit că cică se poate face în ţările avansate, cum ar fi Albania)
  • Eroilor: ieşire înspre Municipal
  • Grozăveşti: ieşire înspre Carrefour
  • Semănătoarea/Petrache Poenaru: ieşire înspre cămine
  • Victoria: ieşire înspre Calea Victoriei-Buzeşti, ieşire înspre Muzeul Antipa…
  • Ştefan Cel Mare: ieşire înspre Urgenţă
  • Iancului: ieşire înspre partea cu Şoseaua Iancului

Magistrala 2

  • Apărători: ieşire înspre blocurile de pe şoseaua Berceni
  • Brîncoveanu: ieşire pe partea cealaltă a şoselei Olteniţei, înspre staţia de autobuz de pe Brîncoveanu
  • Pieptănari/Eroii Revoluţiei: legătura cu staţiile de tramvai (plan abandonat) şi ieşire înspre Şura Mare
  • Tineretului: ieşire înspre Şincai, înspre Lînăriei şi – mai ales – înspre intrarea din parc
  • Romană: ieşire înspre Eva, ieşire înspre fosta berărie Turist, că înspre Amzei chiar nu e loc
  • Aviatorilor: ieşire înspre staţiile de autobuz pentru direcţia Piaţa Scînteii
  • Aurel Vlaicu: ieşire înspre Avionului-Barbu Văcărescu, în direcţia staţiilor tramvaiului 5

Magistrala 3

  • Politehnica: ieşiri înspre APACA şi cămine
  • Lujerului: ieşire pe partea de vizavi a bulevarului Iuliu Maniu – la Mega Image
  • Păcii: ieşire pe partea de vizavi a bulevarului Iuliu Maniu, înspre fosta Autogară

Magistrala 4

  • 1 Mai: ieşire înspre benzinăria Agip

Aşa cred eu; şi mai cred că cele mai importante, din toate astea, sînt staţiile Izvor, Eroilor, Unirii, Romană, Victoriei şi Aviatorilor.