despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
 N-au fost alegeri ușoare, toată lumea s-a luptat. Și lupta asta, nene, cere multe, multe resurse.
Mai multe, parcă, decît oricînd. Am văzut: primăriile bucureștene au aruncat pe stradă tot ce-au avut și – mai ales – ce n-au avut, ca să ne încînte.
Zeci de stropitoare care se plimbau cît e ziulica de lungă prin oraș; mii de lucrători care măturau și spălau trotuare, dregeau garduri; inaugurări de parcuri, locuri de joacă, giratorii…
După ani de zile în care ni s-a tot spus că „nu-s bani”… că „nu e-n puterea noastră”… brusc, fiecare primărie a descoperit că poate face minuni peste noapte.
Ce obscenitate!
Dar, așa cum știm bine, toate astea se plătesc; nimica nu se face pe gratis!
Și toate astea au costat bani… bani frumoși! Bani promiși, încă neplătiți.
Ghici cine o să deconteze: dacă nu direct, atunci prin chinul de a trăi într-un oraș mizer, căruia i s-au secătuit resursele?
Duminică, alegeri: ne hotărîm viitorul; cum o să trăim în orașul nostru anii următori. Ca să facem alegerea cum trebuie, nu trebuie decît să ne punem întrebarea care trebuie.
Și întrebarea e: trăim mai bine decît acum patru ani?
Și întrebarea nu e: am fi trăit mai bine, dacă… dacă.. sau dacă!
Hai, deci, să găsim răspunsul.
Începem cu Primăria Capitalei, unde Nicușor Dan, așa cum îl știm – mărginit, ascuns, căpos, fanatic în împlinirea scopurilor – e un primar de succes. E, în Capitală, mai multă civilizație, mai mult spațiu, o oarecare predictibilitate; un aer care se poate respira cu mai multă plăcere. Există contracandidat cu șanse? Așa și-așa. Merită schimbarea? Nu.
Sectorul 1. Nu e mai bine… nu e nici mai rău… Sectorul 1 băltește, zace. Există contracandidat cu șanse? Nu știu. Merită schimbarea? Da.
Sectorul 2. Mie-mi pare mai bine, simțitor mai bine: e mai curat, e mai liber, e mai plăcut, e mai omenos. Există contracandidat cu șanse? Da. Merită schimbarea? Nu.
Sectorul 3. Nu e mai bine. Există contracandidat cu șanse? Nu. Ar merita schimbarea? Da.
Sectorul 4. Nu e mai bine. Există contracandidat cu șanse? Nu. Ar merita schimbarea? Da.
Sectorul 5. Pare mai bine, dar binele ăsta vine cu o atitudine discreționară. Există un candidat cu șanse? Nu știu. Merită orice schimbare? Da.
Sectorul 6. E mai bine: un pic mai plăcut. Există contracandidat cu șanse? Nu. Merită schimbarea? Nu.
Dar mai sînt și alte întrebări. Trăim mai bine decît acum opt ani? De ce nu știm și nici nu ne pasă care-s consilierii locali și generali care-s puși pe liste? Ce se petrece-n Ilfov?
Peste aproape două luni îs alegeri; situația – acum, la-nceput de proces electoral local – e dezagreabilă.
Ha! Cît s-a mai speriat Capitala c-o să se-ntoarcă Firea… și cînd colo, cel mai mare pericol e Piedone!
Acuma, nici noi nu trebuie neapărat să credem tot ce auzim, vedem și citim: șansele acestui personaj nu-s chiar așa de mari. Aș zice să fim destul de-ncrezători în bucureștean și-n bunul lui simț.
Dar faptul în sine că Piedone chiar e în cărți pentru Primăria Generală și că pregătește să lase „moștenire” Primăria Sectorului 5 către fiul lui pune pe oricine pe gînduri.
Atît de jos am ajuns?
Uite că da. Și, pentru toate astea, putem da vina – laolaltă – și pe lichelismul și josnicia liberală, pe dezastrul dovedit în administrarea sectorului 1 de către Clotilde Armand, pe avîntul extremist…
… și, desigur, pe activitatea Primarului Nicușor Dan!
Însă noi – cei care avem doar datoria și interesul să căutăm adevărul – înțelegem că nu toată activitatea Primarului a fost proastă. Și înțelegem că au fost lucruri pe care chiar nu le așteptam de la el: să se priceapă, să fie gospodar, să aibă echipă și viziune. Ne gîndeam c-o să fie căpos și mefient. Știam c-o să fie cinstit; speram doar c-o să mai aibă și încă ceva în plus.
Mocirla asta în care se vor desfășura alegerile, deci, nu-i într-atît de mult cauzată de Nicușor Dan. Dar el are, totuși, o vină substanțială pe care am ocolit-o cu toții.
Nu simțim că acest avînt grețos al personajelor precum Negoiță, Băluță, Piedone ocupă golul lăsat de deznădejdea civică a cetățeanului obișnuit? Cel care nu se simte în „target”, cel care nu se vede reprezentat, cel căruia nu i s-a vorbit și răspuns, cel căruia nu i s-a deschis administrația centrală?
Bătăliile civice ale Primarului Nicușor Dan – nici una, în sine, neîndreptățită! – n-au atins cu nimic agenda cetățenească. „Tracțiunea” inițiativelor civice cunoscute a fost dată de activitatea paralelă din familia Primarului: soția continuă să fie implicată în procesele cu mize imobiliare împotriva marilor dezvoltatori, timp în care – vedeți și voi! – administrațiile de sector au fost încurajate să facă tot ce le dă prin cap, brutalizînd locuirea în jumătate de oraș.
Să nu dăm vina pe oameni cînd auzim că „l-ar vota pe Piedone”.
Aceeași greșeală.
Ne-am obișnuit să-i privim pe oameni ca proști. Poate sînt – adică, poate sîntem – dar oamenii s-au săturat să credem că pentru ei contează doar „să li se dea”… „să li se facă”… și cumplita placă „a furat, dar a și făcut”.
Știți, oamenii nu-s chiar așa; nu-și vînd recunoștința c-au primit un loc de parcare, că li s-a asfaltat strada, că li s-a dat vreo aprobare: ei văd toate astea ca simple reparații, ca despăgubiri pentru locuirea proastă, pentru administrația discreționară. Le primesc, da: dar îl detestă pe primarul care-i cumpără; de aceea istoria alegerilor e plină de învinși care-au crezut că rețeta asta merge la nesfîrșit.
Cetățenii au așteptări, chiar dacă nu reușesc mereu să le exprime, să le canalizeze; și cea mai mare așteptare e ca administrația să se apropie de ei sincer, continuu, respectuos.
Ca de fiecare dată, dacă aveți întrebări despre decizii, motive, declarații și conduite pe care nu le înțelegeți ale participanților la procesul electoral, nu ezitați: dacă sîntem în măsură, vă ajutăm cu răspunsurile.
Ce-nseamnă „gata”?
Păi… că treaba-i terminată, că – oricare-ar fi fost ea – de-acuma totu-i numai bun de folosit, că-i mai bine ca-nainte. Cam asta-nseamnă „gata”.
Doar că pentru Primăria Capitalei înseamnă… „gata, am făcut ceva și-am plecat”.
Astă toamnă, de exemplu, s-au refăcut trotuarele și o parte din carosabilul de pe Drumul Sării. Dacă e să-ntrebi Primăria, totul e gata – și, în sine, asta nu e greșit. Bordurile-s la locul lor, trotuarele-s asfaltate conștiincios și calitativ: e „gata”.
Doar că, atunci, de ce omului i-e silă să meargă pe aici? Pentru că lucrarea nu e gata – n-are cum, atîta vreme cît aliniamentele și scuarurile au fost lăsate mai urît decît arătau înainte.
    
De ce – mă puteți întreba – mă iau de Primăria Capitalei, și mă fac că nu văd aceleași mizerii, același abordări ale primăriilor de sector? De-aia, pentru că de la Primăria Capitalei avem pretenții… așteptări. Pe măsura importanței, pe măsura promisiunilor.
Acum opt ani n-au fost în stare să găsească vreun candidat cumsecade, lăsînd bucureștenii s-aleagă între G. Firea și N. Dan – a cîștigat duamna.
Acum patru ani, ca să nu se mai facă de rîs aiurea, au acceptat să meargă pe mîna lui N. Dan – a cîștigat el.
La alegerile astea, disperați să pună pe oricine care s-accepte să-și strice numele – și să să nu se-mpuște-n picior iar cu G. Firea – au găsit pe medicul C. Cîrstoiu; de înc-unul de la Municipal avea nevoie Bucureștiul!
Pe mine, Cîrstoiu ăsta m-a convins de mult; e de-ajuns să trec pe lîngă spitalul pe care-l conduce ca să mă dumiresc că la minimul de care te-aștepți de la un primar – administrare și gospodărire adică – nu-i pasă, nu se pricepe.
Probe suplimentare, desigur, se pot obține din vecinătate – anume de la Medicină – căci Cîrstoiu e și decan. Clădirea se huruie, șantierele începute acum opt ani trenează, gunoi și paragină peste tot.
Pe scurt: genul ăla pe lîngă care și Piedone pare simpatic.
Ce ciudat! În primele luni bune ale mandatului, nimeni nu l-a văzut pe Primarul Capitalei să iasă din birou, deși toată lumea avea nevoie de el prin oraș. N. Dan avea treabă – nu, nu ne batem joc de el, chiar avea – nu era timp de nimic altceva.
Acuma însă, că se fac trei luni și vin alegerile, treaba parcă nu mai e așa importantă – primarul nostru iar are timp toată ziua pentru conferințe, reportaje, clipuri, interviuri, podcasturi.
După cum știți, în 2020 – din cauza pandemiei – alegerile s-au ținut cu întîrziere, în toamnă, ceea ce pe mulți i-a făcut să se gîndească că ar fi corect ca de-acum să fie tot toamna. Ghinion: nu-i așa.
Bosumflat, Primarul nostru general uită taman că dacă n-ar fi avut norocul ca acum patru ani să se amîne alegerile, nu le-ar fi cîștigat defel. Ăsta e adevărul, chiar dacă nu e plăcut.
Adevărul, de asemenea, e și că lui N. Dan i-i frică că n-o să mai cîștige – și de-asta, tuns și năuc, caută fitece microfon și cameră de filmat: are nevoie să fie văzut, luat în seamă.
… pentru că a fost și rămîne un primar mărunt, fără idei, fără viziune; dispus să cedeze de tot sectoarele, calculînd căpos, fără să-i ceară nimeni, că astfel va avea mînă liberă doar pentru ce i s-a părut lui important.
Și ce păcat, a fost un calcul greșit; chiar împotriva interesului Capitalei.
Au trecut alegerile. S-a jucat tare; cu disperare, cu hotărîre: a fost vorba de pierdut și de cîștigat.
Acuma fiecare trebuie să se-așeze olecuță și să numească lucrurile care-i fac viața cu adevărat mai bună: numai alea contează.
Atîtea s-au peticit și s-au spoit… ni-i viața mai frumoasă? Atîtea puteau și trebuiau să se facă – și nu s-au făcut, din prostie și răutate… cît de greu cîntăresc?
Aproape totul se plătește: ați văzut. Dar cum se poate trece pe nota de plată scîrba de-a trăi în Capitală?
Nu știu. Da’ știu că nu mai merge cu… „ce n-a mers”.
E vremea lui „o să mearg㨠– și, ca să meargă, e nevoie de oameni și de cetățeni.
Oamenii și cetățenii sînt cealaltă parte a administrației publice.
Lupta pentru Capitală e, desigur, una din cele mai importante evenimente electorale: așa a fost, așa e normal să fie.
„București, ora exactă” – așa se spune, nu?
Doar că Bucureștiul se oprește brusc, acolo unde-i gardul ce-l desparte de celelalte localități fără de care el nu există: Bragadiru, Domnești, Ciorogîrla, Dragomirești, Chiajna, Chitila, Mogoșoaia, Otopeni, Tunari, Voluntari, Ștefănești, Pantelimon, Popești-Leordeni, Jilava, Măgurele…
Aproape toate localitățile astea au administrații locale înapoiate, rurale, fără nici o urmă de interes pentru cetățean și interacțiunea cu el – și degeaba credem că peste ele se revarsă ceva din strălucirea Capitalei.
Iar asta nu se schimbă: prizonier îndărătul unui gard de necivilizație feudală, Bucureștiul n-are cum să fie mai bun.
Ne interesăm pentru dumneavoastră. Aveți curiozități? N-avem răspunsuri, ci deslușiri: fiindcă… întrebările contează.
O să piardă Gabriela Firea?
Poate.
O să cîștige Nicușor Dan?
Poate.
Da’ a făcut ceva Nicușor Dan?
Nicușor Dan n-a stat pe loc în ultimii ani. Aparent, i se poate reproșa lipsa de rezultate parlamentare – dar nu faptul că în tot timpul ăsta a acumulat multe alte lucruri.
Există un program de refacere a Capitalei?
Nu știm cîte pagini are, dacă are poze sau dacă e scris la două rînduri.
Are cineva soluții minune?
Nu – e vorba de peticit și cîrpit.
O să fie mai bine într-un alt mandat Firea?
Nu.
A fost Gabriela Firea un primar mai rău decît Sorin Oprescu?
Nu.
Pînă la urmă, alegerile astea – pe scurt – sînt între Gabriela Firea și Nicușor Dan?
Cam da.
Dacă iese Nicușor Dan se termină cu chermezele, cu voucherele, se opresc unele proiecte de infrastructură?
Nu.
O să fie Nicușor Dan un primar puternic?
Nu.
O să fie Nicușor Dan mai de partea PNL sau mai de partea USR-PLUS?
Bună întrebare!
Se pregătesc „soluții monstruoase“?
Dacă-i vorba de coabitare între primari de sector PSD și primar general Nicușor Dan – poate.
O să tragă primarii actuali de sector pentru Firea sau o să trîntească meciul?
Jumi-juma. Se joacă pînă-n seara alegerilor.
O să cîștige sectoarele „aceiași” din nou?
Pe bune, în sectoarele 2, 3 și 4. Poate nu în sectorul 1. Nu știu în sectorul 6. În sectorul 5 jucăria electorală PSD funcționează bine.
Dacă primarii actuali cîștigă iar, li se poate pune frînă în consiliile locale?
Ceva-ceva se poate.
Sînt locuitorii Capitalei la mijloc – suferind din pricina blocajelor instituționale artificiale?
Un pic, da.
În realitate, e ceva de „stînga“, e ceva de „dreapta“?
Deloc.
Habar n-am cine-s candidații PNL la consilii, merg pe mîna lor?
PNL a făcut în cel mai elegant caz opoziție proastă în București – listele s-au mai spălat un pic acum.
De pe listele USR-PLUS lipsesc oameni care chiar s-au bătut patru ani de zile – de ce?
Poate au obosit, poate s-au săturat, poate au decis că-s alții mai potriviți.
Listele PSD sînt pline de buruieni – de ce?
N-au oameni buni, interesați de administrație și dispuși să se asocieze acum cu ce reprezintă partidul.
Mai sînt și alte partide; merită să mă uit pe alte liste sau la alți candidați la primărie?
Nu.
Mai „contează” Băsescu?
Nu.
Dar dacă știu un independent valoros, să-l votez în consiliul local?
Da.
Să urmăresc dezbaterile electorale, afirmațiile analiștilor, sondajele, „dezvăluirile“ și scandalurile?
Nu.
E greșit că avem în continuare doar un singur tur pentru alegerea primarului?
Nu – dimpotrivă.
O să fie oleacă mai încurcat și greoi votatul în sine acum, cu pandemia?
Poate.
Dacă vreau să mai știu ceva, să întreb pe adresa redacției?
Da.
 scris de Ando
Agitaţie mare cu localele astea aşa că, musai, să mă opresc un pic la sectorul 2, unde locuiesc şi care, în opinia mea, prezintă o situaţie oarecum aparte. De ce? Păi, spre deosebire de celelalte sectoare, actualul primar pesedist Mihai Mugur Toader (MMT) nu s-a înscris în cursa electorală. Fie n-a mai vrut partidul, fie n-a mai vrut el, e mai puţin important.
La începutul lui martie spuneam că MMT a fost o figură ştearsă, străvezie, atât de străvezie încât se vedea că la butoanele sectorului se află, în fapt, viceprimarul penelist Dan Cristian Popescu (DCP), mult mai activ şi mai vizibil public. Şi, într-adevăr, părea că ambiţiosul „vice” e pe cai mari, dar iată că, din motive de calcule şi alianţe electorale impuse de la „centru”, şefa PNL sector 2, doamna „pepsiglas” l-a tăiat de pe listă.
Ca independent e greu, aşa că DCP – ca să nu-şi piardă tot eşafodajul de imagine clădit cu grijă – a făcut pasul (înainte sau… în lateral, asta om vedea după alegeri) spre PSD.
Care PSD a renunţat, în această situaţie, la sprijinul declarat iniţial pentru mai vechiul său emanat, Neculai Onţanu, dornic să revină la primăria sectorului unde şi-a făcut mendrele aproape 16 ani.
O să spuneţi: oricum, PSD iese în avantaj pentru că mizează pe doi „cai” în ideea că oricare din cei doi câştigă, este tot din „familia” sa. Eu, unul, nu m-aş grăbi. De abia de acum, jocurile devin interesante. Nu de alta, dar ambii candidaţi au dovedit, în timp, că ştiu bine lecţia saltului dintr-o barcă politică în alta. Aşa că nu e exclus ca în sectorul 2, PSD să rămână cu buza umflată după ce se cristalizează toate rezultatele alegerilor din 27 septembrie şi se aleg apele.
Revenind la concret: şansele – zic eu – sunt de partea lui DCP pentru că funcţia îi permite să fie foarte „la vedere” atât pe teren (a fost, de exemplu, foarte activ în perioada restricţiilor impuse de pandemia Covid) cât şi în spaţiul virtual.
Onţanu târăşte, e adevărat, ceva ghiulele „penale” după el, dar nu trebuie neglijată imaginea pe care o parte din electorat o păstrează încă despre „domn’ gheneral”, după cum zice chiar el: „Merg pe stradă și mă roagă oamenii să mă întorc, pentru că actuala administrație și-a bătut joc de locuitorii Sectorului 2…”
Bine, bine, dar ceilalţi candidaţi? (apropo, oficial, sunt 16 competitori la funcţia de primar al sectorului 2). Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că anul acesta este greu de făcut o breşă atât de mare în masa electorală a sectorului 2. De exemplu: omul lui Robert Negoiţă, cu a sa bizară aritmetică „Hai să facem 2=3!”, nu cred că are multe şanse.
La o primă lectură, proiectele propuse de candidatul „dreptei unite” par interesante, dar e şi multă, hai să-i zic, naivitate în unele din ele – vezi proiectul parcului Gării Obor, cu mutatul liniilor şi peroanelor în subteran!!!
Fireşte, putem dezvolta şi diseca, dar părerea mea este că Radu Mihaiu fie nu cunoaşte, fie se preface că nu ştie că asupra oricărei acţiuni edilitare majore, în care sunt angrenate mai multe instituţii sau companii ale statului, spectrul eşecului planează permanent. Electoratul dreptei este însă insensibil la genul ăsta de argumente, aşa că sunt totuşi şanse reale ca efectul „Nicuşor Dan” să se simtă ceva mai apăsat ca acum patru ani şi aici, în sectorul 2.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
N-au fost alegeri ușoare, toată lumea s-a luptat. Și lupta asta, nene, cere multe, multe resurse.
comentarii