despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Alexandru Bodea nu mai e printre noi – s-a dus!
A publicat zeci de articole, sute de imagini – îi plăcea fotografia! – și, mai presus de toate, ne-a fost alături.
Ne-a însoțit prin centru, prin parcuri – atent la evenimente, curios și neobosit; a căutat case căzute, nu s-a lăsat prins de deznădejdea de-a avea de-a face cu necazurile bucureștene, a transformat orice mică plimbare într-un prilej de-a ne arăta frumosul și urîtul din oraș, a participat la un reportaj televizat, s-a oprit cu răbdare și interes asupra oamenilor, a urmărit și documentat minuțions prefacerile controversate ale Capitalei, și – cu discreție – și-a adus aminte de locuri dispărute azi. A publicat pe blogul său pînă aproape în ultima zi.
Ce bucurie era să ne-ntîlnim întîmplător pe stradă, la vreun festival – sau să ciocnim un pahar într-o ocazie frumoasă!
Doamne, ai grijă de prietenul nostru.
scris de Alexandru Bodea
Nu pot suferi amestecatura de reclame, puse aproape, foarte aproape, aflate pe fatadele blocurilor/cladirilor. Asa se face ca unele se bat cap in cap… ducand privitorul in graba intr-o interpretare spre comic.
Inteleg – reclama este sufletul comertului, dar cateodata reclamele alaturate devin de-a dreptul haioase…
Asa am descoperit prin oras panouri pentru reclame stradale goale dar cu neoanele acolo), sau vitrine de la magazine/restaurante inchise, si care acuma sunt decorate cu afise de la concerte, unele neactualizate…
Daca E-on a avut grija de punctele de transformare si a invitat la pictura talentatii, cei de la RADET au lasat in pustiu microcentralele dintre blocuri, ajungand in paragina si prada lucrului rau facut, de parca nu ar fi utile si in zilele de astazi…
Pe Lipscani am dat peste un magazin parasit, dar care ne imbia cu “cautati un magazin de incaltaminte – l-ai gasit”….
Sunt cu totul dezamagit de aspectul stradal al capitalei noastre, care a candidat la Capitala culturala europeana – 2020….
Ce sa mai spuna cei care locuiesc la marginea orasului – cu cismeaua de apa la capatul strazii si de unde nu s-a ridicat gunoiul de zeci de ani…???
Sa mai adaug la acestea cosurile de cunoi agatate pe stalpi, dar cu parti din ele lipsa… Oare cat o fi costat un asemenea cos de gunoi stradal, daca nu tine nici o luna…??
Au avut primarul care este, dar nu s-a miscat nimica, in afara parcului Sebastian… sa fie loc de mici si bere la evenimente culturale sau electorale…
Va las sa va faceti o parere si poate cine conduce orasul isi va da seama ca este vorba la urma urmei de grija pentru ce ne inconjoara, de mediul in care traim.
             
Pe Alexandru Bodea il puteti citi si pe blogul sau.
scris de Alexandru Bodea
Vremea rece si ploiasa nu m-a oprit sa fac ceva drum sa mai vad orasul…
Ajungand pe strada Batiste am descoperit ca si pe acolo exista cladiri de pe care “cade tencuiala”, iar singura masura luata a fost montarea unei panglici de plastic, astfel trecatorii fiind obligati sa ocoleasca…
Mi-a atras atentia o intrare pe care era lipit un afis “Nu mai impingeti in usa! Folositi cheia!”
Peste drum o “farmacie” situata la parterul unei cladiri cu bulina, cu foarte multa tencuiala deja cazuta, facand dovada indiferentei …
Si este pacat, deoarece dupa cate se mai vede, elementele decorative erau de mare valoare artistica.
La intersectia Strazii Batiste cu strada Tudor Arghezi, am vazut ceea ce a mai ramas din vechea gradina cinema aflata intr-o paragina crunta, pe care o frecventam in copilarie…
De fapt Bucurestiul nu prea mai are gradini cinema, cu toate ca lumea cred ca este doritoare de asa ceva, adus ca arhitectura si tehnica la zilele de astazi.
Sa mai aduc aminte de gradina BOEMA, unde se puteau urmari spectacole de revista ale Teatrului ConstantinTanase, in apropierea restaurantului CINA… ambele sunt in paragina, iar gradina BOEMA a disparut fiind construita “o plomba”…
       
Strada Batiste asteapta sa fie “vazuta” de catre edilii Bucurestiului si inclusa cat mai rapid in lista de cladiri istorice care necesita reabilitare urgenta.
Pe Alexandru Bodea il puteti citi si pe blogul sau.
scris de Alexandru Bodea
Pe vremea copilariei mele, prin anii ’50, majoritatea strazilor si chiar bulevardelor, erau pavate cu piatra cubica…
Imi dau seama ca era si este un material usor de montat de catre pietrarii strazilor, meserie pe care astazi nu o mai gasim.
Practic a disparut, la fel cum erau geamgii, tocilarii sau lustragii asezati sau mergand pe strazile principale sau laturalnice… La fel au disparut si birjarii eleganti cu trasurile prevazute cu coperita pentru umbra sau ploaie si spoitoarele asezate de-o parte si alta a trotuarului de langa Hala Unirii… In prezent sunt totusi capitale europene sau americane unde gasim pastrate aceste mijoace de transport, strecurandu-se printre autoturismele moderne, dand un farmec prezentului datorita pastrarii trecutului…
Asa se face ca in zilele noastre, mai gasim pavajul cu piatra cubica numai prin Centrul Vechi cu strazile Lipscani, Gabroveni sau Covaci pana la legatura cu Splaiul, Dealul Mitropoliei, si in Parcul Carol sau Parcul Cismigiu… pe aleea care duce la „sahisti”.
Acum vreo doi ani s-au largit bulevardele, iar cu aceasta ocazie s-au scos „pietrele lui Halaicu” si s-au inlocuit cu placile de granit ale lui Oprescu… operatiune care a deranjat foarte mult circulatia pietonala, la care s-au adaugat si livrarea materialelor necesare inlocuirii cu mare intarziere.
Acum cateva zile plimbandu-ma pe „bulevard” am gasit o portiune, care dupa cate ori a fost de vreo doua-trei ori sapata pentru reparatii la cablurilor ingropate, arata acuma groaznic, cu placile de granit crapate…
Pana la urma ce facem, ajungem la piatra cubica… de altadata?
Pe Alexandru Bodea il puteti citi si pe blogul sau.
de Alexandru Bodea
Pentru a se face loc noului bulevard Uranus, s-au inceput demolarile prin anul 2010. Am surprins cum arata strada Buzesti spre Piata Victoriei si o parte din strada Berzei prin lunile Noiembrie si Decembrie ale anului 2010, cum erau cladirile – unele chiar parasite -, inainte de a fi demolate.
Cu greu si cu multe rugaminti, cladirile fiind pazite, am reusit sa fotografiez si interioare ale unor case, incalzite cu sobe de teracota… Mergand la pas, am dat si de locul pe care se afla candva casa in care au locuit Mihail Eminescu si Veronica Micle, acuma totul fiind semnalat calatorilor printr-o placa memoriala.
Hotelul Marna de o singura stea mai era in picioare… urmand sa-i vina si acestuia randul la demolare.
Pe colt, la intersectia cu strada Gheorghe Manu – fosta strada Lemnea, la numarul 35, se afla un restaurant turcesc Yasmin (fost Shark) unde am avut ocazia sa gust o ciorba de fasole uscata, deosebit de gustoasa.
Tot pe strada Buzesti se mai aflau cladiri care la parter gazduiau anticariate sau chiar librarii celebre – cum era cladirea de la intersectia cu Calea Grivitei. Aceasta cladire insa a fost incediata in Decembrie 1989 la momentul Revolutiei, apoi unii oameni incercau sa fure caramizi din ziduri, in final ajungand o cladire goala pe dinauntru, fara structura, dar deosebit de frumoasa in decaturile arhitecturale ale fatadei…
Peste drum, trecand liniile de tramvai, se aflau o frizerie, un atelier de confectionat stampile, altul pentru confectionat chei yale si reparatii instrumente muzicale.
Se mai aflau magazine de incaltaminte ieftina…
Bine-nteles Hala Matache mai era inca neatinsa, asa cum o stiam din copilarie, nimic anuntand viitoarea ei demolare… astept sa vad cand se va trece la relocarea si reconstructia Halei, asa cum s-a promis la demolarea ei. La parterul Halei se mai aflau un magazin de haine si incaltaminte second hand pentru copii, o sucursala a unei banci, o farmacie veterinara, un magazin cu bauturi alcoolice de la vin pana la tarii… Hala Matache avea doua intrari, fiind prevazuta cu mai multe raioane pentru vanzarea de carne, de la peste, porc, vita si pasare, avand la subsol o camera frigorifica unde se ducea marfa la primire.
Acum pe locul halei este teren gol, asteptand ca poate noii edili sa se ocupe si de aceasta zona, care dezamageste ca o opera neterminata…
                             
Zilele trecute pasii m-au purtat pe la Piata Amzei si pe Calea Victoriei…
Case de o arhitectura deosebita stau sa cada… iar la Piata Amzei am vazut noua Hala, frumoasa si moderna, dar cu numai trei-patru vanzatori (unul cu miere, altul cu mere si un altul cu blanuri) in rest gol… pana si fosta macelarie…
Inainte de 1989 aveam serviciul in zona Piata Amzei , astfel ca treceam aproape zilnic pe la macelarie – intr-o zi cand eram in interior, a intrat un pensionar aplecat de spate, si vazand ca nici butucul de transat nu mai este, s-a adresat macelarilor …”Firati a-i dracu’, nici butuc nu mai aveti!!!”
Erau zile grele pentru majoritatea dintre noi…
Luand-o pe Calea Victoriei am ramas surprins cand am ajuns in dreptul Teatrului “Tandarica”, care nici firma nu mai are, lasat in paragina, la fel ca multe alte foste magazine sau ateliere de comanda….
Cum distram astazi copii nostri – ii lasam la calculator si astfel le limitam dezvoltarea culturala…
Asa voia Bucurestiul sa devina Capitala Europeana Culturala??
        
Pe Alexandru Bodea îl puteți citi și pe blogul său.
scris de Alexandru Bodea
… incepe toamna cea adevarata…
Si nu este numai atata, gospodarii pun varza la murat, pentru a avea la iarna savoarea sarmalelor …
… pana atunci, va ofer o portie de sarmale asa cum sa fac pe la noi – in Transilvania – cam cat marimea pumnului unui copil… sa sature pofticiosii din 2 – 3 sarmale…
Pe la noi mai este un obicei, care cred ca este sanatos, respectiv gustarea a cateva sarmale dimineata, fara a le mai incalzi, dar avand aceeasi savoare ca atunci cand au fost luate de pe foc… Si daca langa sarmale punem ceva smantana si paine de casa, trecem cu bine peste pofta sarmalelor.
La multi ani, tuturor, de Sfantul Dumitru!
Pe Alexandru Bodea îl puteți citi și pe blogul său.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
scris de Alexandru Bodea
Plimbarile prin parc in timpul liber, chiar si pe ploaie usoara, fac placere multora dintre noi…
Fiind oarecum obisnuit cu anunturi cum ar fi Atentie, cade tencuiala sau Atentie, cad stanci, zilele trecute am gasit scris pe copaci… nu pe pereti… un anunt foarte IMPORTANT pentru tara: ATENTIE! CAD FRUNZELE.
Asa este, toamna ne anunta cu ruginitul frunzelor, cu ploile reci si violente ca este gata sa se instaleze… atmosfera bacoviana.
Daca aici la Bucuresti toamna s-a rezumat deocamdata doar la atat, pe la munte sau prin Nord in Moldova a dat voie venirii iernii cu ninsori sau chiar viscole, punand la incercare conducatorii auto nepregatiti (fara cauciucuri de iarna) si celorlalti care vrand sau nevrand trebuie sa se pregateasca pentru sezonul rece.
Acuma cateva zile se mai putea prinde un rasarit sau apus de Soare, dar de acuma vor fi din ce in ce mai rare aceste momente… cum se spune, Soarele va fi scump la vedere…
Poetul Nichita Stanescu, pe care am avut placerea sa-l intalnesc si cunosc personal, scria in EMOTIE DE TOAMNA:
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, / cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. // Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori, / ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori, / ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain, / si el o să se-nchida cu o frunza de pelin. // Si-atunci mă apropii de pietre si tac, / iau cuvintele si le-nec în mare. / Suier luna si o rasar si o prefac / intr-o dragoste mare.
Transpuse pe muzica de catre Nicu Alifantis, versurile au primit o si mai mare valoare…
Pe Alexandru Bodea îl puteți citi și pe blogul său.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii