despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
cu fotografiile lui Alexandru Bodea
Acum, în vremuri electorale, nu-i lipsit de cumințenie să ne uităm un pic peste umăr – la nu cea mai mare, dar sigur cea mai controversată lucrare publică a Capitalei din acest secol. O idee ce-a apărut înaintea Războiului și care s-a transpus în faptă cu multă încăpățînare și-n pofida nenumăratelor piedici. Căci n-a fost comod să demolezi și să strici viețile oamenilor, într-un oraș care nu-și vindecase rănile produse de nebunia lui Ceaușescu.
Este vorba de noua arteră Buzești-Berzei: perla traficului bucureștean. Nu-i șlefuită bine – dar nu-i o perlă falsă; pentru că un singur lucru e mai bun decît progresul: anume progresul de pe urma căruia toată lumea cîștigă!
Iată atmosfera de dinainte de demolări.
… zona Matache la 2008 – și pitoresc, și mizerie, și atmosferă de oraș vechi și așezat în rostul lui. Mi-e și nu mi-e dor de locul ăsta: că doar îl știu de pe vremea cînd încă nici nu mergeam bine la școală…
Iată imagini dintre Griviței și Polizu.
    
Mereu mi-a fost dragă partea asta, laolată cu intersecția atît de strîmtă și plină de viață cu Griviței, cu tramvaiele roșii ce-ncălecau șinele obosite. Clădirea librăriei din care rămăsese doar coaja, hotelul Marna, cinematografele mirosind a șobolan la care călcasem doar de curiozitate, iar mai încoace – mult mai încoace – frizeria cea mai ieftină din oraș, la care mereu erau oameni la coadă afară, restaurante turcești și covrigării. Partea asta a străzii a fost rasă. Pozele-s din Noiembrie 2010. V-o spun deschis, nu mi-a fost milă de Hala Matache, dar de zona asta da.
Urmau demolările. Iată-ne-n preajma pieței, privind clădiri care nu mai există acum:
       
Urmau ani cu săpături, devieri, gîtuiri. Cu praf, cu noroi, cu umilirea comerciantului și-a călătorului…
           
… dar și întîrzieri și proteste. Însă am făcut ce trebuia făcut-
S-a demolat în continuare aproape toată partea dreaptă a străzii. Vechea benzinărie, casele insalubre – toate au căzut. La intersecția cu Ștefan Furtună s-a construit un sens giratoriu imens, dar și o nouă stradă care ducea acum direct la Gară! Demolările au ajuns pînă la Virgiliu.
Și intersecția cu Știrbey-Vodă este lărgită azi. Aici părea că nu se va termina vreodată cu săpăturile. Canale vechi, adînci și neștiute au fost pînă la urmă astupate. Pe colț, a fost nevoie să se dea jos cîteva clădiri – nu urîte…
       
În jos, înspre Vasile Pârvan, lărgirea străzii nu a schimbat foarte mult peisajul. Platanii maiestuoși au căzut însă victime ale șantierelor susținute. Pe rînd, cîțiva s-au uscat. Azi sînt zeci de puieți plantați; s-avem multă răbdare s-ajungă la fel de mari și de umbroși.
Este bine? – încă nu!
… va fi bine? Da – va fi.
scris de Alexandru Bodea
Fiind dornic de a cunoaste atat exteriorul cat si interiorul Palatului Parlamentului, m-am incumetat si am mers pe jos, trecand si prin Parcul Izvor, binenteles cu camera foto la mine, spre a surprinde modificarile intervenite dupa cateva luni de la cealalta plimbare… Am vazut bancile lui “care este” lasate in paragina, cu toate ca vrea sa candideze si acuma…, mai incolo, aproape de una dintre intrari, placile de marmura cad, fara a se acorda o atentie acestui lucru, santierul Catedralei Mantuirii Neamului isi urmeaza drumul, iar Palatul Parlamentului l-am putut vizita numai in sala “UNIRII” admirand produsele romanesti care decoreaza atat interiorul cat si exteriorul palatului.
Acestea imi aduc aminte de ceea ce era in stare industria romaneasca sa fabrice la nivelul anului 1989, mai toate obiectivele industriale ajungand dupa aproape 26 de ani ruine sau chiar amintiri…
             
Pe Alexandru Bodea il puteti citi si pe blogul sau.
Continui astazi povestile scrise sau inca nestiute ale cladirilor aflate pe Calea Victoriei.
… citiți urmarea pe blogul lui Alexandru Bodea.
scris de Alexandru Bodea
A trecut iarna… au “rasarit” gropile…
Cu toate ca iarna trecuta nu a prea fost iarna, ca in ceilalti ani, pe strazi au aparut gropile, care dau multe probleme celor care circula cu autoturime.
Imaginile sunt din Bucuresti – care se doreste capitala europeana – in zona Schitu Magureanu…
 
Daca de asfaltat este “greu” mai ales cand si vremea frumoasa o permite, nu cum face “Dorel” asfaltand si asteptand o ploaie… atunci ma duce gandul la strazile pietruite ale Bucurestiului, care erau mult mai usor de reparat prin anii copilariei mele ’50.
Pentru a arata cum era pe vremuri pietruit orice drum din Bucuresti, am ales o imagine cu aleea care duce spre “Clubul sahistilor” din Parcul Cismigiu… si asa rezista de multe anotimpuri…
Pe Alexandru Bodea il puteti citi si pe blogul sau.
de Alexandru Bodea
Continui astazi povestile scrise sau inca nestiute ale cladirilor aflate pe Calea Victoriei.
Am incercat sa aduc istoria in atentia celor care cunosc aceste locuri, sau acelora care vor sa afle ceva despre istoria Bucurestiului…
… citiți continuarea pe blogul lui Alexandru Bodea.
de Alexandru Bodea
Profitand de un Decembrie neobisnuit de insorit si cu dorinta de a cunoaste si gasi noutati ale unei artere pricipale a Bucurestiului, am pornit… la pas pe Calea Victoriei, plecand nu de la numarul 1 – care se afla pe Splaiul Independentei – ci de la Piata Victoriei…
In aceasta zona am descoperit aproape la fiecare pas, cladiri de arhitectura veche – unele purtand placi de „monument istoric”, cat si cladiri moderne construite oarecum recent cu „moda” arhitecturala atractiva corespunzator momentului respectiv (fatada din „perete cortina”, intrari prin porti metalice).
… citiți continuarea pe blogul lui Alexandru Bodea.
scris de Alexandru Bodea
M-am plimbat ca tot omul printre rafturile cu legume si fructe ale magazinelor…
Am inteles din presa de zilele trecute, ca se intentioneaza sa se “oblige” toate supermaketurile sa vanda 50 % produse romanesti. Foarte frumos am spus, dar cum vor face fata producatorii romani, la invazia de afara?
Privind catre rafturi am vazut :
- vinete, lamai de Turcia
- kiwi, mandarine din Grecia
- praz, varza dulce, conpida de Olanda
- ardei gras rosu, grapefruit de Turcia
- struguri albi din Africa de Sud
- struguri negri din Argentina
- usturoi si pomelone din China
- rosii mari sau rosii “cherry” din Spania
- sare de bucatarie din Romania sau din Grecia
Daca unele le pot intelege – cum ar fi strugurii din Argentina sau Africa de Sud (locuri unde se pregateste toamna), pomelone de China sau kiwi si mandarine de Grecia, n-am putut sa inteleg cam cum vine “prazul” de Olanda, “usturoiul” din China, sau “sare de bucatarie” din Grecia…
Nu era mai simplu ca producatorii romani sa fie incurajati prin credite cu dobanzi mici spre a construi sere durabile, care sa aduca produse romanesti tot anul??
Anii anteriori s-a tot spus ca “agricultura ne-a salvat”, dar si vremea a tinut cu noi, astfel ca pentru a nu mai depinde de starea vremii trebuie incurajati producatorii romani sa-si construiasca sere si atunci se poate obliga orice comerciant sa aduca la 50% – sau chiar mai mult – din productia interna, evitandu-se legumele din Turcia (ardei gras/vinete) care arata frumos datorita chimicalelor cu care sunt crescute si inaintea trimiterii la export…
Inainte de 1989 am avut de multe ori ocazia sa constat ca TIR-urile care plecau catre Europa de Vest din Romania la intoarcere preluau alte marfuri (de exemplu laminate din otel ) spre a nu veni goale…
Adica, inainte de 1989 legumele romanesti corespundeau standardelor UE, iar acuma aceeasi Uniune inghite orice, chiar si legume tratate cu chimicale… Oare s-au schimbat conditiile de calitate ale produselor pentru desfacere pe pietele UE??
Ca la orice comert si in acest caz trebuie studiat ce anume se cere si are cautare aproape tot anul… venind cu produse de prima calitate. S-a ajuns astfel ca producatorii sa nu mai fie orientati spre aceste produse, nedandu-le un venit pe masura muncii depuse.
Trebuie facut ceva, mult mai concret decat “obligarea” supermarketurilor de a expune si vinde cel putin 50% din produse romanesti…
Pe Alexandru Bodea il puteti citi si pe blogul sau.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii