despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
scris de Ando
Semnalăm cu plăcere recenta lansare de către Muzeul Municipiului Bucureşti a proiectului „Călătorie în orașul pictat – vechea stradă a Colței”.
„Proiectul răspunde nevoii de a înțelege evoluția urbanistică a Bucureștiului, concentrându-se pe artera nord-sud care include străzile Lascăr Catargiu, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu și Ion C. Brătianu. Utilizând lucrările de artă plastică din patrimoniul muzeului, proiectul își propune să ofere publicului o imagine comparativă a peisajului urban de-a lungul timpului, completată de fotografii contemporane”.
Mai multe detalii despre acest interesant şi ambiţios proiect – aici.
Deja o primă etapă din proiect a fost realizată, anume deschiderea website-ului dedicat: stradacoltei.ro
scris de Ando
Până acum vreo 60 de ani, strada Mieilor (ca şi „vecina” ei, Ţepeş Vodă) ieşea direct în şoseaua Mihai Bravu. Vremurile au transformat-o într-un fel de alee paralelă cu frontul de blocuri, ridicat ulterior la şosea.
Aici, pe Mieilor, la nr. 16, găsim acest trist „tandem” de clădiri, părăsite de mai mulţi ani.
  
scris de Ando
Clădirea asta se află pe colţul străzilor Precupeţii Vechi şi Monumentului, chiar în spatele scuarului de pe Eminescu, cel cu statuia lui Tudor Vladimirescu.
Până aici, nimic ieşit din comun, dar m-a intrigat acea fereastră supra dimensionată, amplasată pe una din faţadele clădirii. Oare ce se ascunde în spatele acelei multitudini de „ochiuri” din sticlă? Să fie casa scării sau o încăpere deosebit de înaltă?
   
scris de Ando
Cele două clădiri vecine din piaţa Libertăţii (cea cu celebra fântână Zodiac) – adică, fostul cinematograf LIBERTĂŢII (închis de prin 1964!) şi cea alăturată – au fost demolate, „la pachet”, în toamna lui 2018, după o foarte lungă perioadă de paragină.
Au trecut deci şase ani de la demolare şi iată că, recent, pe locul viran a apărut o macara, semn că se pregăteşte ceva.
scris de Ando
Revin asupra unui subiect – numerele caselor – care poate fi plictisitor, chiar enervant sau plăcut şi, de ce nu?, amuzant, uneori. Depinde de unde priveşti situaţia. Intr-un oraş unde există atâtea probleme majore nerezolvate mulţumitor pentru cetăţean, numerele caselor (sau mai bine zis: lipsa lor) pare a fi una neglijabilă…bineînţeles, până te loveşti de ea. Personal, aşa cum spuneam şi aici, sunt în continuare, adeptul unei reglementări care să impună afişarea numărului la case, mai ales că, din punct de vedere financiar, nu ar implica resursele statului.
In primul articol, am promis, dar n-am acţionat… Poate că anul ăsta, reuşesc să fac primul pas pentru sensibilizarea vreunui factor decizional din primăria generală. Până atunci, merită să privim cum au reuşit unii dintre cetăţeni să rezolve pe cont propriu acest aspect. Sigur, o să spuneţi: avem un… „zarzavat” incoerent, dar eu ca simplu privitor (şi beneficiar, dacă mă gândesc ce înjurături am tras până am localizat câte o clădire din serialul caselor căzute), am apreciat, fără rezerve, felul în care fiecare cetăţean din spatele acestei „adunături” a pus, până la urmă, o picătură de civilizaţie pe casa lui.
De aici şi îndemnul din titlu.
                                  
scris de Ando
Chiar în locul în care porneşte Aleea Circului din şoseaua Ştefan cel Mare, se află această caricatură de fântână arteziană (A), făcută pe vremurile heirupismului onţanian.
Genul de lucrare „ca să se vadă…”, numai aşa se explică anormala ei poziţionare, în imediata vecinătate a traficului infernal al şoselei, când, fireşte, putea fi amplasată oriunde, pe peluza centrală, dar mai încolo, spre clădirea Circului.
Revenim şi numărăm băncile amplasate pe petecul ars de soare din jurul bazinaşului: sunt 9 (nouă). Se văd şi din satelit.
Nu contest, Doamne fereşte: probabil că sunt destui iubitori de soare şi căldură, insensibili la caniculă şi care, normal, trebuie să aibă unde să se aşeze.
Să facem însă doar câţiva paşi în lateral, până în zona B. Pe această mică alee, la umbra copacilor, funcţionează câteva simpatice arteziene.
   
Şi, ce folos? Aşa cum lesne se observă, nu există nicio bancă în preajma lor, deşi spaţiu e căcălău.
De fapt, dacă stai şi te gândeşti, au şi „gospodarii” dreptatea lor: cine ar vrea să stea la umbră… în plină vară?
Glumim, glumim: dar cât de trist e cum pentru lucrurile făcute strâmb cu atâția ani în urmă nu s-a putut găsi vreo îndreptare, fiindcă nu i-a mai păsat nimănui!
de Ando, Bobocul și HM
Episodul 175. Zicem că-i bine garnisit.
Ce întîlnire, cu salvarea TV!
  
Scos la licitație, un Austin Seven din 1935; modelul e legendar, fiind – alături de Fordul T – printre primele mașini populare, economice, pentru mase.
   
Uite ce mai Citroën DS, pe care reușim să-l întoarcem pe toate părțile!
     
Urmează o altă legendă, o altă linie de neuitat. Păcat că – din buruiene – nu reies cum se cade toate, toate detaliile. Renault 16, deci.
  
Am promis acum trei luni că o să revenim, să vedem mai bine și Volvo-ul Amazon. Ei, iată-l.
 
Un Mercedes frumos rău – „Coadă de rîndunică” – și tot o reîntîlnire cu el.
 
Ne-ntoarceam la Citroën. Uneori e mai bine să lași lucrurile așa cum sînt; readucerea legendarei dubițe model H… zău că se putea și fără!
   
(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)
Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie
scris de Ando
Pe bd. Ferdinand, după doi ani de la demolarea vechii clădiri, e aproape gata noul sediu al Detaşamentului de Pompieri OBOR din cadrul I.S.U. Bucureşti-Ilfov.
   
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii