despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Din fugă (129): noutate editorială

scris de Ando

Alături de Dan Vartanian, Paul Filip, Cristian Malide sau Andrei Bîrsan, Cristian Popescu este unul dintre cei care au contribuit temeinic la documentarea fotografică a fostului cartier evreiesc. Aşa că merită din plin să semnalăm foarte recenta sa apariţie editorială: albumul „1985-1987 Calea Văcăreşti, Cartierul evreiesc şi alte locuri uitate – aduceri aminte”.

Este a doua sa lucrare, prima fiind albumul „BUCUREŞTI-ARHIPELAG. Demolările anilor 80 – ştergeri, urme, reveniri” apărut în 2009.

Nu sunt numai fotografii… este, de fapt, o carte-mărturie, dens şi atent documentată, care ne permite să revedem (şi să înțelegem) o parte din București, pierdută din ambiţia faraonică a fostului dictator.

Albumul este apărut la Editura Oscar Print, Bucureşti.

Case căzute 617 – Str. Matei Voievod 28 A

scris de Ando

Nu prea sunt multe de spus, imaginile sunt elocvente. Cred că zace aşa de multă vreme, fiind un fel de anexă a bloculeţului nou de alături, de la nr. 30. Acum mai mult de zece ani, la parterul acelui bloc funcţiona un magazin de piese auto, iar în curtea lui era şi un mic atelier auto, aşa că mereu vedeam diverse maşini, mai noi şi mai vechi, depozitate în curtea blocului şi pe trotuar, dar şi în curtea casei prezentate în postare.

mai multe despre Case căzute

Vestigii ale vremurilor contemporane XLVII – printre „fiare”

scris de Ando

A venit vremea să completăm, cu voia dumneavoastră, „taraba” blogului cu câte ceva din calabalâcul adunat în ultima vreme de prin peregrinările din oraş.

O să începem cu hala veche din Piaţa Obor (denumirea corectă: Halele Centrale Obor), fără să intrăm însă în meandrele istoriei clădirii. Probabil, majoritatea cunoaşte care este profilul actual şi organizarea interioară a clădirii. Nu insistăm.

Interesant este că s-a păstrat sistemul manual prin care se face ventilarea halei. La etajul 1, pe una din laturi, găsim mai multe perechi de mecanisme cu şurub şi pârghii care, prin acţionarea roţilor, deschid/închid – după necesitate – voleţii de pe suprafaţa vitrată a clădirii.

Parcurgem balconul primului etaj spre cealaltă latură. In drum, aruncăm o privire nostalgică la reclamele pentru răcoritoarele CI-CO atârnate pe perete (societatea  CI-CO S.A. fiind cea care administreză actualmente clădirea)

 Ajunşi pe cealaltă latură, înainte de coborâre, ne aşteaptă o surpriză: acest  mic şi vechi seif englezesc, folosit acum de funcţionarii firmei ca păstrător pentru diverse acte.

Oare câte astfel de obiecte au fost furate, distruse sau puse în cine ştie ce ungher, cu „ocazia” diverselor modificări sau schimbări de proprietar al vechii clădiri! Iată, de exemplu, acest telefon public care, după ultima renovare şi salubrizare făcută după Covid, a dispărut pur şi simplu!

Părăsim hala şi pornim către centru. Un prim popas, pe strada Dumbrava Roşie. N-am reuşit să aflu cu certitudine, ce ascunde acest elaborat clopot metalic… totuşi, cel mai probabil a fost o fântână.

Ajungem în Piaţa Lahovary. Aici, pe aleea care duce spre curtea impunătoarei clădiri construită pentru funcţionarii Direcţiei Regiei Monopolurilor Statului, dăm de rămăşiţele mecanismului unei sofisticate pompe de apă

Interesant că găsim o micuţă şi mult mai simplă pompă de apă, păstrată chiar… în curtea Băncii Naţionale!

Rătăcit într-o curte, dibuim un tomberon de gunoi, acel model atât de răspândit şi de cunoscut. Cred că a fost folosit (cel puţin în Bucureşti) până prin anii 2000, dacă nu mai mult.

Se apropie Paştele, începe curăţenia de primăvară. Imi amintesc ce îngrămădeală era, în  zilele premergătoare Crăciunului şi Paştelui, la bătătoarele de covoare de pe lângă blocuri. După 1990, uşor, uşor, vremea covoarelor a cam apus… mocheta, gresia, parchetul laminat click-clack etc. le-au cam „sabotat” statutul. In consecinţă şi bătătoarele au avut o soartă tristă, majoritatea ajungând la fier vechi. De aceea, am zis să păstrăm imaginile cu două exemplare, mai deosebite, executate „cu simţ de răspundere”, cum se spunea pe vremuri.

Incheiem călătoria de azi pe strada Maior Coravu, unde la intrarea pe una din aleile care duc la Arena Naţională, găsim uitaţi, doi suporţi vechi de felinare. Or fi rămas chiar din1953 – anul inaugurării vechiului stadion 23 August? Greu de spus, dar stilul ăsta greoi şi aiurea alambicat şi-a găsit, din păcate, destui prozeliţi.

 lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”

Din fugă (128): Bd. Iancu de Hunedoara – noutăţi la numerele 42 bis şi 46 A

scris de Ando

La numărul 42 bis, avem spre finalizare o renovare care a schimbat mult în bine aspectul acestui bloc nonagenar, aflat pe colţul de unde porneşte micuţa stradă Ciprian Porumbescu:

iar, la 46 A, adică exact pe colţul cu strada Căderea Bastilei, avem primele informaţii despre ce se intenţionează a se construi aici:

7 mașini vechi CLIX

de Ando, Bobocul și HM

Episodul 159 – am ajuns și aici.

Coborîm în timp… chiar cu 70 de ani! O marcă uitată – Hudson – și modelul Hornet:

Rămînem în Statele Unite; nu-i cea mai interesantă mașină din oraș, da-i apreciem raritatea: Cadillac Eldorado, ultima generație, a douăsprezecea, fabricată de-a lungul anilor ’90.

Uite și un Jaguar XJS, modelul mai nou – și tot sfîrșit de serie.

O mașină care nu și-a făcut loc în episoadele noastre e Peugeot 406, un urmaș decent al lui 405 și un personaj memorabil în popularele filme franceze „Taxi”.

Mercedes MB – îl vedem sub formă de camionetă – e un model utilitar mai puțin folosit pe la noi. S-a fabricat în Spania.

Ne oprim un pic la Renault Twingo din prima generaţie. Micuţul automobil, intrat pe piaţă în 1993, deşi în Franţa şi în Europa a fost bine primit (maşină de oraş, preţ accesibil – cca. 8.400 euro), pe la noi nu prea şi-a găsit mulţi amatori. Ultimile veşti arată că, după 30 de ani, într-un context economic extrem de complicat, Renault va renunţa la fabricarea lui, aşa că e cazul să-l pozăm, cât îl mai găsim pe străzi.

Nu-i mașină – e drept! – și-n plus, deși arată ca un autobuz tăiat cu două capete, i se zice „drezină-camion”. În orice caz, e haioasă și încă-și face treaba.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Din fugă (127) – Sectorul 2 copiază ceva de bine

scris de Ando

La început de martie au fost montate primele instalaţii de suprailuminare a trecerilor de pietoni, iar primarul Radu Mihaiu spune că „…în următoarea lună peste 20 de astfel de treceri vor fi îmbunătățite prin sisteme de iluminare care scot în evidență pietonii atunci când traversează”.

Chiar dacă nu este o premieră (am înţeles că primăria sectorului 6 a început treaba asta încă de anul trecut), mi se pare firesc să remarcăm orice astfel de iniţiativă care vine să reducă pericolul de accidente pe trecerile de pietoni.

Case căzute 612 – Str. General Constantin Coandă 21 și 23

de Ando și HM

Poate asta o avea noroc!

Clădirea învecinată e în renovare… și de 15 ani e tot așa.

mai multe despre Case căzute

Semne bune 142 / Case căzute 116 – Str. Căluşei 38 – iese din lista neagră

scris de Ando

La şapte ani de la semnalarea noastră, după rezolvarea problemelor juridice care o băgaseră în părăsire, clădirea şi-a „găsit” stăpân, a intrat în renovare şi acum este aproape gata pentru amatorii de apartamente. Se află cam la jumătatea străzii Căluşei, adică între Şos. Mihai Bravu şi strada Traian.

„Semne bune” – toate articolele

Apolodor, Vânători, Justiţiei… la ralanti

scris de Ando

Citiți și articolele din 2019202020212022

De ce „la ralanti”? Pentru că asta e senzaţia pe care mi-a lăsat-o cea mai recentă incursiune prin arealul analizat de patru ani. Adică, în 2022, diversele lucrări pomenite în acest gen de „raport” anual, au avansat parcă mai lent decât mă aşteptam. Să reluăm, aşadar, enumerarea aşa cum am lăsat-o anul trecut, punctînd ce mi s-a părut mai interesant:

Pe strada Dr. Orleanu, la numărul 10, am bănuit noi în toamna anului trecut că, în spatele prelatei, va începe o renovare. De fapt, avem de-a face cu o demolare făcută în stilul, deja, tradiţional: „coaja” formată din pereţii vechii clădiri va adăposti o clădire nouă S+P+3+4 retras. Chiar sunt curios cum va arăta la final clădirea!

Dacă tot suntem pe Orleanu, merită să menţionăm că nu se vede nicio mişcare pe colţul cu strada Apolodor, acolo unde acum doi ani s-a făcut acea defrişare pe care o pomeneam şi noi.

Pe George Georgescu la numărul 21,  încă se lucrează, după cât am putut vedea peste prelata care acoperă gardul. Oricum, e o rază de lumină pentru acest troson din vechea Calea Rahovei, acum atât de părăginit.

S-a terminat, în sfârşit, şi clădirea de la numărul 22, cea de pe colţul cu strada Justiţiei. Despre felul cum arată… fără comentarii!

Dincolo de bulevardul Naţiunile Unite, ne întâmpină – nemodificat – „sarcofagul” fostului hotel Tranzit. Jalnica rămăşiţă, pe care flutură acele resturi de prelată ca nişte linţolii funebre se înscrie într-o tristă „concurenţă” cu vechea substaţie electrică din spatele ministerelor.

Trecem pe strada Vigilenţei, la ansamblul de la numărul 5. Aici, ca să fiu sincer, mă aşteptam la un salt mai important faţă de anul trecut, dar – după cum se vede în imagini – mai e destul de lucru.

Revenim pe terenul din spatele ministerelor, unde punctăm:

1) noul blocuşor de pe Vânători 25, este aproape finalizat

2) lentoarea cu care merge renovarea şi anveloparea blocului cel vechi de la nr. 17!!!

3) surpriză: se sapă groapa de fundaţie pentru un alt bloc, culmea, chiar lângă cel abia terminat de la nr. 25, deci vor fi trei clădiri (îl punem la socoteală şi pe cel de pe Apolodor) construite pe o suprafaţă foarte mică!

Sărim pe Justiţiei 57. Lucrarile au intrat în faza finală. E bine că ansamblul are o înălţime decentă, potivită cu zona:

La plecare, o menţiune „de bine”: a dispărut prelata de la parterul blocului de pe colţul Justiţiei cu bd. Regina Maria, s-a făcut închiderea cu termopane. Probabil că, în sfârşit, e preluat în folosinţă.

Ce mizerie era pe acest colţ acum 15 ani!

Din fugă (126): şniţelul minune

 scris de Ando

Formidabil! Uite dom’le câte poate să facă şniţelul ăsta şi eu, ca fraieru’, nu ştiam decât că-i de mâncare!