despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

semne bune 66 – pe strada Aurel Vlaicu la 91 şi 93

scris de Ando

Strada Aurel Vlaicu porneşte din strada Icoanei, apoi taie succesiv: Dumbrava Roşie, bd. Dacia, Mihai Eminescu şi se opreşte la gura de metrou din Şos. Ştefan cel Mare, vizavi de stadionul Dinamo. Destul de lungă, dar plină cu clădiri interesante.

Pe segmentul dintre Eminescu şi Ştefan cel Mare, mai întâi ne oprim la numărul 91 şi apreciem renovarea clădirii moderniste de aici, operaţiune prin care s-au pus în evidenţă detaliile şi nuanţele specifice arhitecturii Art Deco.

   

Satisfacţia e completată şi de faptul că, vecina sa de la numărul 93 (o clădire, alminteri, la fel de elegantă), a scăpat, în sfârşit, de stridenţa spoielilor succesive cu care se pricopsise cu nişte ani în urmă.

„Semne bune” – toate articolele

Case căzute 438 – Str. Părintele Galeriu 5

scris de Ando

Pe fronton scrie 1908, deci căsuţa asta are 113 ani. După cum ne arată google maps, prin 2009 se pornise o acţiune de renovare, dar apoi…

De mulţi ani, casa arată neglijată şi părăsită.

 

mai multe despre Case căzute

Din fugă (99): ca nuca-n perete

scris de Ando

Cum era de aşteptat, la intersecţia străzilor Eminescu cu Aurel Vlaicu şi Erou Ion Călin, ne-am pricopsit cu „măgăoaia” asta care brutalizează, efectiv, toată zona din jur cu înălţimea sa.

 

Ciudat sentiment! Parcă era mai „frumos” înainte, cu scheletul de beton care zăcea de ani de zile, dar care, măcar era ascuns sub vegetaţia spontană.

Un mural şi câteva întrebări

scris de Ando

Coborând, acum câteva zile, din autobuz, la staţia Matei Basarab de pe bd. Mircea Vodă, am dat cu ochii de acest acest mural, aflat peste drum.

Este, dacă vreţi şi mai precis, chiar pe unul din colţurile intersecţiei dintre bd. Mircea Vodă şi Matei Basarab. Practic, lângă acel calcan al hotelului a rămas un teren golaş, un mic maidan de pământ cu câteva tufişuri şi ceva smocuri de iarbă arsă, acum înconjurat de gard cu plasă. Dau eu roată, bag un ochi printr-o gaură a plasei, dar nu vad nimic care să explice apariţia acelei picturi. Fac câteva poze şi plec cu gândul că m-am ales, totuşi, cu nişte fotografii mai deosebite pe care să le punem, eventual, pe blog, cum am mai făcut.

Acasă, uitându-mă mai atent la fotografii, am reţinut semnatura de pe colţul din stânga-jos al graffiti-ului: Platon 21. Imediat, tastându-i „temă” de cercetare ( Platon+mural+Matei Basarab) lui „google”, acesta şi-a făcut datoria şi, astfel, am aflat ce şi cum s-a ajuns la această lucrare. Cel mai bine ne lămureşte chiar textul comunicatului MapN (boldările îmi aparţin):

Secretarul de stat și șef al Departamentului pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului, Marius Bălu, va participa joi, 1 iulie, ora 11.00, la evenimentul de lansare a lucrării „Metamorfoza Icarilor, realizată de artistul Obie Platon pe calcanul Hotelului Mojo, situat în Bulevardul Mircea Vodă nr. 7, din București.
Pictura murală este dedicată generalului-locotenent Ion Dobran, în vârstă de 102 ani, ultimul pilot din cel de-Al Doilea Război Mondial rămas în viață, care va veni la activitate într-o limuzină 1947 Rolls-Royce SilverWraith  by Hooper.
Evenimentul este organizat de Asociația Alături de Eroi, în parteneriat cu Ministerul Apărării Naționale și Asociația E.D.I.T.

* * *

În lucrarea „Metamorfoza Icarilor”, artistul plastic Obie Platon transpune plastic bătălia aeriană din 6 iunie 1944, când pilotul american Barrie Davis, la manșa unui avion Mustang P-51, a fost doborât de comandantul Escadrilei 48, Grupul 9 Aviație Vânătoare, locotenentul de aviație Ion Dobran, care pilota un avion de vânătoare Messerschmitt Bf-109.
În pictura “Metamorfoza Icarilor”, cei doi piloți sunt reprezentați ca doi arhangheli, două personaje mitologice aflate într-o confruntare deasupra Caraimanului, cunoscutul monument „Crucea comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial” fiind reprezentat în lucrare de un avion de luptă, în poziție verticală, recuperând ideea de cruce în forma avântată a avionului.
Barrie Davis și Ion Dobran se întâlneau pentru prima dată la sol 66 de ani mai târziu, în cadrul unui eveniment organizat la Muzeul Aviației din București, ocazie cu care Barrie Davis i-a mulțumit pilotului român că i-a cruțat viața: „Ai făcut o treabă excelentă pe 6 iunie 1944: mi-ai făcut avionul bun de aruncat la gunoi. Îți mulțumesc însă că ținta ta a fost avionul, și nu viața mea”.
Barrie Davis a murit în data de 19 august 2014, la vârsta de 90 de ani, amintindu-ne peste timp că „există speranță pentru umanitate, dacă foștii inamici pot fi prieteni”.

Să completăm emoţionanta evocare cu imagini de la întâlnirea de la Bucureşti, din 2010, a celor doi piloţi de vânătoare:

Bineînţeles că nu-i mare scofală ce am făcut eu până aici. A fost doar o punere în temă. De fapt, acum am ajuns la ceea ce mă interesează: care este pasul următor? Sigur, meritoriu gestul şi efortul tuturor celor care s-au implicat în realizarea şi inaugurarea lucrării de pe acel calcan, dar există şi o intenţie, un proiect pentru amenajarea ulterioară a unui mic memorial pe acel colţ de intersecţie? Altfel, cum vor înţelege viitorii privitori neavizaţi (cazul meu) semnificaţia acelei picturi? De asemenea, nu mă pricep, dar bănuiesc, de exemplu, că acel graffiti trebuie împrospătat periodic. Culorile se estompează de la soare, ploaie etc. Sau rămânem doar cu „sclipiciul” momentului festiv şi ne trezim şi aici cu o altă „golănie” arhitectonică ca cea de vizavi.

semne bune 65 – se lucrează la copertine

scris de Ando

Zilele astea a fost montat primul schelet metalic la noile cupole de protecţie pentru scările rulante de la Bucur Obor-Colentina, subiect pe care l-am abordat acum aproape trei luni.

„Semne bune” – toate articolele

Case căzute 437 – Str. Rondă 40 (juma-juma)

scris de Ando

Mai facem un mic popas pe strada Rondă ca să „admirăm” această casă, pe jumătate… ruină.

Intâmplarea a făcut ca, atunci când o pozam, să iasă în uşă proprietarul jumătăţii „normale”, cea din dreapta clădirii, care mi-a spus că partea jalnică aparţine fondului locativ de stat (a fost, mai zicea el, sediul unei cârciumi, apoi sediul a ceva birouri ale ICRAL)… în sfârşit, a încheiat spunându-mi că a făcut tot felul de demersuri pe la primărie ca să cumpere şi această jumătate în suferinţă, dar nu reuşit.

mai multe despre Case căzute

V V C XXXVIV

de Ando și HM

C-au mai rămas spații comerciale părăsite și-acum, în urma falimentului Mic.ro de-acum opt ani, nu miră pe nimeni…

… că mai găsim cîte-o mașină „brănduită” cu numele defunctei afaceri, asta miră.

Un abțibild cu Radio Contact nu se poate vedea decît într-o rablă, firește – postul de radio a dispărut în 2003.

O rămășiță ce ne-aduce aminte de fostul cotidian „Ziua”.

Poate s-o îndura cineva să strîngă toate cabinele telefonice nefolosite de atîția și atîția ani. Poate chiar compania care le-a pus.

lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”

semne bune 64

Da – o demolare care trebuia să se-ntîmple.

Da – s-a zis cu mizeria de pe Splai, acea coșmelie îngrozitoare dintre casa Pompiliu Eliade și vechea librărie.

„Semne bune” – toate articolele

Demult, cu Pobeda prin Obor

scris de Ando

De data asta, nu e vorba despre ceva clădiri importante sau de cine ştie ce monumente, ci pur şi simplu despre câteva străzi banale pe care vremurile mi le-au aşezat şi mie… în drum. Le-am bătut la pas de n’şpe mii de ori, cu sau fără treabă. Bănuiesc că asta i se întâmplă oricui. Fugitiv şi, bineînţeles, în situaţii deosebite chiar am reţinut anumite modificări şi, de aceea, m-am bucurat nespus când am găsit în toptanul de fotografii postate cu generozitate de cei de la Studiourile Buftea imaginile pe care îmi permit să le comentez în continuare. Mai întâi, pe scurt, contextul realizării lor: „Bucureștiul anului 1964 prin lupa iscoditoare a lui Lucian Pintilie. Obsesia găsirii locaţiei perfecte de filmare la pelicula sa de debut, “Duminică la ora șase”. De la “Duminică la ora 6” rămânem cu o documentare foto incredibilă a Bucureştiului din anii ’60, cu mahalale, afaceri dispărute, piețe, trenuri, halte, bodegi, figuri expresive, vânzătoare de flori…”

Ei bine, toate aceste căutări (din Obor în Uranus, din Calea Vitan la Filaret etc.) s-au făcut cu maşina de serviciu a studiourilor, adică un automobil Pobeda pe care-l vom vedea în aproape toate fotografiile.

Dacă tot am pus link-ul la gheţăria arsă de pe strada Chiristigiilor, cu voia dumneavoastră, am să încep cu chiar cu această stradă care porneşte din şos. Mihai Bravu şi se termină, practic, în Piaţa Obor.

Iată, mai întâi, fotografiile din 1964. Prima este orientată spre Piaţa Obor şi fabrica de pompe Aversa cu actuala hală de peşte, pe stânga.

A doua imagine cuprinde, mai larg, frontul de case din dreapta, front din care aproape tot ce este în spatele liniei galbene a dispărut.

In sfârşit, a treia poză care mie, personal, mi se pare cea mai interesantă ne arată celălalt capăt al străzii, cel care ajunge în Mihai Bravu, cam prin zona unde – peste şosea – era şi prăvălia lui Predoleanu.

In dreptul grupului de persoane din stânga, este clădirea fostului cinematograf Ileana/Donca Simo/Avrig aflată chiar pe colţul de unde porneşte strada Avrig.

Bineînţeles că, după aproape şase decenii, aspectul străzii este modificat substanţial.

Cu mare satisfacţie am (re)descoperit casa de la actualul numar 24 care a atras şi atenţia echipei de la studiourile Buftea.

O clădire interesantă, dar şi mai interesant este modelul original în care era pavată curtea! Ce era aici? Cel mai bine, ne transmite, prietenul nostru, Mini-Economicus: „…în casa respectivă a funcţionat pentru o scurtă perioadă (până prin 1977-1979) sediul central al Clubului de şah “Mecanică Fină”, apoi în a doua jumătate a anilor ’80, a fost sala de forţă/antrenamente a unui club de lupte… cred că “Metalul” !?
Se pare totuşi că viluţa nu a fost proprietatea efectivă a vreunui club ci era doar închiriată de pe la primărie !?
Ţin minte că mai veneau “luptătorii” prin parc, după antrenament, să mai joace un şah… mari cât casa, dar… „băieţi buni” şi, mai ales, plini de ţigări “străineze” luate de prin deplasări şi turnee “afară”… ţigări pe care le împărţeau cu drag cu noi fiindcă îi lăsam, mai mult sau mai puţin voalat… să câştige partidele… Ei plecau fericiţi, iar noi cu plămânii plini de Camel şi Marlboro”.

Clădirea există şi acum, pitită lângă blocul masiv care se construieşte lângă ea. Deşi este ascunsă de plexiglasul gardului, am reuşit, totuşi, să fac câteva poze:

Aşadar, până la urmă, casa şi-a găsit un proprietar pentru că se văd termopanele puse la ferestre, plus că, de curând, a intrat sub schele pentru o reabilitare termică, din aia făcută cu celebrele plăci de „scârţ”. Bănuiesc că se va umbla şi la pavajul curţii, deci totul va intra în banalitatea cu care ne-am obişnuit.

Părăsim strada Chiristgiilor ediţia 1964 cu o imagine de ansamblu.

Mergem mai departe, adică intrăm pe Şos. Pantelimon şi facem un mic popas la bufetul „Parângul” aflat chiar în capul străzii Popa Lazăr.

Despre el am mai pomenit noi la povestea tunelului subteran. Iată şi cum arată acum, acelaşi colţ de stradă:

La mică distanţă, după ce a traversat fostul bd. Dimitrov (actual Ferdinand), echipa căutătorilor de la Buftea a poposit şi pe strada Zidurilor – tot într-o zonă în care îmi tocesc de mulţi ani tălpile.

De data asta, reperul prin care am recunoscut casa şi, implicit, strada, a fost acest ornament floral aflat pe zidul clădirii de la nr. 38:

Iată şi strada fotografiată, atunci, în 1964, spre cele două capete:

… şi cum arată acum, în 2021:

Şi pentru că e de bonton, hai să terminăm cu ceva… enigmatic sau măcar… în coadă de peşte. Trebuie spus că asupra clădirii din stânga planează (conform comentariilor de pe respectiva pagină de facebook) un mare semn de întrebare: a fost sau nu aici, prin anii 30, un mic cinematograf de cartier?

Dacă e să ne luăm după lista asta publicată recent pe pagina de facebook Cinematografe Bucureştene, se pare că da (chiar dacă numărul cadastral nu mai corespunde, ceea ce nu-i o noutate).

semne bune 63

… merge-ncet; sperăm doar să meargă bine: clădirea restaurantului Grădinii Botanice care, după cum știți, a intrat într-o renovare zdravănă.

Plimbări prin Grădina Botanică: partea întîi • partea a doua • partea a treia 

„Semne bune” – toate articolele