despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
de Ando și HM
… astăzi parcurgem numai zona adiacentă Șoselei Viilor (din șosea am văzut deja intrarea Viilor și Podgoria) unde se face un mic cartier cu case aidoma, cu pomi bătrîni, cu liniște și mîțe cuminți care vin la poze. Se face din strada ce poartă numele inginerului Dumitru Teodoru – ea însăși are-un colțișor înfundat unde șade, cuminte un Fiat 1300…
Avem două fundături – una mai lungă și cotită, numită Teremia…
… și alta, scurtă, Trăznea!
Șira spinării a acestui cartier e strada Constantin Miculescu, ce-ajunge-n Fabrica de Chibrituri – despre ea am mai vorbit, fiindc-a avut o poartă la mijloc. Lîngă ea, mai e un intrînd al străzii Silexului; nu l-am pozat, întrucît duce-nspre o grădiniță unde se jucau copii.
Altminterea, peisajul de-aici face toți banii…
… și mîța la fel!
de Ando și HM
Serialul ăsta nu-i despre numărătoarea fundăturilor, ci despre descoperirea lor; așa că mereu ne mai scapă cîte una, cîte două – chiar prin locuri bine cunoscute. Așa că mai revenim pe unde-am mai fost, fiindcă mai dăm…
… dăm, de exemplu, de o fundătură de țară autentică, care se face din strada Sergent Nuțu Ion, pe lîngă casele de la numărul 6… e așa de liniște aici!
… dăm – sub nasul nostru de la-nceput! – de intrarea murdară Buzești…
… de bine ce-am tot zis c-am terminat cu tot ce-ar putea fi pe lîngă 1 Mai, am uitat de felu-n care se-nfundă-nspre clădirile sanatoriului Ana Aslan strada ce amintește de artista de teatru Frosa Sarandi (pe unele plăcuțe) sau Sarandy (pe altele)….
… bună vecină cu intrarea Maior Alexandru Cîmpeanu – cam peste drum de Mircea Măcelaru:
Mai departe, intrarea Carol Knappe, adiacentă străzii omonime, botezată după neamțul care, demult-demult, lumina orașul cu ulei de rapiță.
Și – prin dosurile șoselei Titulescu, o intrare care se crăcănează din Cojești și se cheamă Liteni.
de Ando și HM
De parc-am avea cum să le dibuim pe toate! – din strada Călușei uitasem să pomenim de intrarea Palmierului; asta e!
Tot pe-acolo mai dăm de intrările Vaselor și Pop de Băsești.
Rămăsesem datori cu recensămîntul fundăturilor de pe partea dreaptă a Căii Moșilor, cum mergi de la Obor spre Centru. Ce avem noi aici?
Prima de care dăm se face din Făinari și se cheamă Peșterii.
Dacă ne băgăm printre străzile de-aici, mai găsim fundături: Cobiliței și Precupeții Vechi, din strada Precupeții Vechi.
După ce trecem de Dacia, ne încurcăm oleacă prin spatele blocurilor care acoperă cîteva căsuțe vechi….
… și mai încolo găsim intrarea Procopie Dumitrescu, fostă Cocora:
Este foarte frumoasă! Ea dă din Oltarului… care-i și ea o fundătură, de vreme ce se-nchide traficului pe sub clopotnița bisericii Sfîntu Silvestru.
Paralelă cu Oltarului se găsește strada Venerei – azi botezată Părintele Galeriu. Aici avem intrarea Topliceni:
de Ando și HM
O fundătură mititică poate fi și obscura Ion Nistor, cîndva și Bibliotecii. Leagă strada Ion Ghica de zona statuilor de la Universitate, prin dosul Palatului Suțu. Se străbate, însă, cu piciorul.
Să rămînem așa, mai prin inima Orașului. Descoperim – în coasta minunatului părculeț Cazzavillan – o înfundătură a străzii Temișana:
… nu prea departe, iată și intrarea Sfîntul Sava.
… un intrînd fără nume, din strada Constantin Cristescu – cea ce coboară din Știrbey în Cobălcescu:
Revenim înspre Mircea Vulcănescu, din care se face intrarea Ștefan Furtună; numele nu i s-a mai actualizat, odată cu rebotezarea străzii mari:
Încheiem plimbarea cu fundătura Ecaterina Teodoroiu, în zona veche a Căii Grivița. Frumos loc. Intrarea s-a mai numit și Osiris, iar strada din care dă – Himerei.
de Ando și HM
… zisărăm să mai terminăm cu cele ce se-nfundă prin preajma Unu-Maiului. Că mai sînt – iată!
Între Ion Mihalache și Clucerului nu-i numa’ cea numită 1 Mai. Găsim încă vreo două-trei: Serdarului; cu una fără nume lîngă el…
… și pe cea care poartă numele Andei Călugăreanu – înainte, zisă… nu știu!
Face să-amintești și că strada Profesor Nicolae Ionescu ajungea, odinioară, în bulevard. Și că, înainte de construirea blocurilor stradale, în colțul dinspre Arhitect Ion Mincu se găseau trei fundături uitate: Govora, Țambalului și Pictor Popescu.
Mai aproape de Victoriei, după ce trecem de-o intrare fără nume, care s-a pretat construirii unor clădiri noi…
… dăm de frumoasa Nopții:
E străjuită de două vile; înăuntru mai sînt încă două, din care una e-n ton cu cele de la stradă. E de văzut, mai degrabă – nu de pozat.
Nu-i gata decît atunci cînd e gata. Ne-ntoarcem iară-nspre cartierul ceferist. Înfundîndu-se-n terenul viran ce-a rămas după dezafectarea zonei industriale vechi a Cuțaridei, dăm de fundăturile mici numite Rotașului și Pușcașului…
… care-s la doi pași de interesantul complex de pe Țintașului, anexă al Halei Grivița, cea dispărută-n Bombardament.
de Ando și HM
E greu de deslușit complet încrengătura de străzi dintre Dorobanți și Floreasca. Un cartier care oscilează între sărăcie și opulență – interesant de luat la picior.
Găsești pe-aici străzi cu nume de intrări – precum Tudor Ștefan – rămase așa de pe vremea cînd nu corespundeau Căii Floreasca. Dar și cîteva fundături autentice, precum Bitolia și Aviator Teodor Iliescu:
Merită pomenit și gangul prin care se intră-n strada Constantin Aricescu; a apărut după ce s-au construit bloculețele stradale de pe Beller….
Mai spre Dinamo-ncolo, ne uimește numele vechi al actualei străduțe (nu e fundătură!) Albac; pînă-nspre anii 70, s-a numit Bunătatea samariteană.
O luăm încet spre centru, dar ocolim puțin pe Viitorului, unde găsim intrarea omonimă… atît de întortocheată, că-ți dă impresia că nu se-nfundă, că mai e ceva mai-încolo.
Lîngă Icoanei, din Eremia Grigorescu, detem de intrarea Sfatului; cît pe ce s-o trecem cu vederea, cînd am intrat pe Armașului!
de Ando și HM
Am ales pentru azi, în principal, cîteva fundături care nu-s taman fundături, fiindcă se pot străbate. Pe lîngă ele, însă, am mai găsit și cîteva intrări veritabile, desigur.
Prima dintre ele se cheamă 1 Mai; nu și-a schimbat numele odată cu botezarea bulevardului adiacent în Ion Mihalache. Se deschide din strada Radu Boiangiu (e-o mare încrengătură de străduțe pe-acolo) și pur și simplu șerpuiește, ca un semn de întrebare, pe după garduri. Dar beneficiază și de-un acces direct în bulevard, printr-un gang.
Remarcabilă vila asta de la intrare – cam părăsită, din păcate. Cristian Malide ne-a trimis pe-aici.
O intrare care – odată cu schimbările zonei – a devenit aproape circulabilă este micuța Prepeliței:
Se face din străduța Suvenir și i-a purtat, cîndva, numele.
Să vedem și intrarea Aaron (Aron) Florian – din strada I. L. Caragiale:
Ai zice că se-nfundă-n clădirea de birouri de la interscția străzilor Batiștei cu Vasile Lascăr, dar… nu:
Peste drum de ea, lăsîndu-se tot din strada Caragiale, dăm și peste fundătura Caragiale.
Schimbăm zona, ajungînd undeva prin preajma Căii Plevnei, de unde ai crede că te-ai înfunda pe intrarea Măgirești.
… doar că plăcuța minte – Măgirești este o stradă, și ajunge în Vespasian (din Vespasian merită pomenită și intrarea Institutul Medico-Militar)
Măgirești s-a numit, demult, Ghețarului. Ea are o soră mai mică, care dă din Plevnei și se cheamă…. Protonilor!
Nu facem prea mulți pași și descoperim – între străzile Virgiliu și Macedonia – străduța îngustă și cotită numită Dimitrie Gusti:
Aproape gata; pe lîngă ea – desprinzîndu-se din strada Lipova – este fundătura… Difuzorului. De ce i-or fi rebotezat-o așa, cînd numele ei fusese – în ton cu tot cvartalul unde mai avem Făgăraș, Maramureș, Dobrogei – Sucevei?
de Ando și HM
Dacă ne plimbăm oleac’ prin preajma Mitropoliei, vedem – din 11 Iunie – o stradelă ce se-nfundă-n acareturile popimii. Poartă numele lui Miron Costin; înainte era cunoscută, simplu, ca – Mitropoliei și – după ce s-a-naintat în grad instituția – Patriarhiei:
Nu-i singura fundătură cauzată de popime; aceeași tărășenie-i și dinspre Ienăchiță Văcărescu. Dacă-i să fim drepți, ambele capete ale străzii Ienăchiță Văcărescu-s înfundate; cel’lalt e blocat în urma construirii blocurilor de „Centru Civic” ce mărginesc Piața Unirii…
De fapt, avem aici – în josul Mitropoliei – intrări interzise oamenilor: deși ar fi așa de frumos și normal să-i lași să intre-n curtea Palatului Patriarhiei! Ia, uite, mai e un acces oprit – din Principatele Unite…
Să rămînem prin zonă de-acum, fiindcă-i destul de bine garnisită cu fundături. Un intrînd fără nume, din Muzelor; din 11 Iunie, mai jos de Rondul cel mare de la Carol, avem intrarea Ovidiu.
Din strada Căpitan Gheorghe Preotescu, intrarea cu același nume – și vizavi de ea, micuța Drăgușa:
… dar cea mai frumoasă plimbare printr-o fundătură o poți face băgîndu-te din Principatele Unite pe-aici – pe Titus:
Din stradă, nu-ți zice nimic, nu te-mbie cu nimic; dar înăuntru e o mică parcelare cochetă și discretă, o alee care se-ncheie-ntr-un dreptunghi – ia, de vedeți!
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii