despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Cofetăria „Anomis” din 13 Septembrie a-nceput din nou să facă nuga, după ce acum cîțiva ani se oprise. E bine; e bună. Cofetăria „Capșa” a deschis înc-un sediu, mai stradal: e pe Nicolae Bălcescu, între Scala și Orizont, unde fusese demult, demult, supermagazinul „Unic”. Cealaltă parte a cofetăriei • face unul, fac toți • cum stăm cu prăjiturile • oamenii nu se mai pricep la prăjituri mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.
O simțim mai ales cînd călcăm mai rar pragul vreunei cofetării pe care-o știam și la care – mai ales – știam că un anume fel de prăjitură era mai bun ca altundeva, că doar aici găseam ceva mai deosebit. Și vedem că… prăjitura aceea nu mai e, nu se mai face. Amandină, ecler, excelent, savarină, cartof, violetă (reintrată acum vreo zece ani în modă, dar pe cale să iasă): găsim prăjiturile obișnuite peste tot… și cam atîta! Așa cum am uitat de casată, așa cum uităm de cataif, o să uităm și de mascote, și de africane, și de altele – și e trist. Dar cu ce înlocuiesc cofetăriile prăjiturile care dispar? Căci galantarele rămîn pline! Se poartă din ce în ce mai tare – știm că dintre toate mîncărurile, prăjiturile-s cele mai influențate de ceea ce se poate numi modă – torturile la felie. Chiar foarte, foarte bune, nu mă plîng – recent am mîncat niște torturi geniale. Încep să le facă tot mai multe cofetării; dacă bulgarii de la „Nedelya” au dat lovitura cu feliile de tort, rețeta e copiată! Cum să nu? Tortul se poate vinde și întreg, și felii; e mai simplu să construiești un tort decît să porționezi și să glazurezi prăjitură cu prăjitură. Păcat; iată, la „Anomis” nu se mai face nuga de ceva vreme, dar găsim tort „Oreo”: fiindcă asta se poartă.
Uite: săraca nuga! Nimănui nu-i mai place, mai nimeni n-o mai cumpără… În supermarket se găsește un soi de „nuga” ca un săpun dulce; pe la tîrgurile tradiționale, cînd-cum mai apare cîte-o bucată comestibilă, dar la un preț uriaș… Dar eu știu o cofetărie-n București unde se găsește nuga – și nuga bună. Cu alune; cu nuci… E vorba de cofetăria Anomis din Panduri. Înc-o laudă pentru ea. Dar dacă nuga, deci, se găsește… halviță n-am habar dac-o mai exista pe undeva. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josRepet – după ceva ani – lauda adusă cozonacului făcut de „La Tati”. Bun, plin, dulce, 14 lei. Pentru amatorii de-un chec bun de cofetărie, recomand cu drag „Anomis” și „Liliana”. Iar în Lidl, tot sub marca proprie „First Nice”, o altă ciocolățică: e cu rom, are vreo 45 de grame și se-apropie cu gustul de ciocolata „Rom” adevărată – cea care se mai făcea pînă-nspre mijlocul anilor ’80, nu azi. Nu știu cît costă și nu vă spun cîte cumpăr.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josAm început să nu mai cumpăr atîtea prăjituri. O fi vina mea? O fi vina cofetăriilor? Voi ce ziceţi? Eu zic că e vina cofetăriilor. Eu zic că s-au transformat – din cofetării – în manufacturi de dulciuri. Nu mai vin cu nimic special. Nu mai fac nimic nou. Se gîndesc doar cum să umfle prăjiturile şi să le facă să ţină mai mult. E trist. Chiar şi cofetăriile bune se plafonează. Alice vinde de rupe; dar nici o prăjitură de la Alice nu depăşeşte banalitatea. De Claus – după o vreme – ţi se apleacă rău de tot. Chiar şi la Constance/Maria poezia s-a terminat. Pariez pe cofetăriile care ştiu să se folosească de reţete vechi şi de ingrediente bune. Liliana – de la Miciurin, Anomis – din Panduri. Pariez pe cofetăriile care ştiu meargă pe reţetele lor şi să nu facă rabat – cum e Tosca. Pariez pe cofetăriile care se ţin cu dinţii de natural şi de de casă – cum e Victoria. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos.Mi-am dat seama că e timpul să adaug cîte ceva la listele cu recomandări de anii trecuţi…
Dar – la orice listă – mai trebuie să şi mai tai cîte ceva. Cu inima strînsă spun că nu mai e ce-a fost cofetăria Constance, de exemplu; că Nicoleta nu mai face bănăţene cu carne; şi că Hristmari s-a închis… Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă II | Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă I mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josCum de-am putut uita, toţi anii ăştia, de cofetăria asta? De cofetăria asta care stătea cuminte – culmea! – sub nasul meu. Ultima dată luasem de la ei nişte nuga fantastică, ditai bucata. Dar asta era, vă rog să mă iertaţi, în 2003. În 2003! Iar de-atunci n-am mai dat pe-acolo! Slavă Domnului că Harvey şi-a adus aminte de cofetăria asta. Odată-n plus Hungry Mole îi rămîne dator. Pentru toată lumea, Anomis este cofetăria aia-de-pe-Panduri; la doi paşi de ‘Monitorul’. Ce cofetărie! Cum s-au păstrat acolo nişte reţete şi nişte secrete! Cum ştiu numai ei să facă nebunia aia de prăjitură care se cheamă africană! Şi ce creme! Ce bomboane! Vă zic, nu-i totul pierdut în oraşul ăsta. Atîta vreme cît există cofetării ca Anomis, mai avem o speranţă. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii