Jumatea lui Mai! Și serviciul „Ape rider” șade încă închis. E de înțeles că nu-i ușor să ai în grijă închirierea de biciclete care pot fi lăsate absolut oriunde pe stradă, dar dacă nu merită, nu-i nici o rușine: falimentul e una din opțiunile varietății capitaliste. Altminterea, pînă și Statul e uneori mai isteț în furnizarea de servicii publice.

Așa cum o știe oricine, succesul unui serviciu public – indiferent de cine-l prestează – e ușurința de-a fi folosit.

De anul trecut Bucureștiul are un serviciu de închiriat biciclete de succes: Ape rider.

Chichirezul? ușurința de a-ți lua o biclă practic de oriunde, folosindu-te numai de telefon.

A venit iarna, dete ceva zăpadă – dar bicicliștii nu intră-n hibernare. Străzile-s practicabile, nu-i nici ger cîinos: chiar nu-i o vreme de stat în casă.

Biciclete Ape rider, însă, ioc!

Pe aplicație nu-i nici una; pe străzi nu-i nici una: nu poți decît să tragi concluzia că serviciul e suspendat. Pînă cînd?

Nu știm, fiindcă nu-i o informație pe care Ape rider s-o comunice utilizatorilor.

Estimp, celălalt serviciu de închiriat biciclete – I’velo – ca în fiecare iarnă, este funcțional.

După cum știți, am lăudat noul sistem de închiriat biciclete „Ape Rider”.

E de laudă-n continuare.

Cu toate astea…

Nu înțeleg cum și de ce în timpul săptămînii, când dai cu tunul și nu găsești o biclă disponibilă-n tot Centrul (zici că-i „Uber” dimineața pe ploaie) zeci de bicle zac în parcare la sediu?

Bine că-n weekenduri le scot de fală prin toate parcurile.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

… avem concurență pe piața încă plăpîndă a închirierii de biciclete din București. După I’Velo – care n-a mai făcut nimica nou de-un an încoace, stînd cu aceleași stații – a apărut și Ape Rider.

Ce-i nou, mai bun – altfel?

Ape Rider e mai simplu – mai prietenos. Dacă pentru I’Velo ești silit să te duci personal într-un loc ca să-ți faci cardul făr’ de care nu poți folosi sistemul, aici n-ai nevoie decît de telefon.

Descarci aplicația, te-nregistrezi, plătești ceva bani – că nimica nu-i gratis! – și… gata: ești gata de drum.

Biclele-s destul de-n regulă; nu-s la fel de mișto ca cele de la I’velo – e drept. Sunt mai mici și mai puțin comode pentru cine-i mai găligan. N-au decît o viteză; soneria-i pusă destul de ciudat, acolo unde te-ai aștepta să găsești schimbătorul, frînele-s pe saboți… dar au în plus un coș bun de pus ceva-n el în față.

Mai simplu nici că se poate.

Ce poate fi complicat? Însuși lucrul ce-ar trebui să facă sistemul atît de bun: anume, că nu știi dac-o să ai vreo biclă prin preajmă cînd ai nevoie de ea.

La I’Velo știi unde-s stațiile; chiar dacă-s rare, știi c-o să dai de-o biclă acolo. E sigur.

Ape Rider n-are stații; chiar dacă – în teorie – biclele e de preferat să fie lăsate în cîteva parcări sugerate, nimeni nu cred că-mpiedică pe nimeni să-și lase bicla închiriată oriunde altundeva rezonabil; de fapt, asta-i și șpilul: să-ți faci treaba cu bicla pîn’la locul unde-ai treabă…

După ce te-ai folosit de ea, bicla se blochează pe roata din spate (o deblochezi scanîndu-i codul, din aplicație) și poate s-o ia altcineva să se plimbe cu ea.

… sau s-o iei iar tot tu, peste cîteva minute: cît te-ai întîlnit cu cineva, cît te-ai dus să-ți iei ceva de mîncare, cît ți-ai rezolvat o trebușoară.

Mobilitatea și comoditatea Ape Rider – în teorie – îs excelente. În practică, n-avem decît să ne convingem, deoarece sistemu-i de abia la-nceput…

Ce să zici? Să vedem. Aplicația-n sine funcționează binișor – sigur că-i loc de ceva-mbunătățiri, poate la felu-n care găsești pe hartă parcările unde să-ți lași bicla – și, din ce-mi pare, suge ceva baterie, fiindcă șade cu GPS-ul pornit cît te plimbi și-o ții deschisă. Mai dă zbîrci la citirea codurilor; în fine, se simte că-i încă-n teste.

Chiar și-n Rahova-s vreo două bicle: la mall, la „Liberty” și pe la „Vulcan”.