despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Nu mai fusesem la restaurantul Bagdad de lîngă Cimitirul Sfînta Vineri de cînd hăul, dar mă bucura cînd îl vedeam deschis, trecînd în goană pe Calea Griviței. Dup-aia, cine știe cînd, mi-a ieșit din obicei să mă uit după el. Aflu acuma de-abia că s-a închis și-mi pare rău; fusese un restaurant bun de tot. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josActualizare: restaurantul s-a închis în primăvara lui 2018 … pe strada Toamnei, după ce treci de Eminescu și mai mergi un pic, dai de-o căsuță cuminte la numărul 101; dacă te uiți mai bine, o să vezi și-o curte lungă, unde se ghicește o terasă tare drăguță. Aici e restaurantul Moudy’ Kitchen. Doamne, cît e de bun! Nu-i doar un „arăbesc” bun (că noi amestecăm la greu toate bucătăriile „de pe-acolo”) – ci un restaurant bun – vesel, prietenos, c-o bucătărie de mai mare dragul. Și-i simplu s-alegi, meniul e subțire și nu te chinui între cine știe cîte feluri de mîncare pe care nu le-nțelegi: o să-ți iei doar ce trebuie. Ca, de pildă, frigărui de miel cu dulceață de ardei și mentă – n-am mîncat ceva mai bun… Nu m-am gîndit niciodată – pînă acum – să compar restaurantele după criteriul… cît ai nevoie să te plimbi pe jos, după ce mănînci, ca să-ți scadă burta. Mai mult ca sigur, în cazul ăsta, Moudy e fruntaș… Ca bani: ok Deschis şi duminica; închis lunea • Site • Facebook ultima dată acolo: vara 2017 mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
„Murad” e urmașul celebrului „Naser” de la Domenii. E la doi pași distanță de vechiul succes – pe strada Panait Istrati. E bun – și „Naserul” era bun, recunosc – și-mi place mai mult. Nu mai e nevoie să șadă clienții coate-n coate… e mai mult aer: e-n regulă. O locantă foarte mișto – manînci foarte bine la un preț cinstit. Oamenii se mișcă repede, servirea e bună. După o masă aici, se recomandă cam vreo patru-cinci kilometri de mers pe jos. Sățioasă mîncare! mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josNu-i o noutate pentru obișnuiții locului, dar merită pomenită; Naserul 1 de la Domenii s-a mutat vreo două străzi mai încolo (pe Panait Istrati) și se cheamă Murad. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josSunt sumedenie de restaurante-n Bucureștiul ăsta la care și eu mă mir cum de n-am ajuns. Unul dintre ele e Naser – „arăbescul” de lîngă Piața Domenii. Naser face treabă bună de foarte mult timp acolo și-are un nume solid pe piață, cum s-ar zice. Iacătă-mă, și pe mine, călcîndu-l. Cu ce se mănîncă, Naserul? Naser nu-i chiar restaurant; ci ceea ce-ar trebui să se numească locantă: un loc fără multe ifose, cu niște mîncăruri foarte bune care să te-atragă; ceva unde vii, te saturi și pleci. Am mîncat foarte bine la Naser; poate cel mai gustos kebab din viața mea de consumator bucureștean. Nu mi s-a părut scump; servirea a fost plăcută, rapidă – și totuși, e ceva la Naser care nu m-a făcut să-mi las inima acolo. Nu faptul că-i înghesuit; nici faptul că-i plin; ci – cred – faptul că Naser e considerat un loc acceptabil de mers pentru cei care vor să lase niște bani pe undeva. Înțelegeți? Sînt multe locuri în oraș unde nu te-ai duce, deși știi că mîncarea e pe-atît de bună, pe cît de ieftină e; și nu te-ai duce pentru că nu dă bine… pentru că vin oameni cu care nu vrei să ai de-a face… pentru că nu ai cum să dai check-in fără să explici de ce-ai ales să mergi acolo… Naser nu-i așa; e-o locantă unde poți merge, unde e acceptabil să iei masa, unde face să fii văzut. Și asta – și doar asta! – m-a oprit să-mi fac din Naser locanta preferată. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josACTUALIZARE – închis definitiv … ştiţi? rămas cu urme pe creier după povestea cu bistroul lui Butunoiu, am căutat disperat să merg într-un loc cinstit, prietenos, simplu; şi m-am dus la restaurantul arăbesc Bagdad. … şi m-am simţit ca într-al nouălea cer. M-am simţit aşa cum trebuie să te simţi cînd ieşi undeva: bine. Restaurantul Bagdad e pe Calea Griviţei, cum treci de cimitirul Sfînta Vineri şi înainte de semaforul de la intersecţia cu strada Caraiman; e loc să tragi pe dreapta, pe trotuar. Mi-a plăcut enorm. Nu am mai fost demult într-un aşa loc cinstit şi simplu. Mîncarea e delicioasă şi foarte îndestulătoare. Ţi se par, porţiile, cam mici – dar aşa cum sînt, de-abia le termini! E un lucru de admirat să ştii cît de mari trebuie să faci porţiile ca să fie clientul mulţumit; alte restaurante îţi umplu farfuria cu fel de fel de chestii de care nu ai nevoie, dar pe care le regăseşti, la sfîrşit, pe nota de plată. Nota de plată a fost o surpriză. Nu am mai dat atît de puţin pe mîncare, la un restaurant unde să mă şi simt bine şi unde să-mi fi plăcut tot ce-am mîncat, din 2004… Ceaiul e gratis; nu se vînd băuturi alcoolice; şi la sfîrşit am primit şi desertul din partea casei. La televizoare rulează un soi de MTV arăbesc – dar muzica e foarte simpatică şi prinde foarte bine; arabii sînt care de care mai păroşi pe piept şi arăboaicele care de care mai dezbrăcate. Ce să zic? Bravo lor! A fost grozav la Bagdad. Site-ul lor, aici. Ca bani: foarte ok livrează acasă în sectorul 1; poţi să faci comandă şi să treci s-o ridici de la ei, dacă ţi-e mai la îndemînă. deschis şi duminica! ultima dată acolo: iarna 2012 mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2022 simply bucharest: a league of gentlemen Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii