despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Pîn-la urmă, nu-i mare șmecherie, deși-i greu de urnit. Plin e centrul de minunate blocuri de dinainte de Război – splendide dovezi arhitectonice – de pe care se scurge tencuiala și se desprind ornamentele. Dar cînd vezi că un bloculeț locuit de multipli proprietari se renovează, chiar lauzi întreprinderea. E pe Hristo Botev, colț cu Robescu.
… pe strada Chindiei – micuță și ocolită de oameni și trafic – o renovare recentă și decentă. Îmi place că n-au stricat corpul înalt, adăugîndu-i vreun acvariu. Lîngă ea, bloculețul de la numărul 6 încă șade părăginit și trist.
 
O casă ce primește a doua șansă, pe fosta stradă Cernica (azi Păr. Stăniloae), colț cu Negustori.
Peste drum de ea, o alta care fusese deja renovată… și nu rău. Cine știe de ce se reface?
În scuar la Popa Soare, o renovare bună, care însă n-a readus la viață casa – șade părăsită, neterminată, de cîțiva ani buni.
Ideea e că se-ntîmplă: oamenii-ncep să vrea să-și renoveze clădirile, să le facă de laudă; contrastele stradale încep, așadar, să sară-n ochi.
„Semne bune” – toate articolele
În vară se fac doi ani de cînd a ars casa asta, unde a funcționat celebrul restaurant turcesc „Ido Memoș”.
Putem s-o includem în serialul nostru, întrucît de-atunci nu-i nici un semn că cineva vrea să-i facă ceva.
   
Din anii ’50 a funcționat aici bufetul „Fîntînica”; înainte de asta, bodega lui Alexandru Costescu, cu comerț și de coloniale și delicatese.
mai multe despre Case căzute
O zonă cu un potențial uriaș… o pîrloagă urbană gigantică. Încă o fundătură incredibil de rușinoasă, bulevardul Gării Obor are surprize și istorii.
Chiar între pasarelă și gară, o casă căzută. Cel mai bine se vede, firește, de sus!
   
… și dacă tot ne cocoțăm pe pasarela tot mai ruginită, admirăm un pic și perspectiva.
   
… comparînd-o cu tristețe cu cea de acum aproape șase decenii, scoasă din fenomenalele arhive foto ale Studioului Buftea.
mai multe despre Case căzute
După ce-am trecut în revistă clădirile cu arcade ale Bucureștiului, iată și ceva care să ne-ajute să-nțelegem propășirea lor la sfîrșitul anilor ’30: era și o cale de a putea lărgi arterele centrale, circulația pietonală urmînd a se face doar pe la… parter. Ideea renunțării la trotuare, din fericire, n-a mai apucat să fie pusă-n practică. Ce-i interesant e că blocul de pe Beldiman colț cu Elisabeta (la parterul căruia funcționează „KFC”) a fost construit, după Război, păstrînd vechea idee arhitecturală.
    
Inovația urbanistică prilejuia și la fel de fel de neajunsuri, mai ales cînd străzile Capitalei noastre nu erau aliniate cum trebuie – cazul de pe Știrbey Vodă e grăitor.
La jumătate de an de la inaugurarea Podului Constanța, hop și un mic retuș; pesemne pantele nu erau prielnice tramvaielor ce urmau să circule.
Din 1941, ne dumirim și cînd – și mai ales cum! – a fost construit podul de peste lacuri, de la Băneasa. Treaba-treabă: în juma’ de an, făcută trainic. Tot cam atîta a durat la-nceputul anilor 2000 să fie… reparat.
… doi ani mai tîrziu – în 1943 – și cel de la Floreasca, cel cu linia de tramvai prevăzută pe margine.
Sursa – colecția „Gazeta Municipală”
listă de articole selecționate din presa vremii – aici
Completăm istoria frumoasei clădiri ce și-a construit-o Camera de Muncă.
Lucrările, pornite cu mult avînt în 1937 au fost oprite o vreme și s-au reluat în vara lui 1938.
Din păcate, e sigur că se demolează; s-a avansat în ultima lună.
 
mai multe despre Case căzute
Unul dintre cele mai frumoase imobile de pe Șoseaua Viilor e la numărul 15, peste drum de fabrica unde se mai face și azi ciocolată.
El însuși e legat de istoria dulce a ciocolatei bucureștene, fiind de pe vremea cînd funcționa aici renumita „Anghelescu”.
Părăsit de ceva ani, se pregătește acum de o schimbare. Partea dinspre stradă rămîne – sperăm că bine renovată – iar corpurile industriale dispar, făcînd loc unora cu destinație locativă.
În ultimul an s-au întîmplat foarte multe pe Viilor. Se demolează hardughiile nefolosite și se ridică blocuri – blocuri multe! E mare forfotă între Filaret și Spătarul Preda mai ales, dar și-n partea asta de aici.
Cu atît mai mult ne bucurăm că am reușit să surprindem atmosfera ce dispare în materialul nostru documentar și istoric dedicat șoselei.
Deunăzi eram prin josul Mitropoliei: Principatele Unite, Șerban Vodă, Enăchiță Văcărescu – știți.
Uimitor pentru bucureșteanul pesimist, iată pe-aici bucăți întregi de stradă unde toate – dar toate! – casele vechi îs renovate frumos, trăgîndu-se-n sus una pe cealaltă. Da, iată c-am ajuns și la asta.
Nu-i nici o îndoială: e un proces pe care-l întîlnim în tot orașul și care merge mai departe, natural; și e la fel de natural ca nici orașul să nu stea pe loc, așa cum nici nevoile oamenilor n-o fac.
Cred, deci, că e vremea să fim mai îngăduitori cu micile excese imobilare: plombe, înălțări, adăugiri. Nu spurcă nimic, pînă la urmă – și la sfîrșit, cînd întregul cartier se spală la față, nici n-o să mai pară… excese.
  
Mai degrabă să fim în continuare severi cu renovările terne, mediocre, ce acoperă detalii, finețuri. Aici se strică Bucureștiul.
Uite că putem strecura-n serialul nostru optimist și-o… reabilitare.
Blocul de peste drum de „Budapesta”, înveselit!
În ultimii ani Magistrala a devenit tot mai neprietenoasă cu oamenii care n-au mașină și e nevoie să fie transformată într-o zonă plăcută.
„Semne bune” – toate articolele
Ne aflăm în cea mai spurcată parte veche a Căii Șerban Vodă, la găzărie.
Casa asta pe care ne-a pozat-o Adrian Crăciunescu pare mai degrabă că se înscrie pe strada Olimpului, dar nu-i așa.
Dacă tot sîntem pe-aici, facem cîțiva pași spre Biserica Alexe, cu un detaliu pe care prima dată nu l-am văzut la casa rămasă dărăpănată de la numărul 1
… despre Șerban Vodă, amintiri de la Venera și de la Nick.
mai multe despre Case căzute
Dinspre Brezoianu ai zice că-i doar o clădire mai nenorocoasă, dar trebuie să intri pe străduță, pe Zalomit, ca să vezi cum corpul de aici chiar e tare necăjit.
 
mai multe despre Case căzute
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii