despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Interesecția străzii Lînăriei cu Calea Șerban vodă veche e o adevărată poezie. Găsim pe-aici tot ce face Bucureștiul de azi să fie… așa cum îl știm. Curți, garaje, maidane și gunoaie…
Case vechi, interesante, cu fel de fel de chinuitoare scări ce te cocoață sus, la cucurigu…
Cunoscutul cub ușchit ce se refugiază de lume…
Căsuța ce-și dorește să fie mai mult, mai mare, mai înaltă…
Aiuritoarele extinderi parazitare…
Și, firește, îmbucurătorile renovări care ne dau speranțe.
În Drumul Taberei – la-nceput, în spatele blocurilor sovietice – găsim în continuare dărăpănătura asta; hangar, garaj, depozit: cine mai ține minte cu adevărat toată povestea ei.
Nicăieri nu stau lucrurile pe loc. Mai iute ori mai încet, mai la dos ori mai la față, Capitala-și schimbă, zi după zi, înfățișarea. Dacă nu te uiți atent o vreme, te pomenești cu vreo surpriză – de unde-o fi apărut cartierul ăsta de blocuri? Parcă nu era aici… Iată-ne din nou pe Șoseaua Viilor, unde putem exemplifica de minune ceea ce ziceam mai sus. Case vechi care se renovează la stradă, doar ca să te facă, parcă, să nu vezi că-n spatele lor lucrează de zor macarale; ascunse încă-n vegetația abundentă, șantierele par că avansează discret; dar mereu, într-o spărtură a frontului vechi al șoselei, se ițește un mastodont – și o răscruce care și-a schimbat cu totul fața…
Dar și un orizont alterat în totalitate – odată cu ridicarea noilor ansambluri de la fosta „Flora” și de pe Trafic Greu.
Și nu e nici măcar un sfert din ceea ce se poate preschimba aici și încă stagneză. Să nu fim zmei din spatele monitorului: „aici trebuia așa, dincoace eu aș fi făcut așa” – nu; uite că la casa asta… așa s-a putut, așa s-a făcut: și e, desigur, mai bine.
… încă mai are un pic de farmec, străduța asta de lîngă Parcul Carol. Și uite un exemplu.
Pe strada asta dintre Șerban Vodă și Candiano-Popescu n-ai de ce s-ajungi fără treabă: nu scurtează nimic, nu leagă nimic. E liniște – și o căsuță cuminte.
Strada a fost… retrogradată; odinioară se chema General Lecca – mai în ton cu învecinatele Haralambie și Candiano-Popescu, nume care s-au păstrat. Pe Constantin Bosianu, oarecum vizavi de ciudățenia cu zidul fals.
Cam așa se renovează azi – știm deja. scris de Ando Se află la doi paşi de intersecţia cu strada Polonă. Mare păcat ar fi să se piardă această clădire!
… decît așa ceva, mai bine un bloc cinstit; oricît de urît și de banal ar ieși, tot e mai bine!
N-are nici o legătură nici cu micuța casă ce era înainte aici, nici cu restul străzii.
Da – se întîmplă. Devine o imagine obișnuită: mica parcelă goală, eliberată, pe care se găsea ba o casă lăsată de izbeliște, ba un neștiut maidan plin de gunoi și bălării. Nici nu vezi bine, nici nu-ți dai seama cînd s-a întîmplat: doar te izbește odată lumina dintre două curți, două clădiri. În Capitală se construiește, într-adevăr, masiv, pe loturi uriașe: matahale neinteresante zgîrie orizontul și înăbușă trotuarul. Dar în aceeași măsură ne împrospătăm cu mici adăugiri care fac fel de fel de giumbușlucuri arhitectonice pe loturi minuscule, rezultînd nu rareori interesante și bine-venite împrospătări în cvartale încremenite. Nu-i neapărat rău cînd vedem că se dărîmă ceva, fiindcă ceea ce-a făcut Bucureștiul interesant a fost mereu aiuritorul amestec de stil și inspirație. … așa că privim cu optimism și îngăduință ceea ce se întîmplă. |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2021 simply bucharest: a league of gentlemen Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii