E o lume întreagă, între Mărgeanului și Antiaeriană; peste 30 de străduțe se duc și se-ntorc între arterele astea. Întrucît, odinioară, ne aflam în afara Bucureștiului – care se oprea cam pe la Petre Ispirescu – aici sistematizarea a fost la rîndu-i în afara puterii administrative centrale. Străzi sugrumate: nu rareori fără trotuare, unde ușa casei se deschide realmente în fața mașinii; parcele pe care a fost loc doar să se strecoare cîte o casă, nici ea prea spațioasă… pe scurt, un loc care, azi, nu are nici o șansă de a deveni – urbanistic – prielnic.

Cu toate astea, oamenii s-au tras aici între Războaie, bucuroși de fireasca apropiere de Oraș și de ieftinătatea construirii.

Nu prea e nimic care să atragă curiosul, care să-l îmbie să-și plimbe pașii: puține-s clădirile cărora să le găsești vreun farmec – iar celor rămase, preschimbările contemporane l-au făcut uitat.

Totuși… aici, undeva, pe unele din aceste străduțe incredibile se mai ascund case peste care au trecut multe, dar care-și duc, cu ceva mîndrie, frumusețea tot mai pierdută.