despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

semne bune 61

Nu-mi displace renovarea unuia din blocurile „sovietice” de la-nceputul Drumului Taberei.

„Semne bune” – toate articolele

Case căzute 432 – str. Rondă 36 A

scris de Ando

Strada Rondă pleacă din Matei Voievod (A) şi ajunge în Ţepeş Vodă (B), parcurgând o zonă tihnită, destul de puţin alterată de construcţii noi, deci atractivă, imobiliar vorbind. Pe la mijlocul străzii, zace, de peste zece ani, ferecată într-o continuă şi deprimantă aşteptare, casa din imagini.

mai multe despre Case căzute

intrări de vază

Unul din lucrurile la care ne pricepem cel mai bine e să ne batem joc. Degeaba ne facem, la stradă, uși frumoase – tot prindărăt intrăm, ca să nu facem mizerie.

Cine se miră, așadar, cînd vede atîtea clădiri mari unde ușa principală se deschide doar la vreo sărbătoare?

Încuiatul ușii din față, atît de convenabil „gospodarului”, batjocurește cetățeanul și locuirea orășenească.

Te gîndești, bunăoară, la palatul Băncii Naționale – ăla vechi, de pe Lipscani – a cărui ușă n-o vede nimeni deschisă.

Cît de degradant e să-ntîlnești o clădire publică unde oamenii, în loc să roiască-n jurul intrării principale, se-nghesuie prin spate ori prin lateral. Ai putea zice, de exemplu, că spitalul Colțea e un edificiu abandonat, că Universitatea-i mereu închisă…

Sau la frumusețea de clădire a Casei centrale a armatei, care… nici măcar n-are vreo intrare dinspre Bulevard; degeaba pe străduța din spate șade pitită una din cele mai strașnice intrări din Capitală!

Cît poate să urască bucureșteanul intrîndurile, porticurile! Pe lîngă faptul că pot fi adăpost pentru fel de fel de necurățenii, mai și fură din spațiul construit – așa că rar le vezi îmbogățind vreo intrare.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

semne bune 60

Hai că n-au scos chiar rău colțul ăsta. Clădirea principală e bine. Corpul nou dinspre Dacia e-n spatele unei coji rămase din vechea construcție. Corpul nou-nouț de pe Victoriei? Aici mai așteptăm oleacă și dup-aia ne dăm cu părerea.

„Semne bune” – toate articolele

Din fugă (97): ceva drăguţ pe Icoanei 28

scris de Ando

Bloculeţul ăsta a fost ridicat nu demult. Până aici, nimic deosebit. Au răsărit, la fel, cu toptanul în tot Bucureştiul. Mi-a plăcut însă modelul porţilor glisante de la garajul de la parter. Uite cum, un detaliu inspirat scoate din anonimat o întreagă clădire.

P.S. Din păcate, meteahna veche a „şantieriştilor” de la noi şi-a lăsat şi aici amprenta. Uitaţi-va în ce hal arată trotuarul! O să spuneţi: păi, asta-i treaba primăriei. Eu zic că nu prea e aşa: te-ai căţărat pe el când ai cărat materialele, când ai pus schelele, când ai turnat betoanele, l-ai scormonit ca să tragi utilităţile (conducte, cabluri) etc. Puteai, la sfârşit, să întinzi câteva roabe de asfalt, să arate şi trotuarul ca lumea!

Case căzute 431 – Calea Rahovei 186

O găsim vizavi de ce-a rămas din fabrica de bere „Rahova”. Ori „Bragadiru” – nu contează. Mizerie cît cuprinde și delăsare – le-om putea zice și „pitoresc”, dar cam cu juma’ de gură.

mai multe despre Case căzute

din zbor (279)

O clădire simpatică, nu-i așa?

Ce se-ntîmplă aici, zilele astea, e descris pe panoul șantierului ca „demolare, sprijinire, săpătură”, așa că nu știm ce mai rămîne la sfîrșit. Mai ales că-n spate deja s-a pornit o curățare serioasă a terenului și de șantier se ocupă firma „Apolodor” – numărul unu-n demolări.

Ca să-nțelegem miza, ne aflăm la Sebastian cu Nuțu Ion, într-o zonă unde deja se construiește enorm și unde mai e, de asemenea, loc enorm de construit.

«celelalte» clădiri ale Bucureștiului

Că-i un oraș – totuși – frumos, e fără îndoială. Că frumusețea asta o fac și o seamă de clădiri celebre și încîntătoare, o știm.

Că pe lîngă ele-s și o droaie de altele, pe care – fir-ar să fie! – ne-am obișnuit să nu le băgăm în seamă și, mai ales, să nu le oferim turistului curios, e o nedreptate pe care nu izbutim s-o reparăm: prea multe-s clădirile ce suferă de o nefericită punere în valoare.

Ministerul Agriculturii – bate orice alt palat: CEC-ul, al Poștei; oricare – da-i amplasat în direcția opusă intereselor și plimbărilor noastre. Mare ghinion!

Ar putea fi, cu siguranță – și ar merita mai mult: e vorba de spitalul Colțea. Din păcate, fațada-i tratată mai degrabă ca un dos și renovarea clădirii a fost țipătoare; timpul scurs încă n-a îmblînzit-o.

Iată Universitatea! Emblematică, nu? Dar care-i intrarea ei principală, care-i corpul de fală? Parcă-i făcută numai din intrări de servitori – iar faptul că nu e deloc retrasă, că n-are nici un trotuar ori vreo scară monumentală e de rușine.

Aidoma, Tribunalul mare: deși ne place, deși e bine renovat, meschinăria cu care-au fost reduse scările îi ciuntește enorm din potențial.

În afara colonadei, Gara de nord nu se fălește cu nimic: e o înlănțuire de clădiri adăugate aiurea.

Palatul „regal” n-are nimica regal, nici monumental – un depozit banal, ceva ca și cum s-ar fi unit o gară, o școală, o judecătorie și-un sfat popular.

Ministerul de interne – fostul CeCeu – e cea mai urîtă clădire veche din oraș. La categoria ei – ca să zic așa – e mult mai prejos decît Casa Scînteii

Am stat mult să mă gîndesc ce cred despre „Președinție” – adică despre clădirea guvernului. Da, e mare. Da, nu e nereușită. Da, ar fi putut fi. Dar… nu: nu e nemaipomenită, nu e grozavă, nu-ți inspiră admirație, nu-ți încîntă ochiul.

Tot cam din același leat, palatul cel nou al Băncii Naționale – dinspre strada Doamnei – e plictisitor de-a dreptul; iar felu-n care esplanada din față a fost îngrădită și făcută parcare e o batjocură.

Facultatea de drept te bucură cu parcul veritabil din față; că nu-i nici amenajat, nici îngrijit și că nici clădirea-n sine nu-i vreo operă de artă, nici nu contează – amplasamentul face toți banii!

Rămîne un valoros reper al Gîrlei, deși-i cam departe de centru ca să-l băgăm în seamă: complexul actualei facultăți sportive.

Una din cele mai valoaroase deschideri: blocurile hotelurilor „Union” și „Stănescu” – ulterior, „Negoiu” – care îmbogățesc răspîntia străzii Cîmpineanu, fostă și 13 Decembrie.

E, totuși, bine. Avem de unde alege. Avem ce îmbunătăți.

Schimbări şi… schimbări

scris de Ando

Una peste alta, în materie de construcţii, se lucreaza tare în Bucureşti. Demolări, renovări, clădiri noi etc. Oraşul nu stă pe loc şi ne obligă şi pe noi, să ţinem (cât se poate) pasul cu noutăţile. La finalul lunii septembrie, anul trecut, semnalam începerea lucrărilor la ponositul bloc de pe bd. Dacia 86. S-a lucrat cu spor şi iată cum arată acum. Sigur, mai e de lucru, dar se vede, deja, câştigul pentru aspectul oraşului.

Cu ocazia asta, am reţinut încă un dram de civilizaţie adăugat zonei: e vorba de „curăţenia” care s-a făcut, la doi paşi, pe colţul cu strada Icoanei, prin amenajarea acestei parcări, destinate vilei de pe strada Icoanei 50 A.

Pe strada Dimitrie Onciul, chiar lângă frumoasa vilă cu marchiza din sticlă (la care continuă renovarea interiorului), au început lucrări masive la blocul alăturat, de la nr. 29 A. Numai că, citind de pe afişul pus pe panou, cuvântul „mansardare”, m-a trecut un fior. Tare mi-e teamă că, în final, cu acea mansardare, va fi alterat tot aspectul Art Deco al clădirii!

 

Semne bune 59 / Case căzute 246 – Str. G-ral Alexandru Cernat 11 A

O renovare bună care – rar lucru – a păstrat și volumul clădirii. Ba chiar și plăcuța de asigurare interbelică a fost lăsată la loc de cinste.

Anterior, proprietatea învecinată a fost transformată într-un bloc prost: cît de simplu era să se petreacă și aici același lucru!

mai multe despre Case căzute • „Semne bune” – toate articolele