despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

frumoasele jegoase XI

… tot nu ne-am oprit? Nu.

Ce poate fi mai trist decît starea-n care ghicim casele Brătianu? Le vedem din părculețul de pe Dacia, dar – în fapt – ele țin de strada Biserica Amzei.

O frumusețe de colț, pe Regina Maria, între Rondul Coșbuc și 11 Iunie.

Ne abatem și pe Gramont:

Ascunsă-n josul Mitropoliei, la colțul dintre Ienăchiță Văcărescu și Profesorilor.

Principatele Unite; ce mai stradă!

Rămînem prin zonă; pe Muzelor:

Pe Budai-Deleanu, o pereche de bloculețe.

Pe Căpitan Preoțescu:

Părăsim locurile, aruncînd o ultimă privire pe Șerban Vodă, la frumosul bloc de pe locul intersecției cu Leon Vodă.

În Cotroceni, pe Doctor Staicovici.

Peste drum de piața 1 Mai, pe cocheta alee Maica Alexandra.

Pe Alexandru Câmpeanu, lîngă „Mircea” – cunoscuta măcelărie. O frumusețe, și gardul, și cărămida – mult folosită pe strada asta.

Un pas mai încolo, la intersecția cu Frosa Sarandy, peste drum de populara mîncătorie „La Cristi”.

… intrînd pe Grigore Manolescu, un garaj interbelic care s-a păstrat mulțumitor. Poate nu-și găsea loc în serialul nostru, dacă nu m-ar fi pus pe gînduri că era pustiu; asta nu-i un semn bun. Vizavi funcționează și azi micuța afacere cu cafea a regretatului Haig Keșkerian!

Între Banu-Manta și Doctor Felix, cîteva exemple – Sava Henția, Scărlătescu, Maria Hagi Moscu.

Nu toate clădirile vechi sînt și frumoase – unele-s nereușite, altele pur și simplu banale. Uite și blocșorul ăsta de pe Theodor Aman.

În jos pe Cîmpineanu, cum dai să te bagi spre spatele magazinului „Muzica”, un bloc destul de nedreptățit. Și nu urmele gloanțelor Revoluției îl urîțesc și azi.

Apolodor cu Sfinții Apostoli, frumoasă clădire comercială!

 

Nu departe, pe Poliției, vizavi de infamul hotel „Tranzit” care nici acum nu a mai fost demolat, un bloc neîngrijit; uite că vecinul lui a avut mai mult noroc.

Cine să-i ia seama? Din intrarea Bisericii Ghencea, un bloculeț.

… și, firește, vizavi, bine-cunoscutul complex „Lira”.

Lîngă Chirigiu – iar pe aici! – în feliuța dintre Rahova și Tudor Vladimirescu care, timid, se mai modernizează.

  

O revenire-n Dudești, înainte de Depou.

Intrăm pe… intrarea Episcopul Radu:

Pe Dragoș Vodă…

 

Și chiar pe Mihai Eminescu, două bloculețe vecine.

citiți și frumoasele jegoasefrumoasele jegoase IIfrumoasele jegoase IIIfrumoasele jegoase IVfrumoasele jegoase Vfrumoasele jegoase VIfrumoasele jegoase VIIfrumoasele jegoase VIIIfrumoasele jegoase IXfrumoasele jegoase X 

Semne bune 174

Zic că-i de bine. Sau măcar nu-i de rău. Dar, gîndindu-mă la ce pocitanii au răsărit pe strada asta – Căderea Bastiliei – e, cu siguranță, de bine.

un colțișor XXXI

Strada Dragoș Vodă se face din Eminescu de la părculeț, merge paralel cu Precupeții Vechi pînă cînd se hotărăște să cotească și să iasă-n ea. Ce vedem aici? un imobil încîntător.

din zbor (482)

Veste bună? Nu mă lasă inima să-i zic.

Nenorocitele Arene Romane într-un soi de renovare chinuită… ceva… ceva greu de descris.

un colțișor XXX

Între Dudești și zona nenorocită de demolări care se-ntinde spre Alba Iulia duce o stradă: se cheamă Caloian Județul. S-au botezat, asemănător, destule altele pe-aici: Vlad Județul, Gheorghe Județul, Vulcan Județul. La intersecția cu ultima din listă… uau!

   

Două case de colț, una mai frumoasă ca alta.

Case căzute 868 – Str. Ardeleni 30

La colț cu Precupeții Vechi.

Case căzute 867 – Str. Episcopul Radu 57

Deja n-o mai ghicești, dar e acolo, sub vegetație, amărîtă.

Lîngă ea, la numărul 59, deși modernizat azi, un garaj interbelic.

Case căzute 866 – Str. Precupeții Vechi 61 și 62

Capătul dinspre Făinari, foarte prăpădit; doar două exemple.

Semne bune 173

Două renovări încheiate de curînd. În Cotroceni: prima pe Doctor Lister…

… și cealaltă pe Sfîntul Elefterie.

un colțișor XXIX

Vlad Județul! E o stradă amărîtă, din două bucăți.

Prima, între Dudești și spatele blocurilor care formează bulevardul Burebista.

A doua, între Dudești și Vitan. Secțiunea asta… hei, ce surpriză. Întîi de toate, deși nu te-ai aștepta, are o ușoară pantă – îndeajuns ca să-ți meargă la inimă. Și, pe aici, două case de mare, mare fală. E distanță-ntre ele, dar au ceva ce le face apropiate.

 

Și chiar lîngă a doua… zici că-i un mic castelaș.

 

Și cine te-oprește să te uiți după colț, pe Vasile Toneanu – covrigul stradal împovărat de apropierea mallului – unde zace sinagoga „Credința”?