despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Civilizaţie publică LXXXII – în cărămidă (I)

de Ando și HM

Cine nu s-a plimbat prin Oraș și – atras de zona Armenească și găsindu-se pe strada Corbeni – nu s-a oprit să-și facă poze și să caște gura la încîntătorul imobil maur? Cine nu și-a ținut răsuflarea pe Calea Victoriei – la intersecția cu Eforie – admirînd minunatele jocuri și împletituri decorative ale blocului de pe colț? Cine – rătăcind prin dosurile Oborului – nu s-a dat un pas în spate măcar odată, încercînd să cuprindă cu vederea silueta halei? Și cine – dînd roată parcului Carol – nu s-a gîndit cît ar merita vechea uzină electrică să fie readusă la viață?

     

Ce-au toate clădirile astea-n comun, de ce ne atrag așa mult, de ce le privim cu atîta căldură? Să fie, oare, și cărămida-n care-s îmbrăcate? Ba bine că nu.

Ce-ar fi, deci, să pornim la drum după bătrîna cărămidă? Aparentă, decorativă – cum o fi; ceea ce contează e că înfrumusețează atît de mult orașul nostru!

Hai să-i dăm industriei partea leului, fiindcă cu cît îs mai vechi, mai ascunse și mai uitate de timp, cu atît mai misterioase ne apar clădirile istorice care-au făcut orașul ăsta puternic. Nenorocita moară lui Assan, amărîtele Antrepozite – cu strașnicul lor gard -, disprețuita fabrică Wolff de la Filaret, complexul CET Grozăvești, clădirile ce fac parte din fosta platformă 23 August, halele Fabricii de chibrituri, turnul de apă din Drumul Taberei – plus atîtea și atîtea fabrici și făbricuțe pe care azi ne pregătim, firește, să le pierdem și să le devalorizăm; și să nu uităm de rămășițele feroviare ale orașului nostru.

    

Fără a avea cum să le documentăm fotografic, să pomenim și de sumedenia de clădiri diverse – pavilioane și centrale termice mai ales – pe care le mai întîlnim prin marile curți ale spitalelor vechi bucureștene.

Dar, oare, clădirile publice nu-s la fel de minunate? Uau! – îți zici – privind aproape necunoscutul abator de pe Splai… Muzeul Țăranului… castelul „lui Țepeș”, școale și licee – fostul Seminar central, Politehnica – sau chiar ignoratele localuri P.T.T.R.!

      

… și cum să uiți de biserici? Cît de frumos arată, toate, indiferent de cum îți faci cruce-n ele!

  

Și mai apoi, puzderie de clădiri minunate, bine-cunoscute: școala franceză, vila „englezească” Minovici, plus atîtea și atîtea conace și… aproape palate!

   

Va urma!

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

semne bune 83

Amestecăm în episodul de azi mai multe renovări petrecute-n ultimii ani – în mai multe feluri – pentru că, vedem bine, după refacerea unei case întreaga vecinătate trage folos.

Prin josul Filaretului, o renovare bibilită, cu multe briz-brizuri deloc neatrăgătoare:

… ce să mai zici de asta? Sînt ani buni deja în care e considerată o referință, ca să zic așa.

Un caz în care supraînălțarea chiar nu supără privitorul, pe strada Toamnei.

Două refaceri bune – pe micuța stradă Bocșa – care deja încep să fie „îmblînzite” de atacul vegetal.

O plimbare pe Sirenelor și Sabinelor ne prilejuiește întîlnirea cu o restaurare foarte frumoasă:

… tot pe-aicea, din categoria „e bine și-așa”, o clădire care – pînă la urmă – e foarte-n regulă.

La final, o încercare – ce dă cu plus – de a pune-n valoare celebrul șir de case de pe Icoanei.

„Semne bune” – toate articolele

Case căzute: ce mai e nou

Uneori, ca să iasă ceva-ceva la sfîrșit, trebuie să strici mult mai mult la-nceput: iată cum merge treaba la blocul de pe Brătianu 12… cam încetișor, oricum.

 

Pe strada Luceafărului 13 încă nu ne repezim să mutăm subiectul în seria „semnelor bune” – deocamdată doar s-a lucrat la curățarea tencuielii vechi și treaba… cam stă.

Ajungem și pe Șerban Vodă 60; se împrospătează – ceea ce-i, desigur, bine!

mai multe despre Case căzute

nu așa 11 – pe Caimatei

Renovarea de jos – da, o minune. Adăugarea de sus – o hidoșenie.

Mai degrabă aș accepta un nenorocit de „acvariu” pe post de supraînălțare – credeți-mă.

semne bune 82

Semnalăm, cu bucurie, o restaurare care – ținînd seama de locul unde a avut loc – e de două ori mai prețioasă.

Da – e chiar în nenorocita zonă a Chirigiului. Bravo: chiar bravo.

„Semne bune” – toate articolele

semne bune 81 – pe strada Ion Luca Caragiale 4

scris de Ando

De data asta, e vorba de o schimbare radicală. A fost sacrificată casa cea veche, o clădire modestă, fără mare valoare arhitectonică. Adevărat, nici noua clădire nu rupe gura târgului prin arhitectonica sa, dar – per total – arată bine. Inălţimea e decentă, se vede că au fost folosite materiale de calitate, îmbinarea culorilor este de bun gust, iar noul gard oferă trecătorului posibilitatea de a se opri un pic, pentru a-şi clăti privirea, lucru rar întâlnit, mai ales la clădirile nou construite sau renovate în ultimii ani.

 

„Semne bune” – toate articolele

Case căzute 456 – Str. Aurel Vlaicu 92

scris de Ando

Ce poţi să mai spui când vezi o asemenea clădire în stare de abandon? Păcat!

mai multe despre Case căzute

semne bune 80

Blocul ăsta cu fața înspre fosta stradă Andromeda îl găsim azi vizibil din Sfinții Apostoli. E chiar bine cum se vede jumătatea din stînga, cea care a fost renovată; partea din dreapta mai așteaptă.

„Semne bune” – toate articolele

din zbor (307)

… orice-ar fi să se construiască aci, lîngă biserica Sfîntu Dumitru-Poștă, zic că e nepotrivit. Dar ce contează, nu?

semne bune 79 – pe strada Gazelei

Ne bucură să găsim clădirea de la 72 A în renovare; după cum par a merge lucrurile, s-ar putea chiar să fie una reușită.

Cîțiva pași mai acana, hop și bloculețul uitat de vreme de la 48 c-o față nouă.

 

„Semne bune” – toate articolele