Chiar… chiar urît; urît dintr-ăla izbitor. Petru Maior cu Costache Marinescu.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
… vești la colțul dintre Ferdinand și Pantelimon; prima, că se renovează – sperăm că bine! – casa de pe colț:
A doua, că blocul de vizavi a ieșit din seria „jegoaselor”… dar cu un preț.
Revenim pe Căderea Bastiliei, stradă cu o recentă efervescență în renovări – mai toate necesare… dar nu mereu inspirate. Înainte de Grigore Alexandrescu, un plăcut imobil cu etaj care s-a refăcut destul de conștiincios.
Intră cu oarecare indulgență-n serialul nostru; meteahna îngroșării pereților exteriori a dus la un aer dezagreabil al ferestrelor și – nu știu cum să zic – parcă-s două case una peste alta. Lîngă, casa cu păsări s-a înnoit și ea; mi-ar fi plăcut un pic de culoare pe fațada prea mare, prea albă acum.
… mai precis, titul articolului de azi ar trebui să fie „de ce așa” – chiar; de ce mai construim așa în ziua de azi?
Ce vedeți a luat locul unei case simple și armonioase din capătul străduței Gheorghe Murgoci. Tot undeva între Filaret și Rondul Coșbuc – pe aici vine treaba asta.
Prin josul Filaretului, din strada cu același nume, se desprinde o fundătură unde găsim și casa la care ne oprim astăzi.
Nu mai țin minte ce-o fi fost pe aici; dar mîndrețea asta de casă șade de multă vreme uitată.
Căsuța portarului – da – am mai luat-o-n seamă. Parcă am mai pomenit de casa asta; cine să mai țină minte! Oricum, două laude nu strică niciodată. E vorba de o restaurare plăcută, îngrijită, pe Temișana – fix lîngă nenorocitul imobil de la părculețul Cazzavillan. Ce să mai zicem că ferestrele dinspre curte, înainte vreme zidite, au fost puse la loc: foarte bine!
Căsuța asta, pe care-o găsim pe Doctor Felix, chiar peste drum de Filantropia, nu iese cu nimic în evidență; e un exemplu modest de arhitectură bucureșteană de demult – sau cum om vrea să-i zicem. Da, e parte din acel oraș care ni se pierde, care ni se risipește – doar ne bucurăm că mai găsim o clipă să ne uităm la asemenea case. … ne bucurăm și de gardul ei; ziceți și voi cîte garduri de lemn vechi mai găsim așa, prin inima Orașului?
Cînd treci și te uiți la palatul de pe Batiștei – atît de frumos renovat în sine – nu te poți abține să te-ntrebi de ce atîta lăcomie; de ce atîta nevoie de a se adăuga etaje peste etaje unei clădiri publice: containere de port, nu altceva!
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2026 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii