O clădire pe șoseaua Cotroceni pe care am ezitat pînă acum s-o pomenim în seria caselor căzute.
De curînd a intrat în șantier; se demolează deja o parte din ea. Vedem ce va fi – reclama agățată promite o „clinică medicală”.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Clădirea asta – de la interescția Speranței cu Armand Călinescu – fusese renovată bine cu destui ani în urmă; recent a trecut printr-o cuvenită împrospătare și strălucește frumos.
Cred că vine aici ambasada Sloveniei. Suntem în Cotroceni, la intersecția dintre Costache Negri cu Doctor Staicovici, cu unghiul ei care se pierde după un gard urît.
Locul are o construcție – avea o construcție – plăcută și interesantă.
De anul trecut, de cînd a intrat în renovare, am așteptat să văd ce iese. Și… uite că acum văd ce-a ieșit. Da, a rămas – e-n picioare. Nu s-a înălțat, nu s-a altoit cu vreo „seră” ciudată. Dar cel puțin partea dinspre Doctor Staicovici e atît de netezită, că-ți face silă. Nici urmă de ce-o făcea plăcută: tencuială, ornamente, joc și efecte.
Pe cealaltă stradă, măcar avem cîțiva copaci care îmblînzesc zidurile belite.
Locul – cu mai bine de jumătate de secol în urmă – apare într-o secvență a popularului film B. D. la munte și la mare.
După Revoluție a circulat o vreme pe aici și autobuzul 385. Pe Ana Ipătescu: nevăzut, necunoscut… chiar lîngă hotelul „Minerva”, un frumos imobil care sper că va prinde vremuri mai bune.
Am prins la țanc clădirea de pe Vasile Conta; uite că-ncepe și renovarea ei.
Pe George Călinescu se lucrează ceva la casa asta.
Hai să vedem și mai bine vila de pe Philippide. Da: reușită revenire.
E greu să vă zic de ce-am ales clădirile astea și dacă le unește ceva. Iat-o pe prima; o vedem la una din cele mai dulci și drăguțe intersecții din orașul nostru – poate-ar trebui să scriem un episod și cu ele – a străzilor Domnița Ruxandra, Ghiocei și Dogarilor. Pare-a fi făcută pentru ce ne-am obișnuit să zicem azi „offices” și zău c-o socotim reușită.
Ajungem pe strada Călușei, acolo unde se-oprește în spatele blocurilor de pe Mihai Bravu. Clădirea de colț e una, cea care-i lipită de ea alta, mai nouă. Pur și simplu de fiecare dată-mi iese-n cale mă opresc olecuș la bloculețele astea. Nu știu de ce.
Pe strada Țepeș Vodă totul e clar, mai puțin istoria. Un corp stradal e pustiu, asta vedem. Cu ce scop s-au ridicat, ce a funcționat cîndva, mister.
Menționăm și clădirea Centrului Comunitar Evreiesc de pe Popa Soare, mereu într-o combinație coloristică nefericită.
O clădire pe colțul dintre Theodor Aman și Transilvaniei; are ceva-ul ei. Cum rezistă și acum, pe ea, placa ziarului „Ziua”!
Următoarea… zici că n-are nimic, dar impresia cerdacului, așa retras, face toți banii. O vedeți pe strada Paleologu.
Ne ies în cale destul de des și nu ne „zic” mare lucru. Nu-s vreo frumusețe, dar le vedem ca pe niște plombe rezonabile:
Am ales două – de pe Pache și Ferdinand – ca să v-arătăm mai bine despre ce-i vorba. citiți și: hoinăreală de toamnă pe la niște blocuri • pe la niște alte blocuri • pe la niște case • frumoasele jegoase • frumoasele jegoase II • frumoasele jegoase III Pe strada Caraiman – interesantă stradă! – îs o droaie de case-tip. Cine le mai bagă-n seamă, mai ales că în urma renovărilor li s-a pierdut aproape de tot tipicul? Dar despre casa asta anume, deși-mi pare rău…
… recunosc că refacerea ei de acum mai bine de zece ani a reușit s-o transforme în ceva – să zic drăguț? Ia, chiar zic drăguț.
Frumoasa clădire-n cărămidă de pe Ana Ipătescu – că eu așa-i zic bulevardului ce leagă Romana de Victoriei – se mai ferchezuiește. Motivul, desigur, e contrastul de pe colț, cu Visarion.
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2023 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii