despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Case căzute 424 – Calea Șerban Vodă 132

Ne aflăm în cea mai spurcată parte veche a Căii Șerban Vodă, la găzărie.

Casa asta pe care ne-a pozat-o Adrian Crăciunescu pare mai degrabă că se înscrie pe strada Olimpului, dar nu-i așa.

Dacă tot sîntem pe-aici, facem cîțiva pași spre Biserica Alexe, cu un detaliu pe care prima dată nu l-am văzut la casa rămasă dărăpănată de la numărul 1

… despre Șerban Vodă, amintiri de la Venera și de la Nick.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 423 – Str. Ion Zalomit 2

Dinspre Brezoianu ai zice că-i doar o clădire mai nenorocoasă, dar trebuie să intri pe străduță, pe Zalomit, ca să vezi cum corpul de aici chiar e tare necăjit.

mai multe despre Case căzute

semne bune 53

Înc-o renovare bună pe Calea Victoriei, întregind reușit frontul dintre Cîmpineanu și Pasagiu.

„Semne bune” – toate articolele

Case căzute 422 – Str. Ion Zalomit 12

Excepțională, casa lui Istratie Micescu. Păcat c-a ajuns într-atît de dărăpănată, după atîta vreme cît a fost aici bibliotecă. Acum, cît vegetația Cișmigiului n-o poate ascunde, totul se vede prea trist. „Muralul” bălțat te mai face să uiți.

mai multe despre Case căzute

din zbor (270)

S-a demolat blocșorul ăsta de pe Buzești, de lîngă Sevastopol. Bucățica de pînă-n Occidentului mai are de unde oferi terenuri, la o adică.

Partea „de business” a Buzeștiului arată bine în timpul zilei cînd oamenii umblă de colo-colo; altminterea e moartă, fără nici o atracție.

Pe partea afectată de demolările pentru lărgire lucrurile întîrzie să se „lege”, poate și din cauza regresului pandemic.

Dacă stai bine să te gîndești, cea mai strașnică afacere pe aici e cea medicală – „Sanador” zbîrnîie.

Case căzute 421 – Bd. Carol I 53

Da, bucata dintre Moșilor și Armenească e mai părăsită decît am crede; iată un grăitor exemplu.

Remarcabilă coșmelia din curte, vestigiu de mic-comerț post-revoluționar.

mai multe despre Case căzute

Case căzute 420 – Bd. Hristo Botev 38

O casă la stradă, renovată mulțumitor anii trecuți; și-o căzătură nemaipomenită-n curte, ce-și așteaptă încă norocul, la adăpost.

mai multe despre Case căzute

îndrăzneală și chibzuială.

Planul director de sistematizare păstrează, la aproape nouă decenii de cînd a fost trasat, caracterul fundamental.

Mai ales, din păcate, fiindcă e singurul – Capitala noastră a mai trecut prin trei valuri de prefaceri fără să aibă, în realitate, vreun altul.

Nici comunismul, nici ceaușismul, nici ceea ce le-a urmat n-au creat și urmărit un plan pentru viitorul bucureștean.

Neputința și nepriceperea asta ne-a făcut doar ca de fiecare dată să ne-ntoarcem la inspirația interbelică ce ne-a arătat pașii spre sistematizarea orașului nostru.

Desigur, putem găsi multe înțelesuri actuale în planul de la mijlocul anilor ’30, dar covîrșitor este cum s-a îndrăznit.

Să se taie, să se facă, să le fie mai bine celor care vin după noi: toate cu știința înțelegerii că ce-i strîmb trebuie îndreptat, că ce-i neîndestulător trebuie îmbogățit. Să-nțelegem: un plan bun, nu unul perfect, nu unul ideal – doar unul care a învins vremea; unul care nu ținea să nimicească, să taie, ci să intervină. Nu într-atît vizionar, cît chibzuit.

Devierile de la plan au apărut mai repede decît credem; monumentalismul găunos al carlismului tîrziu, costurile ridicate ale primelor intervenții urbane, nenorocirile Războiului au adus schimbări, întîrzieri, renunțări; dar e așa de ironic cum s-a revenit – mai mult sau mai puțin tacit – la ideile interbelice în vremea comunismului. Pentru că, vedeți voi, sistematizarea gîndită inițial nu era ideologică; ținea doar ca Bucureștiul să progreseze sănătos, frumos, bogat și funcțional – de-aceea a și supraviețuit!

Ne uităm la ideea celor patru inele – „ringuri” – gîndite pentru circulația din București. Un secol mai tîrziu, de-abia dacă ne putem lăuda c-avem unul, cît de cît funcțional – e cel pe care circulă astăzi liniile de tramvai 1 și 10. Al doilea, firește, e neîndestulătoarea șosea de Centură.

Alături de ele, firește, puzderie de artere de legătură – pe cîteva din ele am reușit, cu chin, să le încropim între Război și Revoluție.

Ce să mai zici? – chiar și înspăimîntătoarea distrugere cauzată de construirea Centrului Civic are cîteva reminiscențe interbelice.

   

Să parcurgem o seamă din planșele de detaliu ce prezentau, amănunțit, ceea ce urma presupună construirea noilor străzi: demolări, alinieri, străpungeri.

Iată începutul legăturii directe dintre Parcul Carol și Dîmbovița, care urma mai apoi să se continue, ciuntind Cișmigiul. O altă legătură ce pornea din părțile Filaretului ducea spre Gară; strada Hasdeu de azi face parte din ea iar impactul asupra zonei Uranus putea fi bănuit.

   

Iată și valorificarea străzilor Dr. Felix – Dr. Sergiu, în ideea conectării cu artera de lîngă Cișmigiu. Firește, piețele monumentale-s prevăzute, recunoscîndu-i-se orașului nostru lipsa acestor elemente urbanistice.

  

Nu departe, adiacent Griviței, interesantă e străpungerea dorită între Banu Manta și actuala stradă Turda.

     

În partea de jos a orașului, noua legătură Pieptănari-Drumul Sării, cu ramificația care azi duce la Filaret și o interesantă viziune asupra Chirigiului, mult mai reușită ca cea propusă patru decenii mai tîrziu!

    

Tăieri, lărgiri și îndreptări: Mihai Bravul, Traian, Mărășești:

     

Magistrala, înainte de-a fi mîndria anilor ’60…

  

… interesanta legătură directă lipsă dintre Dorobanți și Tei:

 

Și preschimbările dorite pe Vasile Lascăr, împlinite-n parte de-abia-n anii ’80.

  

Angajarea Capitalei în proiectele astea a-ntîrziat: terminarea bulevardului între Colțea și Unirii a fost o întreprindere mai anevoioasă decît s-a crezut; micile ajustări de pe Hasdeu ori Știrbey Vodă au cerut osteneală și resurse; iar instabilitatea politico-socială și regimurile dictatoriale n-au mai îmbiat pe nimeni să viseze la viitorul promis.

Surse – colecția „Gazeta Municipală” și Planul Director de Sistematizare 1935

# 106 • listă de articole selecționate din presa vremii – aici • listă de articole selecționate despre infrastructură – aici

Case căzute 419 – Str. Mîntuleasa 11

Da, am ajuns și pe-aici. Păzind infamul maidan rămas în urma demolării fostei școli – bravo, mare victorie civică că nu s-a edificat nimic de 20 de ani! – o casă tot mai părăginită.

 

mai multe despre Case căzute

Case căzute 199 – Str. Radu Calomfirescu 15 – cum merge

Dacă e să mă-ntrebați, renovarea – deși cu grijă la bibileli – e cam țipătoare; nu știu cum să zic. În fine, să nu fiu chițibușar; o să ridice zona – și zona are nevoie de semne bune.

„Termopanele” noi îs, păstrînd tradiția casei, cu geamurile ușor bombate.

mai multe despre Case căzute