asa si asa « Simply Bucharest

despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

așa și-așa 37

Un exemplu reușit în care arhitectura „particulară” a anilor 60-70 din secolul trecut s-a jucat: în limitele vremii.

Bloculețul ăsta – de pe Iorga – s-a reabilitat termic acum cîțiva ani și cu ocazia asta ceva din el s-a pierdut.

de ce atîtea „case”

Par multe, nu-i așa? Păi chiar sînt multe: publicăm într-o cadență de zile mari case… case… și iar case.

Nu doar că am ajuns să facem mia de „case căzute”, dar mai avem strînse destule cărora pur și simplu nu le-a venit rîndul. Și-i departe de noi gîndul de-a face un recensămînt; pur și simplu trecem pe lîngă ele; ne trag de mînecă; și habar n-aveți pe cîte chiar le lăsăm de-o parte.

Fiindcă, vedeți voi, chiar și cea mai banală căsuță dărăpănată mai de periferie are ceva; o poveste, o istorie; de-aceea ne oprim un minut-două în dreptul ei…

Așijderea, seria dedicată „jegoaselor” – care ne-a purtat de-a lungul și de-a latul Capitalei, îmbogățindu-ne, nu odată, cu descoperiri. Or fi și aici vreo 500!

Adăugăm episoadele duminicale ale colțișoarelor, datul cu părerea despre felurite semne bune ori nefaste și iată ce mai tablou arhitectural actual reușim să facem.

Sigur: sînt rînduri de tălpi tocite la mijloc – altminterea nu se poate – dar, ce bucurie să pătrundem în locuri mai puțin umblate, mai puțin descrise, mai puțin luate în seamă.

așa și-așa 36

Din sumedenia de intervenții pe care le-ntîlnim pe strada Popa Petre, altoiul bloculețului ăsta are deja cîțiva ani buni; pesemne acuma se mai sclivisește o țîră.

așa și-așa 35

Nu pot zice că-mi plăcea, blocul ăsta din zona străzii Aviator Popișteanu; respectam strădania și grija construcției – decorațiunile din piatră aparentă au străbătut bine anii – și acuma, renovat, cu vergile colorate… pare obișnuit.

așa și-așa 34

Sigur că ar fi fost de preferat chiar să avem de-a face cu o renovare; clădirea, în schimb, doar a fost împrospătată o țîră, cît să nu pară prea scorojită. Partea proastă, deci, e că a fost o fușereală. Partea bună – e și-o parte bună! – e că nu s-a stricat nimic.

Locul faptei: pe Mărășești, capătul dinspre Splai.

alte trei cazuri.

Cotroceni, din nou între Panduri și Alexandru Vitzu.

Vestea bună-ntîi: o cuminte, îngrijită renovare pe strada Anibal Teohari.

Coborîm un pic în așteptări pe strada Mihai Ciucă; vă spui sincer, mai degrabă-mi plăcea cum era înainte de schimbare:

… și ajungem un bloculeț de pe strada Severeanu care și-a pierdut și forma, și volumul. Doar casa scării ce amintește c-a fost ceva de capul lui.

Case căzute 352 – Intrarea Călțuna 15 – cum a ieșit

Cum era? Vai și păcat de ea:

Cum e acum? Salvată, deși fără grijă pentru detalii, pentru dulceața lor.

așa și-așa 33

Înainte și după. Pe Traian – colț cu Vișinilor.

așa și-așa 32

Ce să faci – ce să mai schimbi la o clădire care de la-nceput a fost o hardughie banală?

Nu prea multe, e drept. Încercarea e pe Grigore Alexandrescu.

trei cazuri.

Mereu găsim ceva despre care să ne dăm cu părerea; dacă n-om avea mereu dreptate alegîndu-ne părerea, aia e: cine să le nimerească pe toate?

Dar uneori parcă prea simțim că trebuie s-o spunem.

Pe strada Washington – pe colț cu Bruxelles – fusese cîndva una din casele alea simple bucureștene – reușite, fără să sară-n ochi.

Fusese, zic bine: s-a demolat și acum vedem ce i-a luat locul. E tot casă; e tot atît cît cea dinainte – nu vezi asta prea des! – dar… nu mai e casă. Of: stilul ăsta păgubos ce imită ceva despre care am ajuns să credem că „se purta odinioară” e cumplit. Adaugi acoperișul care se lățește caraghios și inestetic și… și nu mai știi ce să zici.

Peste drum… cu totul altceva. Să nu uităm că nu toate casele de aici au fost pricopsite; nu-s puține construcțiile tipizate, modeste, înghesuite. Iată o jumătate de duplex care ajunsese să se urîțească mult înainte de a fi refăcută:

Și refacerea? Na, vedeți – s-or găsi destui care s-o socoată nepotrivită, dar cînd trecem pe lîngă ea ne binedispune, ne face cu ochiul, ne încurajează: da, o renovare drăguță.