despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

așa și-așa 45

Mătăsari… stradă interesantă, cu destul de multe parcele libere – semn că se va mai transforma și pe viitor. În capătul dinspre Matei Voievod, chiar la interescția cu interesanta străduță zisă Bîlciului, era o casă care a dispărut.

Pe locul ei se ridică un bloculeț. Și, chiar dacă nu-mi place de el întru totul, zău că-l văd cuminte, neivaziv: nu chiar o pierdere pentru aerul străzii.

așa și-așa 44

Cînd treci și te uiți la palatul de pe Batiștei – atît de frumos renovat în sine – nu te poți abține să te-ntrebi de ce atîta lăcomie; de ce atîta nevoie de a se adăuga etaje peste etaje unei clădiri publice: containere de port, nu altceva!

așa și-așa 43

Pitită undeva între Titulescu, Doctor Felix și Banu-Manta, străduța Maria Moscu Hagi a rămas – precum tot cvartalul din care face parte – un loc plăcut și liniștit, cu toate intervențiile din zilele noastre.

Iată o casă refăcută fără mari stricăciuni – dar și fără vreo inspirație deosebită; lîngă ea a răsărit un blocșor care a ținut neapărat să păstreze ceva din căsuța căreia i-a luat locul: anume, forma unei ferestre…

 

o piațetă cîștigătoare.

Nu lipsită de inspirație, refacerea pietonală a piațetei rotunde dintre străzile Italiană, Constantin Nacu și Vasile Lascăr. Sigur – dată în folosință fără a fi terminată, căci băncile pentru oameni încă sunt înconjurate de pămînt.

ratează însă umanizarea deplină a spațiului. Central, rondul are prea mult beton și nici o insulă umbroasă; de asemenea îi lipsesc locurile comode de stat. Băncile de pe trotuare sînt lăsate, tîmp, în soare; desigur, se pot planta – și ar trebui! – arbori pe lîngă ele mai tîrziu.

Dar intervenția e totuși îngrjită; mașinile au fost scoase; nu s-a făcut abuz de elemente greoaie din beton și lanțuri pentru a delimita carosabilul.

așa și-așa 42

Din Dorobanți desfac străduțele Bitolia și Av. Teodor Iliescu; ne miră că ele au rămas fundături, nereușindu-se niciodată să fie prelungite spre Floreasca. Firește, e și un cîștig la mijloc: rămase fără trafic, îs tihnite, mereu plăcute.

Spre lauda riveranilor, nu-s puține renovările plăcute, echilibrate. Cu toate astea, uneori simți cîte ceva nelalocul lui.

Primul imobil pe care-l vedem, în sine, e renovat și refăcut destul de bine. Sigur, simțim înălțarea ca fiind artificială – dar nu o socotim un capăt de țară. Mai nepotrivite-s pergolele din lemn-metal – ce folos aduc, utilitar și estetic? – însă ce strică cu adevărat tot fasonul intervenției e garajul din lateral: doar pe el îl vezi din stradă, mai ales că are și panouri solare.

Al doilea imobil – dacă lași de-o parte bizarul balcon-colivie – nu te necăjește, dar atîta vreme cît garajul de la stradă pare mai mare decît clădirea-n sine, nu reușești să mai admiri nimica.

așa și-așa 41

Nu: nu-mi place să fi cîrcotaș – știu cît de greu e să repari, se refaci, să renovezi – însă, pe undeva, mă așteptam la altceva după încheierea șantierului de pe Icoanei.

La ceva-n plus… sau la ceva-n minus? Habar n-am. Renovarea pe de-o parte ratează… pe de altă parte încarcă.

așa și-așa 40

Cîțiva pași prin micuțul cvartal Didițel-Drumea Rădulescu, cel așa de bine ascuns între Magistrală, Lînăriei și Cuza-Vodă.

O parcelă ne-edificată de foarte mult timp – surpinzător, nu? – pe care, uite, se ridică un blocșor.

Nu scoate capul peste celelalte clădiri din jur dar – cum să zic? – nici nu pare foarte prietenos.

Tot pe aici, o refacere a unei clădiri depreciate, din care cu multă îngăduință mai găseai „ceva-ul” inițial.

Deși n-o putem considera vreo reușită… nici nu ne vine să ne plîngem de ea.

așa și-așa 39

A fost cîndva… a fost chiar o căsuță interesantă pe Floreasca, mai jos de Dinamo. După un timp a fost renovată – și i s-au șters toate. De curînd s-a înveselit măcar: nu zic că e bine – nu mai are cum! – dar parcă-parcă o înghițim mai ușor.

așa și-așa 38

Nu, nu zic că-i un imobil neplăcut; poate doar că nu prea se potrivește vecinătății și nici străzii. E pe Lînăriei, bucata dinspre Parc și Șerban Vodă, cu splendizii ei platani uriași. Ideea e că deja, pe aici, s-a stricat deja mult mai rău și mult mai urît.

din zbor (566)

Pe Olimpului, o casă pe care am știut-o multă vreme în șantier. Nici acum nu-i gata – dar vedem ce a ieșit.