despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Frumoasă parte de oraș, între Dacia și Ștefan cel Mare; zonă care poate fi luată la picior sistematic sau ocazional cu plăcute foloase. Concentrată în zona străzilor Răsuri și Profesor Ion Ursu, incursiunea de azi ne dezvăluie cîteva intervenții ce merită comentate.
Întîi, o renovare care pare-n regulă. La colțul dintre Răsuri și Ocolului, o casă refăcută – căreia i s-a lipit și un corp mediocru – nu reușește să convingă însă, pînă la capăt, prin eleganță și armonie.
   
… după ea, o cumplită arătare; nu e garaj, nici depozit – e chiar casă.
  
Peste drum – cum să zic? – mie-mi place cum s-a păstrat înălțarea realizată cu mulți ani în urmă; are un ceva plăcut, echilibrat, nestricător.
 
Cîțiva pași mai departe și ajungem – pe Ion Ursu – la o „reinterpretare” într-o cheie la modă. Interesant rămîne gangul; prin el se ajunge la alte imobile dindărăt, aferente fundăturii Diacului.
  
Dacă rămînem cu ele, măcar să facem pace. Iată un bloculeț care se edifică pe Viitorului, în capăt, înainte de Făinari. N-aș zice că îmi place; are cîteva rezolvări interesante – fără îndoială – și pot să mă plîng de ceva rabat la finisaj. Însă – cu toate inutilele desfășurări de beton ale balcoanelor – îl văd mai degrabă ca pe un imobil care nu vatămă ochiul.
Mătăsari… stradă interesantă, cu destul de multe parcele libere – semn că se va mai transforma și pe viitor. În capătul dinspre Matei Voievod, chiar la interescția cu interesanta străduță zisă Bîlciului, era o casă care a dispărut.
Pe locul ei se ridică un bloculeț. Și, chiar dacă nu-mi place de el întru totul, zău că-l văd cuminte, neivaziv: nu chiar o pierdere pentru aerul străzii.
 
Cînd treci și te uiți la palatul de pe Batiștei – atît de frumos renovat în sine – nu te poți abține să te-ntrebi de ce atîta lăcomie; de ce atîta nevoie de a se adăuga etaje peste etaje unei clădiri publice: containere de port, nu altceva!
 
Pitită undeva între Titulescu, Doctor Felix și Banu-Manta, străduța Maria Moscu Hagi a rămas – precum tot cvartalul din care face parte – un loc plăcut și liniștit, cu toate intervențiile din zilele noastre.
Iată o casă refăcută fără mari stricăciuni – dar și fără vreo inspirație deosebită; lîngă ea a răsărit un blocșor care a ținut neapărat să păstreze ceva din căsuța căreia i-a luat locul: anume, forma unei ferestre…
 
Din Dorobanți desfac străduțele Bitolia și Av. Teodor Iliescu; ne miră că ele au rămas fundături, nereușindu-se niciodată să fie prelungite spre Floreasca. Firește, e și un cîștig la mijloc: rămase fără trafic, îs tihnite, mereu plăcute.
Spre lauda riveranilor, nu-s puține renovările plăcute, echilibrate. Cu toate astea, uneori simți cîte ceva nelalocul lui.
Primul imobil pe care-l vedem, în sine, e renovat și refăcut destul de bine. Sigur, simțim înălțarea ca fiind artificială – dar nu o socotim un capăt de țară. Mai nepotrivite-s pergolele din lemn-metal – ce folos aduc, utilitar și estetic? – însă ce strică cu adevărat tot fasonul intervenției e garajul din lateral: doar pe el îl vezi din stradă, mai ales că are și panouri solare.
Al doilea imobil – dacă lași de-o parte bizarul balcon-colivie – nu te necăjește, dar atîta vreme cît garajul de la stradă pare mai mare decît clădirea-n sine, nu reușești să mai admiri nimica.
  
Nu: nu-mi place să fi cîrcotaș – știu cît de greu e să repari, se refaci, să renovezi – însă, pe undeva, mă așteptam la altceva după încheierea șantierului de pe Icoanei.
La ceva-n plus… sau la ceva-n minus? Habar n-am. Renovarea pe de-o parte ratează… pe de altă parte încarcă.
Cîțiva pași prin micuțul cvartal Didițel-Drumea Rădulescu, cel așa de bine ascuns între Magistrală, Lînăriei și Cuza-Vodă.
O parcelă ne-edificată de foarte mult timp – surpinzător, nu? – pe care, uite, se ridică un blocșor.
Nu scoate capul peste celelalte clădiri din jur dar – cum să zic? – nici nu pare foarte prietenos.
Tot pe aici, o refacere a unei clădiri depreciate, din care cu multă îngăduință mai găseai „ceva-ul” inițial.
  
Deși n-o putem considera vreo reușită… nici nu ne vine să ne plîngem de ea.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii