asa si asa « Simply Bucharest

despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

așa și-așa 19

În Cotroceni, pe minunatul urcuș al străzii Ana Davila.

Mde, sigur că putem ofta că s-a pierdut cam ceea ce făcea bloculețul ăsta să „fie” interbelic; dar renovarea deja venise prea tîrziu. Și pînă la urmă e-n regulă cît s-a încercat.

așa și-așa 18

Suntem în Cotroceni, la intersecția dintre Costache Negri cu Doctor Staicovici, cu unghiul ei care se pierde după un gard urît.

Locul are o construcție – avea o construcție – plăcută și interesantă.

De anul trecut, de cînd a intrat în renovare, am așteptat să văd ce iese. Și… uite că acum văd ce-a ieșit.

Da, a rămas – e-n picioare. Nu s-a înălțat, nu s-a altoit cu vreo „seră” ciudată.

Dar cel puțin partea dinspre Doctor Staicovici e atît de netezită, că-ți face silă. Nici urmă de ce-o făcea plăcută: tencuială, ornamente, joc și efecte.

Pe cealaltă stradă, măcar avem cîțiva copaci care îmblînzesc zidurile belite.

Locul – cu mai bine de jumătate de secol în urmă – apare într-o secvență a popularului film B. D. la munte și la mare.

După Revoluție a circulat o vreme pe aici și autobuzul 385.

așa și-așa 17

… pe strada Luigi Cazzavillan – partea dinspre Știrbey – o renovare recentă.

E cam „meh” – cum se zice – din cauza ornamentelor fușerite, care zici că-s aruncate-acolo.

așa și-așa 16

Două rezolvări agreabile.

… nu corecte, nu perfecte, doar agreabile; pe strada Horațiu (între Popa Tatu și Vulcănescu).

sus cearceaful, jos cearceaful.

Cîțiva pași pe lîngă Amzei ne aduc vești. Începem cu fireasca noutate că se lucrează la clădirea de pe Enescu colț cu Golescu.

… mai încolo, în coasta Ateneului, descoperim că promisiunea punerii în valoare a fostei „Case de mode” se înfăptuiește.

Nu părăsim imediat locul, căci s-a înnoit de curînd și clădirea de vizavi – zugrăveală curată și tîmplărie modernă. Asta e!

Un pic mai jos – pe Berthelot – o gospodărească și necesară renovare.

Încheiem parcursul și ne-ntoarcem ca să notăm împrospătarea clădirii de pe Mendeleev.

așa și-așa 15

Chiar credeam că trecuse faza și moda galbenului cumplit în renovări. Dar n-a trecut.

Sîntem chiar la piațeta Sfîntului Ștefan și – ca să fie totul și mai amar – pînă și plăcuța ce cinstește arhitectul e de prost-gust.

Din fericire, la doi pași mai încolo, avem și-o împrospătare ce pare să meargă mai bine; asta dacă ne-am face că nu vedem nici de data asta mediocritatea tîmplăriei.

Dac-o luăm mai departe pe Popa Soare, vedem și stadiul lucrului la căsuța asta. Ce să mai zic? Tot nu fac pace cu genul ăsta de mansardare.

așa și-așa 14 / case căzute 285 – Bd I. C. Brătianu 12

S-a terminat – pe dinafară – cu renovarea blocului ăsta.

… cam puțin convingătoare, dacă e să vă luați după mine; poate greșesc. Culmea, cele două etaje adăugate-s cea mai mică problemă.

așa și-așa 13

Colțul dintre Eminescu și Episcopul Radu, străjuit dintotdeauna de o frumusețe… una din frumusețile de colț cum numai în orașul nostru se degradau, încet, încet.

… iat-o refăcută, ceea ce-i bine. Ce nu-i bine? Corpul central supraînălțat e mediocru, clădirea a primit un aer mătăhălos – așa e cînd se dublează pereții exteriori și geamurile se retrag – și desigur ornamentația parterului a fost modificată rece, greșit.

Noroc și nenoroc.

O bună bucățică de oraș, cea de peste Eminescu, cuprinsă între Aurel Vlaicu și Tunari. Mai puțin mizeră și pitorească decît cea care se duce-nspre Viitorului… mai puțin prăpădită decît cea ce se-ntinde spre Piața Galați… mai discretă decît cea care se-apropie de Dacia.

Străzi plăcute, liniștite, cu arhitectură nobilă, care de fiecare dată te bucură.

Cîteva vești de pe aici. De ce nu? Să le vedem. Chiar pe Icoanei, se renovează blocșorul ăsta. Va păstra cît se poate și cît s-a reușit. Altfel nu știu cum să zic.

Mai acana, la răspîntia cu Domnița Ruxandra, clădirea cunoscută a restaurantului „Zexe” e la a treia împrospătare. Imaginile, prezentate cronologic, ne arată că revine spre alb-griul ăsta rece de care se face exces în ultima vreme.

Dac-am pomenit de Domnița Ruxandra, s-o pornim în jos pe ea, întîlnind o casă norocoasă. Renovată mulțumitor acum niște ani, iată că operațiunea se repetă, păstrînd ce era bun.

Tot pe-aici – dar în cealaltă direcție, spre rondul cu benzinăria din Vasile Lascăr – ne aducem aminte de frumusețea asta pierdută.

E dezgustător ce i-a luat locul; una din cele mai scîrboase edificii „pseudo-istorice” din Capitala noastră.

Părăsim, tiptil, zona, trecînd Tunarii și luînd-o pe strada Erou Ion Călin, unde pe locul unei căsuțe s-a strecurat o… o chestie.

Chestie e: altfel nu știu să-i zic! Vedeți și voi, na:

așa și-așa 12

Cum pornește strada Popa Soare din Calea Călărașilor, o căsuță peste care cam treceam cu vederea:

Iată, recent, cum s-a refăcut și s-a extins. Ați zice că n-ar trebui să-mi placă – și nici nu-mi place întrutotul – dar… dar ceva mă face să apreciez soluția înălțării. Era loc de un pic mai mult fason? Sigur.