despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Nu, nu zic că-i un imobil neplăcut; poate doar că nu prea se potrivește vecinătății și nici străzii. E pe Lînăriei, bucata dinspre Parc și Șerban Vodă, cu splendizii ei platani uriași. Ideea e că deja, pe aici, s-a stricat deja mult mai rău și mult mai urît.

Pe Olimpului, o casă pe care am știut-o multă vreme în șantier. Nici acum nu-i gata – dar vedem ce a ieșit.

Un exemplu reușit în care arhitectura „particulară” a anilor 60-70 din secolul trecut s-a jucat: în limitele vremii.

Bloculețul ăsta – de pe Iorga – s-a reabilitat termic acum cîțiva ani și cu ocazia asta ceva din el s-a pierdut.


Par multe, nu-i așa? Păi chiar sînt multe: publicăm într-o cadență de zile mari case… case… și iar case.
Nu doar că am ajuns să facem mia de „case căzute”, dar mai avem strînse destule cărora pur și simplu nu le-a venit rîndul. Și-i departe de noi gîndul de-a face un recensămînt; pur și simplu trecem pe lîngă ele; ne trag de mînecă; și habar n-aveți pe cîte chiar le lăsăm de-o parte.
Fiindcă, vedeți voi, chiar și cea mai banală căsuță dărăpănată mai de periferie are ceva; o poveste, o istorie; de-aceea ne oprim un minut-două în dreptul ei…
Așijderea, seria dedicată „jegoaselor” – care ne-a purtat de-a lungul și de-a latul Capitalei, îmbogățindu-ne, nu odată, cu descoperiri. Or fi și aici vreo 500!
Adăugăm episoadele duminicale ale colțișoarelor, datul cu părerea despre felurite semne bune ori nefaste și iată ce mai tablou arhitectural actual reușim să facem.
Sigur: sînt rînduri de tălpi tocite la mijloc – altminterea nu se poate – dar, ce bucurie să pătrundem în locuri mai puțin umblate, mai puțin descrise, mai puțin luate în seamă.
Din sumedenia de intervenții pe care le-ntîlnim pe strada Popa Petre, altoiul bloculețului ăsta are deja cîțiva ani buni; pesemne acuma se mai sclivisește o țîră.

Nu pot zice că-mi plăcea, blocul ăsta din zona străzii Aviator Popișteanu; respectam strădania și grija construcției – decorațiunile din piatră aparentă au străbătut bine anii – și acuma, renovat, cu vergile colorate… pare obișnuit.

Sigur că ar fi fost de preferat chiar să avem de-a face cu o renovare; clădirea, în schimb, doar a fost împrospătată o țîră, cît să nu pară prea scorojită. Partea proastă, deci, e că a fost o fușereală. Partea bună – e și-o parte bună! – e că nu s-a stricat nimic.
Locul faptei: pe Mărășești, capătul dinspre Splai.

Cotroceni, din nou între Panduri și Alexandru Vitzu.
Vestea bună-ntîi: o cuminte, îngrijită renovare pe strada Anibal Teohari.

Coborîm un pic în așteptări pe strada Mihai Ciucă; vă spui sincer, mai degrabă-mi plăcea cum era înainte de schimbare:

… și ajungem un bloculeț de pe strada Severeanu care și-a pierdut și forma, și volumul. Doar casa scării ce amintește c-a fost ceva de capul lui.

Cum era? Vai și păcat de ea:

Cum e acum? Salvată, deși fără grijă pentru detalii, pentru dulceața lor.

Înainte și după. Pe Traian – colț cu Vișinilor.

|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii